¹¹ După cum s-a relatat în Faptele 2:1–4 şi 14–21, la Penticosta din 33 e.n. Dumnezeu a turnat spirit sfânt peste 120 de discipoli — atât bărbaţi, cât şi femei. Apostolul Petru a anunţat că acest lucru fusese profeţit de Ioel. Dar ce semnifică cuvintele lui Ioel despre ‘prefacerea soarelui în întuneric, a lunii în sînge şi pierderea strălucirii stelelor’? Nimic nu arată că aceste fenomene s-ar fi împlinit în 33 e.n. sau în timpul perioadei de peste 30 de ani a încheierii sistemului de lucruri iudaic.

12, 13. Cum s-au împlinit fenomenele cereşti profeţite de Ioel?

¹² Evident că partea finală a prezicerii lui Ioel este strâns legată de ‘venirea zilei DOMNULUI [Iehova, NW], ziua aceea mare şi înfricoşătoare’ — distrugerea Ierusalimului. Iată ce se spunea în Turnul de veghere din 15 noiembrie 1966 (engl.) despre necazul care s-a abătut asupra Ierusalimului în 70 e.n.: „Acesta a fost, cu certitudine, o «zi a lui Iehova» în ce priveşte Ierusalimul şi copiii lui. Iar în legătură cu ziua aceea a fost foarte mult «sânge, foc şi ceaţă de fum», soarele nemaireuşind să lumineze întunericul oraşului ziua, iar luna dând impresia de sânge vărsat, nu de o lumină paşnică şi argintie noaptea“.c

¹³ La fel ca în celelalte profeţii pe care le-am amintit, fenomenele cereşti profeţite de Ioel trebuiau să se împlinească atunci când Iehova a executat judecata. În loc să se extindă de-a lungul perioadei de încheiere a sistemului iudaic, întunecarea soarelui, a lunii şi a stelelor s-a petrecut când forţele de execuţie au venit împotriva Ierusalimului. În mod logic, ne putem aştepta ca această parte a profeţiei lui Ioel să aibă o împlinire mai mare când Dumnezeu va începe executarea prezentului sistem.