Să suportăm cu bucurie persecuţia

„Să jubilăm în necazuri, ştiind că necazul produce putere de a răbda, puterea de a răbda, la rîndul ei, o stare aprobată; starea aprobată, la rîndul ei, speranţă, iar speranţa nu duce la dezamăgire.“ — Romani 5:3–5.

1. Ce constatare se impune cînd reflectăm la persecutarea creştinilor în aceste „zile din urmă“?

ISTORIA slujitorilor lui Iehova în cursul acestor „zile din urmă“ a confirmat adevărul cuvintelor lui Isus: „Fericiţi sînteţi voi cînd oamenii vă urăsc, cînd vă dau afară, cînd vă insultă şi cînd resping numele vostru ca [pe un nume] rău, din pricina Fiului omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de bucurie, căci iată că răsplata voastră este mare în cer, căci aceleaşi lucruri le-au făcut profeţilor şi strămoşii lor“ (Luca 6:22, 23; II Timotei 3:1). Da, slujitorii lui Dumnezeu pot răbda cu fidelitate tot felul de persecuţii şi ei fac cu bucurie lucrul acesta.

2. a) Vor primi oare o răsplată mai mare cei ce suferă mai multe persecuţii? b) Ce rezultate binefăcătoare obţine cel care suportă cu succes persecuţia?

² Dar noi nu ne bucurăm că sîntem persecutaţi, deoarece persecuţia este neplăcută şi în general produce suferinţă. Nu persecuţia în sine ci rezultatele ei sînt acelea care ne oferă motive de bucurie (Iacob 1:2, 3). Creştinii nu doresc să fie persecutaţi. Ei nu urmăresc să devină martiri şi nici nu au concepţia că vor avea cu atît mai multe merite în ochii Tatălui lor ceresc cu cît vor fi mai persecutaţi. Aceia care îndură mai multe persecuţii nu primesc o răsplată mai mare, nici nu sînt neapărat mai credincioşi decît aceia care au fost mai puţin persecutaţi. Dar observaţi reacţia în lanţ care se produce cînd un creştin îndură cu succes necazul: „Necazul produce putere de a răbda, puterea de a răbda, la rîndul ei, produce o stare aprobată; starea aprobată, la rîndul ei, produce speranţă; iar speranţa nu duce la dezamăgire.“ — Romani 5:3–5.

3. a) În armonie cu Romani 5:3, cum produce necazul putere de a răbda? b) În ce fel ni se întăreşte credinţa (Evrei 10:38, 39)?

³ Cînd citim rapoarte despre persecuţiile pe care le suportă fraţii noştri creştini din întreaga lume, ne punem poate întrebarea: „Aş fi eu în stare să suport toate aceste rele tratamente?“ Dar cînd sîntem confruntaţi pe neaşteptate cu opoziţii sau încercări, şi în loc să cedăm sau să ne retragem din serviciul lui Dumnezeu, dimpotrivă, apelăm la el pentru ajutor, constatăm că el răspunde la rugăciunile noastre şi că necazul produce în mod efectiv putere de a răbda, atunci nu ne mai întrebăm dacă am putea-o suporta; noi ştim că putem suporta prin puterea lui Iehova. Poate că prima încercare nu a fost prea aspră, dar credinţa noastră a fost totuşi testată şi de aceea ea este mai puternică acum. Poate că proba următoare va fi mai grea, dar credinţa noastră este mult mai puternică, deoarece nu am dat înapoi dinaintea primei încercări. Deci prin puterea lui Iehova putem de fapt să facem faţă oricărei încercări a credinţei noastre, ştiind că el nu va permite să fim ispitiţi peste ceea ce putem suporta şi că nu ne va „abandona.“ — I Corinteni 10:13; II Corinteni 4:8–10.

4. Ce motive de a ne bucura avem după ce am ieşit biruitori din ispită sau persecuţie?

⁴ Faptul de a fi suportat necazuri este într-adevăr un motiv de bucurie. Putem fi fericiţi pentru că nu am cedat în faţa ispitei, ci am rămas ferm ataşaţi faţă de ceea ce este drept. Dar aşa cum reiese cu claritate din Iacob 1:12, noi ne mai putem bucura în plus şi de faptul că Dumnezeu aprobă răbdarea noastră şi în felul acesta ne apropiem şi mai mult de el.

DIFERITE FORME DE PERSECUŢIE

5. Care este situaţia fraţilor noştri din multe ţări astăzi? De ce se prezintă astfel lucrurile? (Amos 7:10–17)

⁵ Astăzi lucrarea Martorilor lui Iehova este interzisă în peste 40 de ţări, iar în multe din aceste locuri a trebuit ca slujitorii lui Dumnezeu să îndure persecuţii aspre pentru simplul motiv că sînt hotărîţi să-l slujească fidel pe Iehova, Dumnezeul lor. În multe cazuri interdicţiile au fost pronunţate la îndemnul autorităţilor religioase care au prezentat într-o lumină falsă neamestecul nostru în politică, pentru a putea opri lucrarea noastră de predicare. Funcţionarii bine informaţi ştiu că Martorii lui Iehova nu sînt sediţioşia şi că ei nu prezintă nici un pericol pentru stat. Personalităţile luminate recunosc că Martorii lui Iehova sînt cetăţeni conştiincioşi care respectă legile şi care fac tot ce le este posibil pentru a sprijini şi respecta legislaţia ţării. Însă în primul rînd ei i se supun lui Dumnezeu. Din acest motiv ei nu iau parte la treburile politice ale nici unei ţări. Atunci cînd există un conflict între legile oamenilor şi cele ale lui Dumnezeu, ei, ca şi apostolii, decid ‘să asculte mai degrabă de Dumnezeu ca stăpînitor decît de oameni.’ — Faptele 5:29.

6. a) Menţionaţi cîteva forme de persecuţie la care au fost supuşi Martorii lui Iehova. b) Se mai petrec încă şi astăzi asemenea lucruri?

⁶ Gloate dezlănţuite, conduce uneori de conducători religioşi sau de politicieni exaltaţi i-au maltratat pe slujitorii lui Iehova din multe locuri de pe glob. Numeroşi fraţi ai noştri de spirit au fost nevoiţi să-şi părăsească bunurile şi casele şi să fugă pentru a-şi păstra viaţa, aşa cum a fost cazul în anii din urmă în Malawi şi Etiopia. Unii au fost concediaţi sau alungaţi de la locurile de muncă, iar alţii au fost nevoiţi să-şi închidă prăvăliile pentru simplul motiv că erau Martori ai lui Iehova (Apocalipsul 13:16, 17). Întrunirile lor creştine pentru studierea Bibliei au fost tulburate şi interzise, locuinţele le-au fost percheziţionate iar Bibliile şi literatura biblică au fost confiscate. Pentru a-i înfricoşa au folosit intimidarea şi ameninţările, iar mulţi au fost arestaţi şi închişi, unii chiar ucişi. Persecuţia a fost deosebit de aspră în timpul celor două războaie mondiale, dar ea continuă să facă ravagii şi în momentul de faţă încă în multe ţări.

7. Ce situaţii au avut de îndurat mulţi membri ai poporului lui Dumnezeu, chiar în ţările în care nu există persecuţie propriu-zisă din partea autorităţilor?

⁷ Pentru că vor să-i servească întotdeauna lui Iehova şi să fie discipoli ai lui Isus Cristos, mii de fraţi şi de surori ale noastre de pe întregul pămînt trebuie să înfrunte zilnic ostilitatea şi persecuţia din partea membrilor familiilor lor şi din partea rudelor. Este întocmai aşa cum a profeţit Isus: „Duşmanii omului vor fi cei din propria lui casă.“ — Matei 10:35, 36.

SCOPUL PERSECUŢIEI

8. Sînt Martorii lui Iehova persecutaţi din cauza vreunor fapte rele sau din pricina nesupunerii lor faţă de lege?

⁸ Ce speră să obţină aceia care persecută poporul lui Dumnezeu? Îi persecută ei pe martorii lui pentru că aceştia sînt răufăcători sau infractori? Nu. Martorii lui Iehova sînt unanim recunoscuţi pentru respectul lor faţă de legi şi pentru buna lor moralitate. Ei sînt muncitori conştiincişi, oameni agreabili, prietenoşi, amabili şi rezonabili. Ei nu au nimic de felul fanaticilor religioşi. De fapt ei sînt oameni minunaţi pe care îi doreşti în preajma ta (Tit 2:6–10; Galateni 6:9, 10). Mesajul lor este un mesaj de pace care aduce mîngîiere celor năpăstuiţi şi îndureraţi. Ei predică „vestea bună“ conform căreia regatul lui Dumnezeu îi va înlătura în curînd pe asupritori şi va instaura o nouă ordine dreaptă. — Matei 6:10; Psalmul 37:10, 11.

9. Ce activitate a noastră vor să împiedice adversarii noştri? De ce?

⁹ Însă predicarea acestei „veşti bune“ face să iasă în evidenţă faptul că şefii religioşi ai creştinătăţii nu au nici un mesaj de speranţă pe care să-l comunice oamenilor. De aceea încearcă ei să-i reducă la tăcere pe cei care predică acest mesaj! Conducătorii politici care de altfel ar fi dispuşi să-i lase pe servii lui Iehova să creadă ce vor, se opun şi ei faptului ca Martorii lui Iehova să-şi predice credinţa. Asemenea conducătorilor religioşi evrei care erau confruntaţi cu activitatea zeloasă a primilor creştini, ei spun de fapt: „Să le spunem şi să-i ameninţăm să nu mai vorbească nimănui servindu-se de numele acesta“ (Faptele 4:17, 18). Ei vor să împiedice activitatea noastră de predicare. — Vezi şi Faptele 5:28, 40.

10. a) În afară de încercarea de a opri lucrarea noastră de predicare, ce altceva vrea Satan să realizeze? b) În consecinţă, ce ni se interzice adesea să facem?

¹⁰ Adu-ţi aminte, de asemenea, că adevăratul instigator al persecuţiei este Satan Diavolul (I Petru 5:8). El vrea nu numai ca noi să încetăm a mai predică, dar el doreşte totodată să ne slăbească şi credinţa şi să ne determine să ne ştirbim integritatea faţă de Dumnezeu şi să pierdem astfel viaţa eternă. Deci un alt scop al persecuţiei este acela de a ne priva de hrana spirituală şi de societatea fraţilor în cadrul întrunirilor. De aceea cînd activitatea noastră este interzisă, ceea ce se interzice de fapt este în general predicarea şi întrunirile noastre. „Puteţi fi Martori ai lui Iehova,“ ni se spune adesea, „dar încetaţi să predicaţi şi să ţineţi întruniri.“ Dar dacă am înceta să mai predicăm şi să ne mai întrunim, am înceta de fapt să mai fim martori ai lui Iehova Dumnezeu şi ai lui Isus Cristos, deoarece un martor care nu spune nimic nu este cîtuşi de puţin un martor (Isaia 43:10, 12; Faptele 1:8). Şi la ce ar servi credinţa noastră dacă nu am mai asculta de porunca lui Dumnezeu de a ne întruni? — Evrei 10:24, 25.

SĂ SUPORTĂM CURAJOŞI PERSECUŢIA

11. Cum au reacţionat creştinii fideli cînd s-au abătut asupra lor persecuţii?

¹¹ Cum au reacţionat slujitorii lui Dumnezeu din timpurile moderne cînd s-au abătut asupra lor persecuţii? Asemenea primilor creştini, ei nu s-au înfricoşat, ci au înaintat cu îndrăzneală în lucrarea de predicare, în ciuda interdicţiilor şi ameninţărilor. Ei, asemenea lui Pavel, au motiv să ‘fie veseli şi să se bucure.’ Poziţia lor fermă de partea lui Iehova în cunoscuta controversă dovedeşte că Diavolul este un mincinos. Ce privilegiu să poţi participa la glorificarea numelui lui Iehova! — Filipeni 2:17, 18; II Tesaloniceni 1:4.

12. Avem oare motive de a ne teme de ameninţările persecutorilor noştri?

¹² Nu există efectiv nici un motiv de a ne speria de cei care ne persecută. Pavel le-a scris filipenilor: „Purtaţi-vă numai într-un mod demn de vestea bună (. . .) în nici o privinţă să nu vă lăsaţi înfricoşaţi de adversarii voştri. Chiar acest lucru [faptul că nu vă temeţi de ei] este o dovadă de distrugere pentru ei, dar de salvare pentru voi; iar acest indiciu vine de la Dumnezeu.“ — Filipeni 1:27, 28.

13, 14. a) Ce au făcut recent autorităţile dintr-o anumită ţară, în încercarea de a-i intimida, pe Martorii lui Iehova? b) Ce indică in realitate faptele de felul acesta?

¹³ Recent, într-o ţară din Europa unde lucrarea Martorilor lui Iehova nu este recunoscută legal, un frate a fost arestat deoarece ţinuse o scurtă şi mîngîietoare cuvîntare la o înmormîntare. Fratele care a spus rugăciunea a fost de asemenea arestat. Autorităţile locale au declarat că numai cu permisiunea statului se poate vorbi la o înmormîntare, iar rugăciunea este interzisă, întrucît ea poate fi utilizată ca o formă de învăţare. Un alt frate din aceeaşi regiune a fost arestat deoarece citea din Biblie familiei sale. Totuşi, nu s-a formulat nici o acuzare împotriva acestor fraţi. Ei au fost reţinuţi pentru un timp scurt iar apoi au fost eliberaţi. Scopul evident era pentru a-i speria şi a-i face să-şi renege credinţa.

¹⁴ Dar cine ar trebuie să se teamă? Dacă autorităţile locale se simt ameninţate de un om care citeşte din Biblie familiei sale sau de un frate care ţine o cuvîntare sau spune o rugăciune la o înmormîntare, toate acestea denotă că lor le este într-adevăr foarte frică de mesajul Bibliei şi de cei care îl predică! Atunci de ce să ne temen de ei? Aşa cum a arătat Pavel, unitatea şi curajul nostru „este o dovadă de distrugere pentru ei, dar de salvare pentru noi.“ — Filipeni 1:28.

15. Ce efect poate avea asupra persecutorilor reacţia noastră în faţa ameninţărilor?

¹⁵ În unele locuri vestitorii „veştii bune“ sînt chemaţi la postul de poliţie tot la cîteva săptămîni pentru a li se ţine „predici“ şi pentru a fi ameninţaţi cu pedepse aspre dacă nu încetează să vorbească despre regatul lui Dumnezeu. Dar de obicei, cînd fraţii şi surorile nu iau în seamă ameninţările şi îşi continuă fără teamă activitatea, autorităţile renunţă şi îi lasă în pace. Dar dacă observă vreun semn de slăbiciune la predicatorii Regatului, ei îşi vor continua eforturile de a-i intimida.

CÎND LUCRAREA ESTE INTERZISĂ

16, 17. a) Ce eforturi s-au făcut pentru a trimite hrană spirituală fraţilor din locurile în care lucrarea este sub interdicţie şi la cei din închisori? b) De ce este important acest lucru?

¹⁶ Martorii din ţările în care lucrarea este sub interdicţie iar răspîndirea literaturii lor este interzisă recunosc importanţa faptului de a se hrăni cu regularitate în privinţă spirituală. Deoarece Turnul de veghere şi celelalte publicaţii ale Martorilor lui Iehova nu se pot publica legal, nici nu se pot trimite prin poştă în anumite ţări, se folosesc alte mijloace pentru ca fiecare să primească hrana spirituală. În Germania, în epoca lui Hitler, articolele pentru studiu erau mimeografiate, dactilografiate şi în unele cazuri chiar copiate cu mîna. Astăzi în multe locuri trebuie să se procedeze la fel. Dacă nu se pot face suficiente exemplare astfel încît fiecare să aibă unul, acestea trec de la unul la altul, astfel că fiecare are posibilitatea să citească materialul. Important este să fie asimilată cu regularitate hrana spirituală. — Matei 4:4.

¹⁷ Experienţa arată că Iehova a dirijat întotdeauna lucrurile în aşa fel încît hrana spirituală să pătrundă chiar şi în condiţii foarte dificile. Pentru a introduce hrana în închisori şi lagăre de concentrare s-au folosit cele mai diverse mijloace. Şi cît de întăritoare s-a dovedit ea pentru cei închişi acolo!

18. De ce este importantă studierea cu regularitate în comun? Cum se poate face lucrul acesta chiar şi în condiţii dificile?

¹⁸ Dacă este posibil, slujitorii fideli ai lui Dumnezeu asimilează cu regularitate hrana spirituală în comun — chiar dacă întrunirile sînt scoase în afara legii sau chiar şi la închisoare. Analizarea unui text din Biblie în fiecare zi împreună cu alţii, dacă este posibil, ajută minţii să se concentreze asupra problemelor spirituale. Chiar şi numai o scurtă discuţie în fiecare zi dă multă putere spirituală. — Psalmul 1:2; Faptele 17:11.

IMPORTANŢA ÎNTRUNIRILOR

19. a) Prin ce probă neaşteptată a trebuit să treacă mulţi fraţi ai noştri din Liberia? b) Potrivit cu Anuarul din 1977, ce anume i-a ajutat pe cei fideli să suporte încercarea?

¹⁹ În martie 1963 la Gbarnga, Liberia, aproximativ 400 de persoane care participau la un congres de district al Martorilor lui Iehova au fost luate şi ţinute timp de patru zile fără hrană la o bază militară. În efortul de a-i obliga pe Martori să accepte un compromis în privinţa convingerilor lor religioase şi să salute drapelul, soldaţii i-au maltratat pe Martori şi le-au luat lucrurile pe care le aveau asupra lor. În situaţia aceasta cei mai mulţi au cedat din cauza fricii şi au făcut compromis, dar un număr considerabil dintre fraţi şi-au păstrat totuşi integritatea. Anuarul Martorilor lui Iehova din 1977, pagina 176 spunea: „Ei aparţineau tuturor categoriilor sociale. Unii erau instruiţi iar alţii erau analfabeţi. Dar toţi aceia care au rămas fideli participaseră cu regularitate la întrunirile creştine.“

20. Cum depun unii eforturi deosebite pentru a nu ‘părăşi întrunirea noastră’? În ciuda căror pericole?

²⁰ Cuvîntul inspirat al lui Dumnezeu ne sfătuieşte să nu părăsim întrunirea noastră (Evrei 10:24, 25). Acest sfat nu-şi pierde din importanţă în vreme de persecuţie. Poate că întrunirile trebuie ţinute în grupuri mici, în case particulare; poate că ora şi locul trebuie schimbate şi poate că nu este întotdeauna uşor să participi la întruniri care se ţin uneori noaptea tîrziu. Dar în ciuda pericolelor, fraţii şi surorile noastre credincioase depun toate eforturile pentru a participa la fiecare întrunire. Iar fraţii sînt binevoitori şi acceptă ca locuinţele lor să fie folosite pentru astfel de întruniri, chiar dacă descoperirea lor duce la pierderea libertăţii fraţilor respectivi.

21. a) Cum pot trage un folos deplin din hrana spirituală în asemenea împrejurări? b) Ce pasaje biblice arată importanţa frecventării cu regularitate a acestor întruniri şi a participării la discuţii?

²¹ Poate că întrunirile în grupuri mici nu permit tuturor să beneficieze de aportul celor mai buni învăţători din adunare; totuşi există pentru fiecare în parte un prilej mai bun de a participa şi astfel de a trage mult folos din întruniri. Uneori se pot aduna laolaltă grupuri mai mari cu prilejul unor mese în aer liber, excursii, sau, ocazional, prin invitaţii personale. Participarea cu regularitate la toate întrunirile este un factor important dacă fraţii noştri vor ‘să ţină cu putere pînă la sfîrşit la încrederea pe care au avut-o la început,’ astfel încît să-şi păstreze integritatea şi să obţină împlinirea promisiunilor pe care le-a făcut Dumnezeu celor care ‘nu renunţă.’ — Evrei 3:14; 10:36; Galateni 6:9.

CÎND PREDICAREA ESTE INTERZISĂ

22. a) De ce nu poate poporul lui Dumnezeu de astăzi să înceteze a mai vorbi despre lucrurile pe care le-a văzut şi auzit? b) Cum se desfăşoară această lucrare în unele locuri?

²² Asemenea apostolilor, poporul lui Iehova de astăzi „nu poate să nu vorbească despre lucrurile pe care le-a văzut şi auzit“ (Faptele 4:20). Aşa cum a declarat Isus, „trebuie mai întîi ca vestea bună să fie predicată în toate naţiunile“ şi nici un instrument uman sau demonic nu-i va putea sta împotrivă (Marcu 13:10). În unele locuri, cu toate că activitatea Martorilor lui Iehova este scoasă în afara legii, se poate merge din casă în casă ca persoană particulară, folosind numai Biblia.

23, 24. a) Cum se desfăşoară lucrarea de predicare în locurile unde lucrarea din casă în casă nu este recomandabilă? b) Puteţi relata unele fapte care arată bunele rezultate ale acestei metode?

²³ Acolo unde nu este recomandabil să se meargă din casă în casă, „vestea bună“ se poate predica în alte feluri. Dacă există posibilitatea, se pot face vizite izolate în diferite părţi ale teritoriului, astfel încît să nu se parcurgă clădirile în mod consecutiv. Dar nu este nevoie să aşteptăm pînă îi găsim pe oameni acasă. Fraţii noştri din multe ţări au mare succes cînd vorbesc cu oamenii oriunde îi întîlnesc — pe străzi, în cimitire şi parcuri sau în călătorie. Unii se duc chiar ca turişti în regiuni unde nu sînt Martori şi acolo încep conversaţii cu oamenii oriunde este posibil. Atîta vreme cît mai respirăm şi cît vor mai exista oameni cărora să le vorbim, duşmanul nu va avea absolut nici un mijloc de a ne împiedica să observăm diferitele ocazii şi să ne folosim de ele pentru a comunica „vestea bună.“

²⁴ Cu timpul, servii lui Iehova au devenit experţi în arta de a începe conversaţii prieteneşti pe multe şi diferite teme şi de a le îndruma la urmă spre Biblie. Într-un oraş dintr-o anumită ţară un Martor a trecut pe aproape de o tînără pereche ce îşi potolea setea la o fîntînă dintr-un parc. Martorul s-a apropiat şi i-a întrebat pe tineri dacă n-ar vrea să ştie unde se află o apă mai bună. Cu aceasta el a început să le relateze despre apa dătătoare de viaţă din Paradisul care se apropie şi au avut o discuţie care a durat trei ore. Aceasta a dus la un studiu al Bibliei şi după trei luni perechea a început să ia parte la serviciul de teren. Un an mai tîrziu amîndoi s-au botezat, bărbatul slujind în prezent ca serv auxiliar în adunare. — Vezi Ioan 4:7–15.

25. Ce trebuie să încercăm să evităm, îndeosebi acolo unde predicarea noastră este interzisă?

²⁵ În toată această activitate este înţelept să evităm confruntarea directă cu adversarii. De asemenea, trebuie să fim atenţi la ce vorbim atunci cînd duşmanii încearcă să ne cîştige prin discuţii prieteneşti şi măgulitoare. Noi vrem să păstrăm în minte sfatul lui Isus: „Iată! Vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; de aceea dovediţi-vă precauţi ca şerpii şi totuşi inocenţi ca porumbeii“ (Matei 10:16). Pavel ne sfătuieşte de asemenea: „Dacă se poate, în măsura în care depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.“ — Romani 12:18.

REZULTATELE MINUNATE ALE MENŢINERII INTEGRITĂŢII

26. Ce excelente rezultate a avut menţinerea integrităţii de către servii lui Dumnezeu în faţa persecuţiilor aspre?

²⁶ Ce mărturie minunată s-a depus de-a lungul timpurilor de către toţi aceia care şi-au păstrat neclintiţi integritatea, în ciuda persecuţiilor aspre! Toate eforturile Diavolului şi ale agenţilor lui de a împiedica depunerea mărturiei au dus doar la o şi mai intensă mărturie pentru onoarea numelui lui Iehova. Şi ce minunată participare au avut miile, ba chiar milioanele de persoane care şi-au păstrat (şi continuă încă să-şi păstreze) integritatea în persecuţii, demonstrîndu-şi astfel credinţa nezdruncinată în Iehova Dumnezeu şi iubirea faţă de el şi dovedind totodată că Diavolul este mincinos!

27. Ce avantaje personale obţinem dacă îndurăm cu fidelitate încercările şi persecuţia?

²⁷ Cînd suportăm cu succes, avem o conştiinţă bună, ştiind că ceea ce am făcut este corect şi că avem aprobarea lui Iehova. Aceasta ne întăreşte credinţa care, la rîndul ei, ne sporeşte bucuria. Credinţa noastră a fost supusă încercării şi deoarece nu ne-am retras, nici n-am fugit de persecuţii, Iehova ne-a ajutat să suportăm. Drept rezultat, credinţa noastră este acum mai tare că niciodată. Această „calitate încercată a credinţei noastre“ ne face mai capabili de a înfrunta încercările viitoare. — I Petru 1:6, 7.

28. a) Ce motive de bucurie are acum sora finlandeză menţionată anterior? b) Ce poate ea să spere în continuare?

²⁸ Sora menţionată la începutul articolului precedent a văzut că aceste lucruri sînt adevărate. Ea trăieşte din nou în oraşul ei natal unde slujeşte de mai mult timp ca pionieră (predicatoare cu timp integral). Deşi legea nu i-a dat în îngrijire cei trei copii ai ei, ea are permisiunea să-i vadă de trei ori pe lună şi de-atunci a putut să le împărtăşească „vestea bună“ şi să obţină din partea lor o reacţie încurajatoare. Şi cine ştie care va fi rezultatul final? Au existat multe, foarte multe cazuri în care asupritori şi persecutori violenţi au fost atît de impresionaţi de poziţia fidelă pe care au luat-o fraţii şi surorile noastre încît au fost mişcaţi şi au cercetat ei înşişi Biblia, iar unii au devenit în cele din urmă închinători ai lui Iehova.

29. Ce alte exemple ne încurajează să rămînem fideli şi să ne bucurăm în ciuda persecuţiilor?

²⁹ Iacob a scris: „Fraţilor, luaţi ca model de suportare a răului şi de exercitare a răbdării pe profeţii care au vorbit în numele lui Iehova! Iată, noi îi declarăm fericiţi pe aceia care au îndurat“ (Iacob 5:10, 11). Şi alte minunate exemple lăsate de creştinii din primul secol precum şi din perioada actuală sînt pentru noi toţi o puternică încurajare de a ne bucura în ciuda persecuţiei.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Isus a spus: „Duşmanii omului vor fi cei din propria lui casă.“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

Nici chiar sub interdicţie Martorii lui Iehova nu încetează să predice.