„Să vă comportaţi într–un mod demn de vestea bună“

„Numai să vă comportaţi într–un mod demn de vestea bună despre Cristosul.“ — FILIPENI 1:27.

1. Ce comentarii favorabile s–a simţit îndemnat să facă primarul New Yorkului despre o recentă întîmplare petrecută în oraş? (Romani 13:3).

ÎN ZIARUL New York Times din 29 septembrie 1988 s–a relatat că „peste 1 000 de Martori“ s–au adunat la primăria din Manhattan. Ei veniseră acolo pentru a sprijini un proiect edilitar care trebuia să fie discutat de comisia de specialişti a oraşului. Deşi propunerea cu privire la construirea unei noi clădiri de locuit în apropierea sediului mondial al Martorilor lui Iehova a fost respinsă, primarul „i–a lăudat pe Martori pentru faptul că au fost ’deosebit de corecţi‘ şi a spus că erau ’într–adevăr de admirat‘“.

2. În ce măsură sînt manierele Martorilor diferite, şi de ce?

² În mod normal, cînd peste 1 000 de persoane se adună pentru a demonstra în favoarea unei cauze lipsite de popularitate, la ce te poţi aştepta? Probabil că la îmbrînceli şi strigăte, sau chiar la dezordine şi acte de violenţă. Dar de ce sînt Martorii atît de diferiţi? Deoarece ei ştiu că în orice moment comportarea lor se reflectă asupra credinţei lor. Ei îşi aduc bine aminte de acest sfat scriptural: „Menţineţi–vă conduita excelentă printre naţiuni, pentru ca, în lucrurile în care vorbesc împotriva voastră ca împotriva unor răufăcători, ele să ajungă să–l glorifice pe Dumnezeu în ziua inspecţiei sale datorită lucrărilor voastre excelente la care ele sînt martori oculari.“ — 1 Petru 2:12.

Bunele maniere îl glorifică pe Iehova

3. Ce rol joacă manierele noastre în a–l onora pe Iehova?

³ A–l glorifica pe Dumnezeu printr–o comportare bună face, fără îndoială, parte din responsabilitatea noastră de creştini (Matei 5:16). Fireşte, comportarea bună include multe lucruri, cum ar fi cinstea, sîrguinţa şi alte norme morale. Aceste lucruri sînt apreciate însă, de obicei, numai de aceia care ne cunosc bine sau de cei cu care avem de a face zilnic, cum ar fie prietenii, rudele, angajaţii noştri şi colegii noştri de muncă sau profesorii noştri. Dar ce să spunem despre imensa majoritate a oamenilor cu care venim în contact doar sporadic? Tocmai în aceste împrejurări devin importante bunele noastre maniere. De fapt, aşa cum un ambalaj atractiv scoate în evidenţă un dar preţios, bunele maniere fac mai atrăgător ceea ce avem de oferit. Oricît ar fi de minunate calităţile creştine pe care le posedăm, sau oricît de admirabile ar fi intenţiile noastre, ele nu vor avea aproape nici o valoare dacă nu vom manifesta bune maniere. Aşadar, cum pot bunele noastre maniere să–i aducă glorie lui Iehova?

4. În ce aspecte ale vieţii trebuie să acordăm atenţie manierelor noastre?

⁴ „Numai să vă comportaţi într–un mod demn de vestea bună“, spune Pavel (Filipeni 1:27). Evident, lucrul acesta aduce în discuţie serviciul nostru public. Dar chiar şi modul în care ne comportăm la locul nostru de închinare, în cartierul nostru, la locul de muncă, la şcoală, şi în orice aspect al vieţii noastre influenţează în mod direct eficienţa serviciului nostru sacru. „Noi nu dăm în nici o privinţă nici un motiv de poticnire, pentru ca serviciul nostru sacru să nu fie criticat“, scrie Pavel (2 Corinteni 6:3). Cum putem fi siguri că aplicăm acest sfat? Ce putem face pentru a ne ajuta unii pe alţii, în special dacă sîntem tineri, să manifestăm maniere creştine în orice împrejurare? 

În Sala Regatului

5. Ce trebuie să recunoaştem cînd sîntem în Sala Regatului?

⁵ Sala Regatului este locul nostru de închinare. Noi mergem acolo la invitaţia lui Iehova şi a Fiului său Isus Cristos. În sensul acesta sîntem oaspeţi în casa lui Iehova (Psalm 15:1; Matei 18:20). Sînteţi voi oaspeţi buni cînd mergeţi la Sala Regatului? Pentru a fi aşa, trebuie să manifestăm consideraţie şi respect corespunzător nu numai faţă de gazdă, ci şi faţă de ceilalţi oaspeţi. Ce implică acest lucru?

6. (a) A sosi cu regularitate tîrziu la întruniri dovedeşte lipsa a ce anume? (b) Ce se poate face pentru a înlătura această deficienţă?

⁶ În primul rînd, este vorba de punctualitate. Este adevărat că nu e întotdeauna uşor să soseşti la timp. Unii locuiesc departe; alţii au familie şi trebuie să–i pregătească pe copii. Eforturile lor pentru a asista cu regularitate la întrunirile creştine sînt într–adevăr lăudabile. S–a observat însă că unii şi–au făcut obiceiul de a întîrzia la întruniri. Ce pot face ei pentru a–şi corecta acest obicei? Trebuie recunoscut în primul rînd faptul că a sosi cu regularitate tîrziu la întrunirile creştine nu este întotdeauna un semn al lipsei de apreciere faţă de valoarea întrunirilor. Odată ajunşi acolo, unii care vin de obicei tîrziu par să aprecieze întrunirile la fel ca oricare altul. Problema o constituie mai curînd o planificare inadecvată şi lipsă de consideraţie faţă de proprii tovarăşi de credinţă. Unul dintre motivele pentru care sîntem îndemnaţi să ’nu părăsim întrunirea noastră‘ este acela de a ’ne preocupa unii de alţii pentru a ne îndemna la iubire şi la lucrări excelente‘ (Evrei 10:24, 25). Cu greu am putea să facem lucrul acesta dacă, la fiecare întrunire, sosim tîrziu, deranjîndu–i pe alţii sau distrăgîndu–le atenţia. Experienţa ne învaţă că, dacă nu vrem să întîrziem, trebuie să ne propunem drept scop să sosim cu o bună bucată de timp mai devreme, în loc să ajungem acolo în ultimul moment. Este oare necesar să pui şi tu în practică acest sfat?

7. Explicaţi legătura existentă între atenţia acordată la întruniri şi bunele maniere.

⁷ Bunele maniere pretind să le acordăm atenţie oamenilor atunci cînd ne vorbesc (Proverbe 4:1, 20). Acest lucru este valabil şi în cazul întrunirilor creştine, unde slujitorii lui Dumnezeu vorbesc pentru a–şi împărtăşi un dar spiritual spre edificarea noastră. Ar fi o dovadă de totală lipsă de maniere dacă am moţăi, dacă am vorbi deseori în şoaptă cu cel de lîngă noi, dacă am mesteca gumă de mestecat sau am ronţăi bomboane, dacă am citi alt material sau ne–am ocupa de alte lucruri în timpul întrunirii. Tînărul Elihu nu numai că a şezut răbdător în timpul lungilor cuvîntări ale lui Iov şi ale celor trei tovarăşi ai acestuia, dar a şi continuat să–şi ’plece urechea‘ la ceea ce spuneau ei şi ’să le acorde atenţie‘ (Iov 32:11, 12). Bunele maniere creştine ne vor îndemna să manifestăm respectul cuvenit faţă de vorbitor şi faţă de mesajul său biblic, dîndu–i toată atenţia şi sprijinul nostru.

8. Cum dovedim că sîntem discipoli ai lui Isus Cristos?

⁸ Manierele creştine includ şi faptul ca înainte şi după întruniri să ne interesăm activ de alţii care sînt prezenţi în Sala Regatului. Pavel a observat că membrii unşi ai congregaţiei creştine „nu mai sînt străini şi locuitori străini, ci (. . .) sînt membri ai casei lui Dumnezeu“ (Efeseni 2:19). Îi trataţi pe ceilalţi martori ca pe nişte înstrăinaţi şi străini, sau ca pe nişte membri aparţinînd aceleiaşi case? Un salut prietenos, o strîngere călduroasă de mînă, un surîs amabil sînt toate lucruri mici, poate, dar care întăresc dovada că sîntem discipoli ai lui Isus Cristos. Dacă facem asemenea gesturi cînd întîlnim străini, n–ar trebui să le facem „în special cu privire la cei care ne sînt înrudiţi în credinţă“? — Galateni 6:10.

9. Cum pot fi copiii învăţaţi să manifeste interes faţă de cei de altă vîrstă decît a lor?

⁹ Pot fi copiii învăţaţi să manifeste acest fel de interes şi faţă de alte persoane decît cele de vîrsta lor? Unii adulţi poate cred că cei mici, după ce au şezut timp de o oră sau două şi au ascultat la întrunire, au nevoie să meargă şi să se joace cu prietenii lor. Dar Sală Regatului nu este un loc de joacă (Ecleziast 3:1, 17). Cînd un băiat de patru ani şi jumătate a fost întrebat de un învăţător cîţi fraţi şi cîte surori avea, acesta i–a răspuns: „Atîţia încît nu pot să–i număr pe toţi.“ Mai tîrziu, cînd părinţii l–au întrebat de ce a răspuns aşa, copilul le–a explicat astfel: „Nu ştiu cîţi fraţi şi cîte surori am. Cînd mă duc la Sala Regatului sînt o mulţime acolo.“ Pentru el toţi cei prezenţi în Sala sînt fraţii şi surorile lui.

În serviciul public

10. Ce instrucţiuni din partea lui Isus ne pot ajuta să ’ne comportăm într–un mod demn de vestea bună‘ în serviciul nostru?

¹⁰ A ne ’comporta într–un mod demn de vestea bună‘ include, fireşte, şi serviciul nostru public. Trebuie să ţinem minte că mesajul nostru este unul paşnic, şi că manierele noastre trebuie să dovedească aceasta (Efeseni 6:15). Instrucţiunile din partea lui Isus sînt următoarele: „Cînd intraţi într–o casă, salutaţi pe cei din ea; şi dacă acea casă este merituoasă, pacea pe care i–o doriţi să vină peste ea.“ Fiind cordiali, prietenoşi şi respectuoşi, îi dovedim stăpînului casei că purtăm în inimă interesele lui. Uneori însă interlocutorul nostru poate fi neprietenos, ba chiar agresiv. Ar trebui să ne supărăm şi să începem a–i răspunde cu aceeaşi monedă? Observaţi ce zice Isus în continuare: „Dar dacă [acea casă] nu este merituoasă, pacea voastră să se întoarcă la voi“ (Matei 10:12, 13). Comportarea noastră la uşă trebuie să corespundă întotdeauna ’serviciului divin al împăcării‘. — 2 Corinteni 5:18.

11. Cum influenţează rolul nostru de slujitori ai lui Dumnezeu atît modul nostru de a ne îmbrăca, cît şi aspectul nostru?

¹¹ Dar manierele noastre vorbesc despre noi şi în alte moduri. De exemplu, corespunde oare aspectul nostru cu rolul pe care–l avem ca slujitori ai Cuvîntului lui Dumnezeu? Şi ce putem spune despre lucrurile pe care le folosim: geanta, Biblia şi publicaţiile biblice? Un ziarist le dădea oamenilor de afaceri următorul sfat: „Cînd vă îmbrăcaţi, nu uitaţi că mergeţi la o întrunire de afaceri, nu la o petrecere, nici la o întîlnire cu prietenii, nici la un eveniment sportiv.“ De ce? Deoarece îmbrăcămintea şi aspectul „sînt un mod de a le spune celor dimprejur, pe baza unui cod impus de convenţiile sociale, cine şi ce sînteţi, şi care este rolul vostru.“ Aşadar, atunci cînd ne ocupăm de „afaceri“ legate de serviciul sacru, aspectul nostru sau felul în care sîntem îmbrăcaţi nu ar trebui să fie nici neîngrijit, nici neglijent, dar nici ţipător sau excentric, ci întotdeauna ’demn de vestea bună‘. — Vezi pentru comparaţie 1 Timotei 2:9, 10.

12. Dacă avem bune maniere, cum vom manifesta respect faţă de drepturile şi proprietatea stăpînului casei?

¹² Deşi trebuie să fim ’întotdeauna gata de–a apăra‘ vestea bună, bunele maniere creştine cer să facem aceasta „cu blîndeţe şi cu un respect profund“ (1 Petru 3:15). Aceasta include respectul faţă de drepturile şi proprietatea stăpînului casei. Ne programăm oare activitatea în aşa fel încît să facem vizite la o oră rezonabilă? Observăm cu promptitudine dacă nu cumva întrerupem vreo activitate necesară? Folosim expresii ca „îmi permiteţi“, „vă rog“ şi „mulţumesc“? Ne străduim să antrenăm persoana în conversaţie, sau vorbim mereu numai noi, de teamă ca nu cumva să nu spunem tot ceea ce ne–am pregătit să spunem?

13. Ilustraţi cum putem obţine deseori rezultate bune dacă manifestăm în serviciul sacru bunele maniere.

¹³ Bunele maniere, însoţite de un sincer interes personal, creează deseori prilejul de a depune o bună mărturie. Iată de ce copiii cu bune maniere trezesc deseori atenţia şi interesul stăpînului casei, lucru pe care alţii nu au reuşit poate să–l facă. În Mexic, o Martoră de 13 ani a întîlnit o fetiţă care voia să studieze, dar aceasta a spus că ar fi vrut să studieze fără ştirea tatălui ei. Însă tînăra vestitoare i–a spus că, în cazul acesta, din respect faţă de tata, trebuia ea însăşi să–i ceară permisiunea. Ea s–a oferit deci să vorbească cu el şi să–i explice că ceea ce urmau ele să studieze era foarte important. Văzînd cît de serioasă era tînăra soră, şi apreciind faptul că s–a dus direct la el, tatăl a zis: „Dacă ceea ce trebuie să studiaţi e atît de important, atunci e bine ca toată familia mea să studieze.“ Drept urmare, această fată de 13 ani a început un studiu biblic cu întreaga familie, care includea un fiu căsătorit, soţia acestuia şi alţi copii mari.

Bunele maniere încep acasă

14. Unde încep bunele maniere, şi ce anume constituie un factor important?

¹⁴ Bunele maniere ale Martorilor tineri sînt deseori o excelentă mărturie a educaţiei pe care o primesc, evident, acasă. Manierele noastre sînt o reflectare a modului nostru de a trăi. Din acest motiv, contrar lucrurilor pe care le cred unii, bunele maniere trebuie să deţină un loc important acasă. În această privinţă, ca şi în alte aspecte ale vieţii de familie, exemplul părinţilor este de o importanţă primordială (2 Timotei 1:5). Spunîndu–le copiilor: „Fă ceea ce spun nu ceea ce fac“ nu e, desigur, modul de a–i învăţa bunele maniere. Nenumăratele detalii ale bunelor maniere nu se învaţă doar prin cuvinte, ci prin observare şi imitare. „Părinţii nu sînt numai primii învăţători; ei sînt şi exemplu, deoarece copiii noştri învaţă imitîndu–ne pe noi“, remarcă Beverley Feldman, autorul cărţii Kids Who Succeed. Ce model de comportare văd în voi copiii voştri?

15. Cum pot părinţii să–i ajute pe copii să manifeste bune maniere, lucru care le va fi de folos apoi toată viaţa?

¹⁵ Biblia ne sfătuieşte: „Voi, taţilor, nu–i iritaţi pe copiii voştri“ (Efeseni 6:4). Este iritant şi decepţionant ca unui copil să i se spună că trebuie să fie amabil şi respectuos, iar apoi să–i vadă pe părinţii săi certîndu–se, bîrfind, comportîndu–se grosolan sau pierzîndu–şi repede răbdarea. Poate fi acel copil considerat vinovat dacă acţionează în acelaşi mod? Pe de altă parte, versetul spune în continuare: „să continuaţi să–i creşteţi în disciplina şi sfatul autoritar al lui Iehova.“ Aceasta include şi învăţarea regulilor fundamentale ale bunelor maniere, cum ar fi să spună: „bună–ziua“, „te rog“, „mulţumesc“ şi „scuză–mă“, precum şi să împartă cu alţii ceea ce au (Levitic 19:32; Romani 16:3–7). Aceste calităţi învăţate acasă în timpul copilăriei se vor dovedi utile toată viaţa. — Proverbe 22:6.

16. Ce eforturi sînt necesare, şi ce rezultate se vor obţine?

¹⁶ Astfel, atît părinţii cît şi copiii trebuie să folosească bunele maniere nu numai la ocazii speciale, ci şi în viaţa de zi cu zi. În ceea ce îi priveşte, părinţii trebuie să fie răbdători şi toleranţi faţă de greşelile pe care copiii lor le fac în mod inevitabil. Faceţi–i să ştie cît de mult ţineţi ca ei să se comporte frumos, şi lăudaţi–i cu promptitudine pentru progresele pe care le fac. Lucrul acesta cere, fireşte, multe eforturi din partea voastră. Dar nu spun oare Scripturile că întipărirea principiilor divine în mintea copiilor trebuie să se facă atunci „cînd şezi în casa ta şi cînd umbli pe drum, cînd te culci şi cînd te scoli“? (Deuteronom 6:7). Dacă părinţii procedează în felul acesta, ei creează în familie o atmosferă sănătoasă şi plăcută, care este de mare ajutor la educarea copiilor, pregătindu–i să devină adulţi serviabili, plini de amabilitate şi manieraţi. În cazul acesta, ei vor deveni un motiv de laudă şi onoare pentru voi şi pentru Creatorul lor, Iehova Dumnezeu.

Un popor cu bune maniere

17. Ce s–a observat în Sălile Regatului ale Martorilor lui Iehova?

¹⁷ Cei „peste o mie de Martori“ adunaţi în faţa primăriei din New York în acea după–amiază de septembrie nu au constituit decît un mic exemplu de felul în care Martorii lui Iehova se comportă cu regularitate. Într–un alt loc, după ce venise pentru prima dată la Sala Regatului, un om a spus: „În numai o singură zi am întîlnit mai multe persoane cu adevărat iubitoare, deşi total străine mie, decît am întîlnit vreodată în biserica în care am fost crescut.“ Care a fost concluzia sa? „Era limpede că găsisem adevărul“, a zis el. Acest om şi–a schimbat modul de viaţă şi şase luni mai tîrziu şi–a dedicat viaţa lui Iehova şi a fost botezat. — Compară 1 Corinteni 14:25.

18. Ce efect au avut asupra străinilor bunele maniere ale Martorilor lui Iehova?

¹⁸ Nivelul de educaţie şi de bună cuviinţă pe care Martorii îl manifestă la congresele lor naţionale şi internaţionale a generat multe comentarii favorabile. Recent, în Japonia, la o astfel de ocazie, ghidul unui autocar cu turişti a remarcat următoarele: „În timp ce coboraţi din autocar, fiecare dintre voi, inclusiv cei mici, mi–a mulţumit personal. Lucrul acesta mi–a făcut multă plăcere!“ La un alt congres, şeful unei gări din apropiere i–a spus unui Martor: „Cînd în trecut, la o adunare din Osaka Castle Hall s–au adunat 12 000 de persoane, a fost un haos îngrozitor.“ Dar el a adăugat: „Voi sînteţi într–adevăr ordonaţi, şi lucrul acesta ne face să respirăm uşuraţi. Transmiteţi organizatorilor voştri sentimentele noastre de prietenie.“

19. Ce trebuie să fim hotărîţi să facem fiecare dintre noi în ce priveşte bunele maniere?

¹⁹ Ce demonstrează toate aceste comentarii? Că Martorii lui Iehova, ca popor, se comportă ’într–un mod demn de vestea bună‘. Dar ce putem spune despre noi ca persoane individuale? Asemenea copiilor care îşi îndreaptă atenţia spre un tată plin de iubire, fie ca toţi, tineri şi bătrîni, să ne îndreptăm atenţia spre Tatăl nostru ceresc, Iehova, astfel încît să putem fi instruiţi ca să fim un popor cu bune maniere, cu toate că trăim într–o lume nemanierată. — Deuteronom 8:5; Proverbe 3:11, 12.

Vă amintiţi?

◼ De ce bunele maniere sînt o parte necesară a comportării excelente?

◼ Ce bune maniere sînt adecvate la locul nostru de închinare?

◼ Cum putem manifesta bune maniere în serviciul de teren?

◼ Cum pot părinţii să–şi ajute copiii să cultive bune maniere?

◼ Ce înalt nivel trebuie să ne străduim să atingem în ceea ce priveşte bunele maniere?