Calea corectă trebuie aleasă acum

1, 2. (a) Ce fel de lume profeţeşte Biblia că va fi curînd în ceea ce priveşte închinarea? (b) De ce este acum un moment de urgenţă pentru a lua o hotărîre privitoare la calea pe care s-o urmeze cineva?

POTRIVIT faptelor date publicităţii, marea majoritate a omenirii nu se închină Dumnezeului care este autorul Sfintei Biblii. De-a lungul istoriei marea majoritate a locuitorilor pămîntului n-a făcut niciodată lucrul acesta. Religia organizată a creştinătăţii pretinde că ea îl face. Alte cîteva sisteme religioase pot emite aceleaşi pretenţii, cel puţin prin faptul că ţin la o anumită parte a Bibliei. Oare se va schimba cît de cît situaţia atunci cînd toţi cei care practică o religie sau alta vor fi nimiciţi sau forţaţi să renunţe la forma lor de închinare? Sau cum va arăta lumea atunci? Lumea va arăta aşa cum profeţeşte Biblia că va fi în scurtă vreme şi anume, o lume lipsită de religiozitate şi cu o scurtă existenţă.

² Totuşi se va practica mai mult ca oricînd o închinare la dumnezeul acestui sistem de lucruri şi Biblia îl dezvăluie pe acest „dumnezeu“ spunînd că el este Satan Diavolul, marele adversar al lui Iehova (2 Cor. 4:4). Isus Cristos l-a numit „prinţul“ sau „conducătorul acestei lumi“ (Ioan 12:31; 16:11). Cînd, în curînd, întreaga lume va fi obligată să se închine acestui „dumnezeu“ fals, ce va face cineva pe care un asemenea gînd îl îngrozeşte? Ce va face el dacă va avea tărie religioasă? Bineînţeles, acum este momentul de urgenţă pentru a lua o hotărîre!

3. Cu cît timp înainte a luat Iehova hotărîrea pe care urma să o aplice asupra naţiunilor?

³ Ioel 3:14 profeţeşte: „Mulţimi, mulţimi sînt în valea hotărîrii, căci ziua lui Iehova se apropie în valea hotărîrii.“ The Living Bible dă o interpretare mai completă a lui Ioel 3:14 şi zice: „Mulţimi, mulţimi aşteaptă în vale pentru a se pronunţa verdictul soartei lor! Căci Ziua Domnului se apropie, în Valea Judecăţii.“ The Bible in Living English de Byington o numeşte „Valea Hotărîrii.“ Profetul Ioel şi-a terminat cartea în aproximativ 820 î.e.n. Asta s-a petrecut cu mai bine de 200 de ani înainte ca Iehova să–şi aplice „hotărîrea“ în mod prefigurativ asupra naţiunilor din acea perioadă din vechime.

4. (a) În privinţa aceasta cum ne-a dat Iehova un exemplu bun? (b) Ce exemplu bun ne-a dat Baruc, fiul lui Neriia?

⁴ Iehova ne-a dat un exemplu bun. El ia o hotărîre înainte şi o face de cunoscut în mod public. Noi, cei de astăzi, care trăim într-o perioadă nu mai puţin critică, trebuie, fiecare în parte, să luăm o hotărîre înainte de a veni catastrofa mondială. A nutri speranţa că la acea dată cineva poate să–şi schimbe brusc calea pe care a urmat-o cu insistenţă şi să ia o hotărîre justă pentru ca astfel să evite consecinţele calamităţii, este o autoînşelare primejdioasă. Un om exemplar care a acţionat corect cu 18 ani înainte de dezastrul internaţional în privinţa căruia primise sfaturi în anul 625 î.e.n. a fost Baruc, fiul lui Neriia. Anul 625 î.e.n. a fost cel de al patrulea an al domniei antepenultimului rege al Ierusalimului sortit pieirii. El s-a suit pe tron în 628 î.e.n. după ce fratele său mai tînăr, Iehoahaz (Ioahaz) a fost detronat de faraonul Nechao (Neco) al Egiptului şi dus în Egipt.

5, 6. (a) De ce a fost un an critic atunci cînd Cuvîntul lui Iehova a fost rostit către Baruc, prin Ieremia? (b) Conform cu Ieremia 45:1-3, cum se simţea atunci Baruc?

⁵ După ce Ioiachim domneşte trei ani ca supus al Egiptului, profetul-preot Ieremia a primit un mesaj de la Iehova pentru secretarul său Baruc, fiul lui Neriia. Aceasta se întîmplă în al patrulea an de domnie al lui Ioiachim. Acesta era un an critic, deoarece acum (în 625 î.e.n.) Nabucodonosor, fiul lui Nabopolassar, deveni rege al Babilonului. Regele din Ierusalim trebuia să se lupte cu conducătorul celei de a treia puteri mondiale, Babilon, cuceritorul Imperiului Asirian. Să citim acum la Ieremia 45:1–3:

⁶ „Cuvîntul pe care Ieremia, profetul, l-a vorbit lui Baruc, fiul lui Neriia, cînd el a scris într-o carte aceste cuvinte din gura lui Ieremia, în al patrulea an al domniei lui Iehoiachim, rege al lui Iuda, zicînd: ‘Iehova, Dumnezeul lui Israel a spus cu privire la tine, o, Baruc: „Tu ai spus: ‘Acum, vai mie, căci Iehova a adăugat necaz la durerea mea! Am obosit din cauza suspinelor mele şi nu mi-am găsit un loc de odihnă.’“’“

7. Oare ce a simţit Baruc cînd a văzut starea de înrăutăţire a Ierusalimului şi ce efect a avut mesajul repetat al lui Ieremia asupra lui Baruc?

⁷ Cît timp lucrase Baruc ca secretar al lui Ieremia înainte de această relatare nu ştim, dar el mai avea totuşi cel puţin 18 ani din acel moment înainte, timp în care a lucrat ca însoţitor al profetului. Oare ce durere a simţit el cînd a văzut că starea regatului lui Iuda se înrăutăţea? Nu putem şti. Dar acum, pe lîngă asta, el trebuia să pună pe hîrtie durerosul mesaj de distrugere, aşa cum îi dictase Ieremia. El avea aceleaşi stări ca Ieremia atunci cînd a scris „Plîngerile,“ adică după ce Ierusalimul fusese distrus în 607 î.e.n. de regele Babilonului. Profeţiile insistente şi repetate ale lui Ieremia privind distrugerea trebuie să-l fi extenuat pe Baruc.

8. Ce i-a descoperit Iehova lui Baruc cu privire la scopul său privitor la el? Ce căuta însă Baruc?

⁸ Pentru Baruc nu exista perspectiva unui „loc de odihnă.“ Iehova a observat tendinţa interioară a lui Baruc şi i-a spus lui Ieremia să–i spună: „Îată ce a zis Iehova: ‘Priveşte! Ce am construit, voi dărîma; şi ce am plantat scot din rădăcini, chiar întreaga ţară. Cît despre tine, tu continui să cauţi lucruri mari pentru tine. Incetează să le mai cauţi.’“ — Ier. 45:4, 5.

9, 10. Ce motive avea Iehova pentru a nu fi de acord cu faptul că Baruc căuta „lucruri mari“ pentru el în acea perioadă?

⁹ Baruc cunoştea „lucrurile mari“ pe care le căuta pentru sine, deşi Iehova nu i le-a spus. Bineînţeles că Iehova nu era de acord cu ele, astfel că el trebuia să înceteze a le mai căuta. De ce?

¹⁰ Datorită scopului imediat al lui Iehova, chiar în anul acela el îl ridicase pe Nabucodonosor rege al Babilonului şi pe acesta intenţiona el să-l utilizeze ca executor al poporului lui Baruc. Îndeosebi din timpul lui David, (1077–1037 î.e.n.) Iehova ridicase regatul lui Israel dar acum, prin intermediul lui Nabucodonosor, el era pe punctul de a nărui acel guvern regal pentru a rămîne inactiv, timp de 2 520 de ani, sau pînă în anul 1914 al secolului nostru. În 1473 î.e.n. Iehova plantase naţiunea Israel în Ţara Promisă, dar acum, după mai bine de 800 de ani era pe punctul de a o smulge din rădăcină. Timp de 70 de ani pămîntul regatului lui Iuda urma să rămînă pustiu, lipsit de locuitori evrei şi de animale domestice, — în timp ce poporul său era în exil în ţara lui Nabucodonosor. În vederea acestor evenimente iminente era oare timpul potrivit ca un om care cunoştea scopul lui Iehova aşa cum fusese adus la cunoştinţă de Ieremia, să caute „lucruri mari“ pentru el personal? Nicidecum!

11. Ce depindea de hotărîrea corectă luată de Baruc?

¹¹ Din acest motiv i-a spus Iehova să înceteze să mai umble după astfel de lucruri. Dar dacă Baruc ar fi continuat să caute lucruri egoiste? Mai putea fi el de acord în inima lui cu mesajul pe care îl scria şi îl anunţa verbal? Bineînţeles că nu! Fără îndoială că ar fi urmat o ruptură între el şi Ieremia, profetul lui Iehova. Dar dacă Baruc dorea să fie în concordanţă în inima lui cu Ieremia şi cu mesajul acestuia, el ar fi trebuit să înăbuşe ambiţiile egoiste. Mai trebuia să treacă încă 18 ani pînă la dezastrul profeţit şi totuşi Baruc trebuia să ia o hotărîre acum. Însăşi viaţa, „sufletul“ sau, depindea de faptul dacă el lua o hotărîre justă şi dacă rămînea ferm în aceasta. Trebuia să facă asta dacă dorea să–şi menţină legăturile intacte.

12. Ca şi în cazul lui Baruc, de ce este acum recomandabil ca noi să încetăm a mai căuta orice „lucruri mari“ pentru noi înşine, în această lume?

¹² Cît de mult se aseamănă situaţia critică în care se afla Baruc cu cea în care ne aflăm noi astăzi, ca persoane informate! Aşa stau lucrurile mai ales de la 1914 încoace, pentru că de atunci Martorii lui Iehova au anunţat nimicirea creştinătăţii, echivalentul modern al Ierusalimului necredincios de către cineva mai puternic decît Nabucodonosor şi anume de către Regele care domneşte acum în ceruri, Isus Cristos. Deci ar fi total inoportun pentru oricine dintre cei care, pe baza unui acord se află în relaţii cu Dumnezeu, să caute „lucruri mari“ pentru el personal în acest sistem de lucruri într-o perioadă de răscruce cum este cea de acum. O asemenea procedură ar arăta că noi nu am înţeles că trăim în „timpul sfîrşitului.“ Ar arăta lipsă de credinţă şi încredere în exactitatea şi oportunitatea mesajul vestit de clasa Ieremia cu privire la pieirea acestui vechi sistem de lucruri. Viaţa oricărei persoane, „sufletul“ ei, este acum în joc! Iehova este pe punctul de a–şi executa lucrarea sa de dărîmare şi smulgere din rădăcină, prin intermediul unui agent mai puternic decît Nabucodonosor, Isus Cristos. Dorim noi să fim executaţi împreună cu echivalentul modern al Ierusalimului apostat, creştinătatea? Dacă nu dorim, atunci trebuie să luăm o hotărîre cît mai este încă timp, pentru a face ceea ce Iehova a spus lui Baruc, secretarul lui Ieremia să facă, adică să înceteze a mai căuta „lucruri mari“ în această lume.

13. La înfăptuirea cărei lucrări este acum momentul să participăm împreună cu clasa Ieremia?

¹³ Să facem ca fiecare dintre noi să trăiască în conformitate cu mesajul vestit de clasa Ieremia. Să ne dezbrăcăm de ambiţiile egoiste şi să nu punem la inimă lucrurile trecătoare ale acestui sistem de lucruri sortit pieirii. Aceasta ne cere ca să ne alăturăm în mod curajos clasei Ieremia şi să avertizăm pe oameni de sosirea „zilei de răzbunare“ a lui Iehova. Aşadar, ar fi cu totul incorect să avem o inimă împărţită. — Is. 61:1, 2.

14, 15. (a) Ce urma să primească Baruc drept „pradă“ pentru el, ca răsplată a ascultării? (b) A avut succes acest mod de procedare?

¹⁴ Dar care este răsplata pentru această activitate? Aflăm lucrul acesta din ceea ce i s-a spus lui Ieremia să–i comunice lui Baruc: „‘Căci, iată, aduc un dezastru peste toată carnea,’ este declaraţia lui Iehova ‘şi îţi voi da drept pradă [de război] sufletul tău în orice loc în care vei merge.’“ — Ier. 45:5b.

¹⁵ Cuvintele acestea au avut într-adevăr efectul scontat asupra lui Baruc. Lucrul acesta este dovedit prin faptul că el a făcut o alegere justă, fără întîrzieri inutile şi aceasta se confirmă într-un capitol anterior şi anume în Ieremia 43:5–7 care ne relatează ce s-a întîmplat după ce Ierusalimulul a fost distrus în 607 î.e.n. Citim: Iudeii supravieţuitori îngroziţi au luat cu ei, în timpul retragerii lor din ţara lui Iuda înspre Egipt, pe „Ieremia, profetul şi pe Baruc, fiul lui Neriia. Şi în cele din urmă au ajuns în ţara Egiptului căci n-au ascultat glasul lui Iehova; şi treptat au mers pînă la Tahpanes,“ în nordul Egiptului. Totuşi după aceasta Ieremia a continuat a profeţi pentru acei evrei neascultători. — Ier. 43:8—44:30.

16. Dacă Baruc ar fi trăit pînă cînd regele Babilonului ar fi cucerit Egiptul, la ce s-ar fi putut aştepta din partea cuceritorului?

¹⁶ Acei evrei îndărătnici n-au putut scăpa pentru multă vreme de dominaţia puterii mondiale babiloniene, căci cu timpul Nabucodonosor a adăugat şi Egiptul la imperiul său. Dacă Ieremia şi Baruc ar mai fi trăit ca să fie martori oculari ai cuceririi Egiptului de către babilonieni, ei totuşi nu ar fi devenit victime ale mîniei lui Nabucodonosor. El ar fi avut motive să–şi amintească cu plăcere de ei. Baruc ar fi continuat să–şi păstreze „sufletul“ drept pradă de război, ca urmare a împlinirii promisiunii lui Iehova de la Ier. 45:5. Atunci el ar fi putut înţelege perfect cît de înţelept şi sănătos în gîndire fusese cînd a rupt-o cu atitudinea sa nepotrivită de a căuta „lucruri mari“ pentru sine.

17. Ce folos putem trage din acţiunea plină de ascultare a lui Baruc, ca ilustrare a ceea ce trebuie să facem?

¹⁷ Putem noi oare astăzi să tragem foloase din supunerea şi ascultarea lui Baruc faţă de sfatul corectiv al lui Iehova? Sigur că da. Oricît de strînse ar fi legăturile noastre cu clasa Ieremia, numai atunci putem face lucrarea care are aprobarea divină cînd nu umblăm după „lucruri mari“ pentru noi înşine în timpul acestor ultime zile ale creştinătăţii. „Sufletul“ nostru, viaţa noastră ca persoană, are o valoare cu mult mai mare decît „lucrurile mari“ sortite să fie nimicite împreună cu această lume rea, nimicire care îl va dezgoli pe fiecare pînă la „sufletul“ său. Deci, a rămîne în viaţă ca „suflet,“ avînd aprobarea divină, este infinit mai preţios decît a ne bucura acum, pentru o perioadă, de orice lucru trecător al creştinătăţii şi al întregii Religii Organizate.

CUM SĂ EVITĂM BLESTEMUL PE CARE ÎL ATRAGE NEFOLOSIREA „SABIEI“

18, 19. De ce nu se sfîrşise „ziua de răzbunare“ a lui Iehova odată cu dezastrul care s-a abătut asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului?

¹⁸ Baruc şi Ieremia au fost îndureraţi de distrugerea Ierusalimului şi de pustiirea ţării. Dar naţiunile păgîne din apropiere sau de departe au simţit o bucurie imensă la izbucnirea acestui dezastru pentru poporul legat de Iehova printr-un acord (Ps. 83:6–8; 137:7). Egiptul, evident, nu era cîtuşi de puţin mulţumit căci el era bucuros să–şi aibă asigurată fie dominaţia asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului fie alianţă acestora. În afară de asta, regatul lui Iuda servise ca zonă tampon între Egipt şi puterea mondială ameninţătoare, Babilon. Totuşi Egiptul se discreditase faţă de Iuda şi capitala acestuia, Ierusalimul, în care se afla „tronul“ lui Iehova pe care şezuseră regi din spiţa regală a lui David. Ura josnică pe care o aveau naţiunile faţă de poporul legat de Iehova printr-un acord, n-a trecut neobservată de el, căci era implicată închinarea la el.

¹⁹ Astfel, „ziua de răzbunare“ a lui Iehova nu se sfîrşise atunci cînd el a folosit pe regele Babilonului ca unealta sa pentru a cuceri regatul lui Iuda. Paharul dezastrului naţional care le fusese dat lui Iuda şi Ierusalimului să-l bea, se cuvenea să le fie dat şi acelor naţiuni rău-intenţionate, pentru a fi cucerite, deoarece urau pe Iehova.

20. (a) Ce l-a inspirat Iehova pe Ieremia să facă cu privire la acele naţiuni rău-intenţionate? (b) Cu privire la cine fusese pronunţat Ier. 48:10 şi şi-au atras ei oare blestemul asupra lor?

²⁰ Apoi, Iehova l-a inspirat pe Ieremia să–şi întregească profeţia şi să anunţe cucerirea violentă a naţiunilor haine, cum erau Egiptul, Filistia, Moabul, Amon, Edomul, Chedarul, şi chiar Elamul (Ier. 46:1—49:39; 25:15–33). Babilonienii sub regele Nabucodonosor erau cei pe care Iehova se hotărîse să–i folosească pentru a „mînui“ sabia execuţiei împotriva acelor naţiuni care sfidau pe adevăratul Dumnezeu. Deci, tocmai cu privire la aceste forţe de execuţie îl inspirase Iehova pe Ieremia să profeţească: „Blestemat să fie cel ce execută în mod neglijent misiunea primită de la Iehova; şi blestemat să fie cel care îşi retrage sabia de la vărsarea de sînge“ (Ier. 48:10). Nici babilonienii, nici regele lor Nabucodonosor n-au fost loviţi de acest blestem pentru că nu şi-ar fi îndeplinit în întregime „misiunea“ primită de la Dumnezeu.

21. (a) Au fost Ieremia şi Baruc „blestemaţi“ pentru că nu şi-au folosit „sabia“ metalică? (b) Cine se va descotorosi de creştinătate: martorii lui Iehova sau altcineva?

²¹ Totuşi, în ce situaţie ne aflăm noi astăzi? Am putea fi ajunşi de un blestem asemănător, din cauza neglijării misiunii noastre, din cauza reţinerii de a folosi „sabia“? Într-adevăr noi ştim că nici Ieremia, nici Baruc n-au folosit vreo sabie metalică împotriva acelor naţiuni duşmane. Nu asta era misiunea lor. O astfel de misiune le-a fost dată babilonienilor conduşi de împăratul lor întronat, Nabucodonosor. Clasa Ieremia de azi, ca Martori ai lui Iehova, nu va ridica o mînă violentă împotriva creştinătăţii prefigurată prin Ierusalimul apostat şi prin regatul său. Foştii asociaţi politici ai creştinătăţii şi alte elemente lipsite de respect faţă de Dumnezeu se vor descotorosi de creştinătate în mod brutal. Tot la fel şi naţiunile ce supravieţuiseră pînă atunci, se bucurau să scape de Ierusalim şi regatul său ca vecini. — Apoc. 17:12–18.

22. Cine nu va împărtăşi speranţele mari ale celor care vor răsturna de la putere Religia Organizată, şi care va fi atitudinea acestora faţă de noile puteri conducătoare?

²² Dar ce vor lăsa în urma lor, pe scena lumii, creştinătatea şi celelalte elemente ale imperiului mondial al falsei religii după înlăturarea lor? Forţe politice nereligioase care vor pune stăpînire pe toate problemele omenirii! Ele vor face aceasta cu mari speranţe de succes şi simţindu-se uşurate că nu mai sînt conduse de Religia Organizată (compară cu Ezechiel, capitolul 23). Dar aceste speranţe care-l sfidează pe Dumnezeu nu vor fi împărtăşite de clasa Ieremia şi de însoţitorii ei care se tem de Dumnezeu, chiar dacă aceştia ar arăta supunere relativă faţă de noile puteri conducătoare, în calitate de noi „autorităţi superioare.“ — Rom. 13:1, 2.

23. De ce fapte va fi determinată împlinirea completă a „zilei de răzbunare“ a lui Iehova?

²³ „Ziua de răzbunare“ a lui Iehova va începe odată cu distrugerea Religiei Organizate, imperiul mondial al religiei false, dar nu se va şi termina cu acest eveniment. Ea va continua pînă cînd se va fi împlinit toată „răzbunarea“ divină împotriva tuturor celor care se opun suveranităţii universale a lui Iehova. Dar aceşti împotrivitori vor încerca mai întîi să–i facă pe clasa Ieremia şi pe însoţitorii ei loiali să se conformeze rezerve sistemului de lucruri păgîn, la fel cum şi Iohanan şi adepţii lui i-au arestat pe Ieremia şi Baruc şi i-au tîrît cu forţa în Egipt. Dar cei din zilele noastre, nereuşind să facă la fel, vor dezlănţui un atac vijelios împotriva acelor închinători ai lui Iehova care n-au acceptat compromisul. Ca hoarde internaţionale sub conducerea lui Gog din ţara Magog, ei vor încerca să invadeze paradisul spiritual al rămăşiţei lui Iehova şi a nedespărţiţilor ei însoţitori. Astfel, pentru că ţinta lor va fi să dobîndească autoritate absolută asupra lumii, vor merita cu prisosinţă dezlănţuirea răzbunării lui Iehova împotriva lor. — Ezec. 38:1—39:20.

24. Cine va porni contraatacul şi vor merita ei să „blestemaţi“ pentru neglijenţă sau reţinere?

²⁴ Ce se va întîmpla după aceea? Apocalips 19:11–21 arată că Isus Cristos, un cuceritor mai puternic decît Nabucodonosor, va declanşa împreună cu armatele de îngeri un contraatac. Ei nu vor fi blestemaţi pentru că au neglijat să ducă la bun sfîrşit misiunea încredinţată de Iehova. Ei nu vor merita să fie blestemaţi că s-au reţinut să mînuiască „sabia“ de execuţie şi să verse sîngele duşmanilor (Ier. 48:10). Ei vor fi executori ai răzbunării lui Iehova împotriva naţiunilor agresive. După ce vor face aceasta vor fi binecuvîntaţi cu o voctorie glorioasă pentru a marca răzbunarea eternă a lui Iehova.

25. Deci cum trebuie să urmeze Martorii lui Iehova exemplul lui Ieremia după ce acesta a fost tîrît în ţara împotriva căreia el profeţise?

²⁵ Din anul 1914 ne aflăm în „timpul sfîrşitului“ (Dan.12:4). Astfel, acum, clasa Ieremia şi însoţitorii ei devotaţi trebuie să atragă lumii atenţia asupra „sabiei“ ameninţătoare, instrumentul de execuţie pe care Iehova îl va folosi în timpul „marelui necaz“ care se apropie (Mat. 24:21). Ei trebuie să urmeze exemplul lui Ieremia care, după ce a fost tîrît cu forţa afară din ţara lui Iuda, a anunţat „sabia ameninţătoare“ a regelui Nabucodonosor care venea împotriva ţării spre care el era tîrît, Egiptul, precum şi împotriva Filistiei, Moabului, a lui Amon, a Edomului şi a altor ţări duşmane. Chiar şi acum, înaintea dezlănţuirii „marelui necaz“ ei se află sub porunca divină de a „vesti . . . ziua de răspunare a Dumnezeului nostru“ împotriva Religiei Organizate şi a tuturor naţiunilor lumii (Ier. 46:1—49:39). „Misiunea“ lor este să facă să răsune mesajul de avertizare: „Iehova are o zi de răzbunare, un an de răsplătiri pentru procesul privitor la Sion!“ — Is. 34:8.

26, 27. Care sînt cuvintele lui Iehova adresate lui Ezechiel în calitate de străjer şi pe care clasa Ieremia trebuie să le ia în serios?

²⁶ Îată că cuvintele profetice ale lui Isus menţionate la Luca 21:22 prind viaţă: „Acestea sînt zile de împărţire a dreptăţii, pentru ca toate lucrurile scrise să se împlinească.“ Acum este momentul, îndeosebi pentru clasa Ieremia să ia în serios cuvintele spuse de Iehova lui Ezechiel, care a început să profeţească în Babilon în 613 î.e.n., cu 7 ani înainte ca Ieremia să fi fost dus în Egipt, contrar voinţei sale:

²⁷ „‘Acum, cu privire la străjer, dacă el vede sabia venind şi nu sună într-adevăr din corn şi poporul însuşi nu primeşte nici un avertisment şi vine o sabie şi le ia sufletul, datorită greşelii comise, el însuşi trebuie luat, dar sîngele lui îl voi cere din însăşi nîna străjerului.’ Acum cu privire la tine, fiu al omului, te-am făcut străjer pentru casa lui Israel, şi din gura mea trebuie să auzi cuvîntul şi să–i avertizezi din partea mea. Cînd voi spune unuia rău: ‘Omul rău, vei muri cu siguranţă!’ dar de fapt tu nu-l avertizezi pe cel rău cu privire la calea sa, el însuşi ca om rău va muri în propria sa greşeală, dar sîngele lui îl voi cere din mîna ta proprie. Dar cu privire la tine dacă tu de fapt îl avertizezi pe omul rău cu privire la calea sa pentru ca să o părăsească, el însuşi va muri în propria sa greşeală, în timp ce tu însuţi îţi vei elibera sufletul cu siguranţă.“ — Ezech. 33:6–9; compară cu Ezech. 9:2–10.

28. Care este dorinţa clasei Ieremia şi a însoţitorilor săi în privinţa aceasta, dar ce se poate întîmpla şi ce ar însemna aşa ceva pentru ei?

²⁸ Clasa Ieremia de azi şi însoţitorii ei cu care ea conlucrează nu doresc cîtuşi de puţin să se facă vinovaţi de sînge în acest mod. Totuşi se poate întîmpla şi aşa. Dacă, din frică de oameni, ei se reţin de a avertiza toate popoarele despre „sabia“ zilei de răzbunare“ a lui Iehova şi nu izbutesc aşadar să îndeplinească „misiunea,“ ei vor merita blestemul său. Pentru ei, aceasta ar însemna imposibilitatea supravieţuirii, datorită călcării de lege pe care au comis-o.

29. Pentru a evita calea oamenilor neascultători, ce va trebui să aleagă cei ce doresc viaţa, după ce va fi distrusă Religia Organizată?

²⁹ Cînd, în timpul „marelui necaz“ care se apropie cu paşi repezi, „sabia“ răzbunării divine va nimicii întreaga Religie Organizată, cei care n-au acordat atenţie „străjerului“ lui Iehova, — clasei Ieremia, — vor căuta refugiu la elementele politice, aceasta spre distrugerea lor categorică în războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic,“ la Har-Maghedon (Apoc. 16:14, 16). Pentru a evita să mergem pe această cale împreună cu ei, calea corectă trebuie aleasă acum, cînd ea este încă deschisă. Cei care păşesc pe ea, căutînd viaţă, nu vor avea nevoie niciodată să–şi modifice cursul.

(Articolul de încheiere al acestei serii a profeţiei lui Ieremia va fi publicat ulterior.)

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

„Ziua răzbunării“ lui Dumnezeu nu este un timp în care să aspiri la „lucruri mari.“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Să nu fim niciodată neglijenţi cu privire la „misiunea primită de la Iehova“