Ioel profeţeşte despre răzbunarea şi iubirea lui Iehova

„DUPĂ aceea se va întîmpla neaparat că eu voi revărsa spiritul meu peste orice fel de carne, iar fiii şi fiicele voastre vor profeţi negreşit. Cît despre bătrînii voştri, ei vor visa visuri, iar tinerii voştri vor avea viziuni. Si chiar peste servitorii mei şi peste servitoarele mele voi revărsa spiritul meu, în acele zile.“ — Ioel 2:28, 29.

Fără indoială că aceste două versete sînt cele mai cunoscute din profeţia lui Ioel, datorită citării lor de către Petru la sărbătoarea Zilei a cincizecea (Faptele 2:14–18). Dar cartea biblică a lui Ioel are mult mai multe de spus, deşi profeţia sa constă din numai trei capitole, cu un total de 73 de versete. Cartea vorbeşte de asemenea despre o plagă cu nişte lăcuste devastatoare şi despre o foamete care a urmat după plagă, apoi despre un timp de căinţă şi de restabilire precum şi despre executarea de către Iehova a răzbunării sale asupra naţiunilor. În Biblia noastră, Ioel apare ca al doilea între aşa numiţii „profeţi mici“ — mici în ceea ce priveşte întinderea cărţii fiecăruia, dar în nici un caz ca importanţă.

Un principiu biblic care iese în evidenţă atunci cînd luăm în considerare profeţia lui Ioel este acela că important este mesajul şi nu persoana folosită pentru a-l transmite. Astfel că tot ce ştim despre Ioel este că era fiul lui Petuel. Numele personajelor din Biblie au adeseori o anumită semnificaţie, iar faptul acesta este valabil şi în cazul lui Ioel şi al tatălui său. „Petuel“ înseamnă „Dumnezeu eliberează,“ iar „Ioel“ înseamnă „Iehova este Dumnezeu.“

Dovezile interne ale cărţii arată că este foarte probabil ca Ioel să fi aparţinut regatului celor două triburi ale lui Iuda. Ceea ce indică acest fapt este accentul pus de profeţie asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului precum şi asupra serviciului la templul din Ierusalim.

Cînd a fost scrisă această profeţie? Noi nu putem face afirmaţii dogmatice. Diferiţi cercetători au emis date care oscilează între secolul al X-lea şi al II-lea î.e.n., însă data cea mai probabilă este anul 820 î.e.n. Această dată pare a fi susţinută de faptul că în carte se fac referinţe mai degrabă la primii duşmani ai lui Israel, — Tyr, Sidon, Filistia, Edom şi Egipt, decît la cei de mai tîrziu, cum ar fi Asiria şi Babilon. Această dată mai este confirmată şi de către locul pe care-l ocupă cartea în canonul ebraic.

Stilul scrierii dă o pondere suplimentară probabilităţii unei date mai timpurii. Mulţi consideră stilul lui Ioel atît de elegant încît profeţia lui poate fi asemănată cu un diamant frumos şlefuit. De fapt, profeţia lui Ioel este de o asemenea calitate literară încît unii cercetători au situat-o în fruntea tuturor profeţiilor ulterioare. Scrierea este foarte poetică şi se remarcă printr-o varietate de ritmuri. Ea dezvăluie de asemenea o predilecţie pentru comparaţii şi metafore.

Autenticitatea profeţiei lui Ioel nu a fost niciodată pusă la îndoială de israeliţi; ea ocupă un vechi şi onorabil loc în canonul lor. Alte susţineri ale autenticităţii sale sînt citatele din această carte aduse de apostolii Petru şi Pavel. De asemenea, autenticitatea ei este confirmată de împlinirea profeţiilor sale asupra Tyrului, Filistiei şi Edomului. — Faptele 2:14–18; Romani 10:13.

PLAGĂ ŞI FOAMETE

S-ar putea considera că profeţia lui Ioel se compune din trei părţi. Prima parte (de la 1:1 la 2:11) prezentă o dublă descriere a plăgii lăcustelor. Prima descriere este o comparaţie cu o plagă incluzînd şi lăcuste care au dinţii şi maxilarele ca de leu. Cu privire la această relatare a lui Ioel, citim: „Potrivit părerii multor persoane care au fost martore oculare ale unui asemenea flagel, distrugerile îngrozitoare provocate agriculturii, economiei şi vieţii religioase a oamenilor de către o invazie de lăcuste, este descrisă cu o exactitate aproape ştiinţifică.“

Aşa cum spune Ioel, totul a fost mîncat, solul a fost despuiat, cultivatorii sînt în mizerie, iar viticultorii ţipă de durere. Chiar animalele domestice suferă, iar vitele sînt într-o stare de zăpăceală. Nu este de mirare că preoţilor şi slujitorilor din casa lui Iehova li se spune să ţipe, să-şi petreacă noaptea în sac, să sfinţească un timp de post şi ‘să strige spre Iehova după ajutor!’ — Ioel 1:14.

A doua descriere a plăgii lăcustelor începe cu un ordin de a suna o alarmă: „Sunaţi din corn în Sion, şi scoateţi un strigăt de război pe muntele meu cel sfînt.“ Apoi urmează descrierea: „Asemenea unor bărbaţi puternici, aşa aleargă. Asemenea unor războinici ascaladează un zid ... Nu se împing unul pe altul. Ca un bărbat robust în mersul său, ei continuă să meargă; şi dacă unii cad printre săgeţi, ceilalţi nu se opresc din mers. Năvălesc în oraş. Aleargă pe zid. Se urcă pe case. Intră pe ferestre ca hoţul.“ — Ioel 2:1, 7–9.

Avînd în vedere limbajul foarte pitoresc, se pare că trebuie să considerăm cuvintele lui Ioel mai degrabă ca profeţie, decît ca o relatare despre ceva ce s-a petrecut realmente în trecut. La cine se aplică ele? Faptele sugerează că se aplică la puternica mărturie din casă în casă din timpul modern pe care au realizat-o Martorii lui Iehova începînd din anul 1920. Ei s-au dovedit într-adevăr a fi o plagă pentru creştinătatea modernă şi au înaintat asemenea unei armate foarte disciplinatea.

CĂINŢĂ ŞI RESTABILIRE

A doua parte a profeţiei lui Ioel se ocupă de căinţa şi restabilirea care a urmat. La Ioel 2:12–14 citim: „Întoarceţi-vă la mine din toată inima voastră, şi cu post, şi cu lacrimi şi cu vaiete. Sfîşiaţi-vă inimile şi nu hainele; şi întoarceţi-vă la Iehova, Dumnezeul vostru, căci el este binevoitor şi plin de îndurare, încet la mînie şi abundent în bunătate iubitoare ... Cine ştie dacă nu se va întoarce şi nu va simţi părere de rău şi că nu va face să rămînă după aceasta o binecuvîntare, o ofrandă de cereale şi o ofrandă de băutură pentru Iehova, Dumnezeul nostru?“

Se pare că şi această parte a profeţiei a avut o împlinire specială în timpurile moderne, în mod remarcabil în timpul primului război mondial, cînd poporul lui Dumnezeu a avut buze necurate şi Iehova a fost supărat pe el. Pe atunci s-a întîmplat că poporul lui Iehova l-a implorat plin de căinţă pe Dumnezeu, aşa cum este consemnat la Ioel 2:17: „O, Iehova, fie-ţi milă de poporul tău, şi nu face din moştenirea ta un dispreţ, ca să domine naţiunile asupra sa. Pentru ce să se zică printre popoare: ‘Unde este Dumnezeul lor?’“ — Compară cu Isaia 12:1; 6:5.

Profeţia lui Ioel din 2:21–27 şi 3:18–21 descrie roadele acestei căinţe, promisiunile de restabilire. Într-adevăr, după îngrozitoarele experienţe din anii primului război mondial, poporul lui Iehova a fost restabilit la o stare de paradis spiritual. — Vezi Isaia capitolul 35.

Avînd în vedere cuvintele apostolului Petru (Faptele 2:14–18), nu este nici o îndoială că Ioel 2:28, 29 s-a împlinit la Sărbătoarea Zilei a cincizecea, a anului 33 e.n. Dar se pare că ele au mai avut o altă împlinire în cursul „zilelor din urmă“ ale întregului sistem de lucruri al lui Satan (II Timotei 3:1). Mai ales în 1919 şi 1922 a avut loc revărsarea spiritului lui Iehova, în mod special cu ocazia celor două congrese ale poporului său consacrat ţinute la Cedar Point, Ohio.

EXECUTAREA JUDECĂŢII

Ajungem acum la partea a treia a profeţiei, care se ocupă de judecată şi executarea ei (Ioel 3:2–16, 19). Relatarea spune de ce este Iehova supărat pe naţiuni: datorită modului cum i-au tratat pe servii săi. Ele i-au împrăştiat, făcîndu-i sclavii lor. De asemenea, ele au jefuit templul lui Iehova de aurul său, de argint şi de alte lucruri plăcute, şi le-au dus în propriile lor temple. Ei s-au purtat cu violenţă faţă de fiii lui Iuda, şi au vărsat sînge nevinovat. Să notăm că Iehova Dumnezeu afirmă aici că aceste abuzuri sînt ca şi cum ar fi fost săvîrşite împotriva lui, întocmai cum i-a spus Isus lui Saul din Tars că l-a persecutat pe El, atunci cînd Saul îi persecuta pe discipolii lui Isus. — Faptele 9:5.

După ce cheamă aceste naţiuni să-i dea socoteală, Iehova îi ordonă poporului său să proclame ziua sa de răzbunare, declarînd printre acele naţiuni: „Sfinţiţi războiul! Treziţi-i pe bărbaţii puternici!“ Apoi asistăm la reversul versetelor din Isaia 2:2–4 şi Mica 4:1–3, adică: „Făuriţi-vă din brăzdarele de plug, săbii şi din foarfecele de tăiat pomi, lănci. Cît despre cel slab, să zică: ‘Sînt un bărbat puternic.’“ Pe urmă naţiunile sînt adunate în cîmpia joasă a lui Iosafat, al cărui nume înseamnă „Iehova este judecătorul“ (Ioel 3:9–12). Apoi se face descrierea răzbunării lui Iehova asupra naţiunilor. Secera este înfiptă pentru secerişul naţiunilor rele care trebuie să fie aruncate în teasc, făcîndu-l să se reverse. În mod potrivit, această parte a profeţiei concluzionează cu această foarte importantă motivaţie a ei: „Voi popoare, veţi şti că eu sînt Iehova Dumnezeul vostru, care locuiesc în Sion, muntele meu cel sfînt“ (Ioel 3:17). Această profeţie se aseamănă îndeaproape cu ceea ce spune cartea Apocalipsului despre Armaghedon. — Apocalipsul 16:14–16; 19:15–21.

Cartea lui Ioel glorifică suveranitatea lui Iehova Dumnezeu. Vedem acest lucru din faptul că el trimite plaga lăcustelor asupra ‘beţivilor lui Iuda’ (Creştinătatea), apoi din provocarea la luptă a naţiunilor şi din felul cum le execută în „cîmpia joasă a lui Iosafat.“ Această profeţie scoate de asemenea în relief marea îndurare a lui Iehova, aşa cum citim în Ioel 2:13: „Întoarceţi-vă la Iehova, Dumnezeul vostru, căci el este binevoitor şi plin de îndurare, încet la mînie şi adundent în bunătate iubitoare, şi el va simţi negreşit un regret cu privire la calamitate.“ Însă în carte se află implicit şi ordinul lui Iehova pentru poporul său de a semnala războiul apropiatei sale zile de răzbunare în timp ce proclamă printre naţiuni, „Sfinţiţi războiul!“ Din fericire, noi am ajuns în acea zi cînd Iehova stă să judece toate naţiunile dimprejur!“ — Ioel 3:9–12.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]

„Asemenea unor războinici escaladează un zid ... Ei se urcă pe case.“ La cine se aplică aceste cuvinte?

Lăcusta