Fericiţi în ciuda persecuţiilor!

„Fericiţi sînt aceia care au fost persecutaţi din cauza dreptăţii, deoarece lor le aparţine regatul cerurilor.“ Matei 5:10

1. Ce gen de persecuţie a declanşat împăratul roman Nero?

„ACOPERIŢI cu piei de animale, erau sfîşiaţi de cîini şi piereau, sau erau ţintuiţi pe cruce, sau daţi flăcărilor şi arşi, pentru a servi ca iluminare nocturnă cînd lumina zilei dispărea.“ Acestea sînt scrise de istoricul roman Tacitus (Analele, cartea XV, paragraful 44). Cine erau victimele? Creştinii — discipolii lui Isus Cristos. Se zice că împăratul Nero a fost răspunzător pentru incendierea Romei (în 64 e.n.) şi că el a căutat să arunce vina asupra continuatorilor lui Isus. Astfel s-a declanşat primul val de persecuţii împotriva creştinilor, în perioada de glorie a Imperiului Roman.

2. a) Ce a spus Isus Cristos despre cei „persecutaţi din cauza dreptăţii“? b) Ce trebuie să cunoască Martorii lui Iehova pentru a fi fericiţi, chiar dacă sînt persecutaţi?

² Cum au fost în stare să suporte primii creştini o atît de brutală persecuţie? Şi, în general, cum a fost posibil ca martorii din trecut şi din prezent ai lui Iehova să rămînă bucuroşi, în ciuda neplăcerilor sau relelor tratamente la care au fost supuşi, cu scopul de a le distruge credinţa şi convingerile lor religioase? (2 Tesaloniceni 1:3–5). Da, Isus Cristos a zis: „Fericiţi sînt aceia care au fost persecutaţi din cauza dreptăţii, deoarece lor le aparţine regatul cerurilor“ (Matei 5:10). Dar pentru a fi fericiţi în ciuda persecuţiilor, martorii lui Iehova trebuie să cunoască (1) scopul Diavolului cînd acesta îndreaptă persecuţia împotriva lor; (2) motivul pentru care Iehova permite acest necaz; (3) de ce servii lui Dumnezeu pot fi fericiţi, chiar dacă sînt persecutaţi; (4) ce se poate face pentru a te pregăti pentru persecuţie şi (5) cum poate fi ea suportată cu succes?

Scopul Diavolului

3, 4. a) Cine se află de fapt la spatele persecuţiilor de care au avut parte martorii lui Iehova? b) Cum l-a identificat Isus pe instigatorul principal al acestor persecuţii?

³ Conducătorii romani nu aveau de ce să se teamă de acei creştini care iubeau în mod sincer pacea. Acei martori ai lui Iehova se găseau într-o supunere relativă faţă de „autorităţile superioare“ guvernamentale şi înapoiau „Cezarului lucrurile Cezarului, iar lui Dumnezeu lucrurile lui Dumnezeu“ (Romani 13:1–7; Matei 22:21). Prea puţin erau conştienţi împăraţii romani de faptul că, în spatele acestor lucruri, se afla cineva care stîrnea încontinuu ura împotriva martorilor lui Iehova, şi aceasta încă de la „dreptul Abel“ (Matei 23:33–36; Evrei 11:4, 32–40; 12:1). Această creatură rea, instigatorul acestor persecuţii ce au continuat pînă în zilele noastre, nu este nimeni altul decît Satan Diavolul. Ca adversar al lui Dumnezeu şi al poporului lui Iehova, el „umblă de jur împrejur ca un leu care răcneşte, căutînd să devoreze pe cineva“. — 1 Petru 5:8.

⁴ Isus a spus în mod repetat discipolilor săi că ei urmau să fie persecutaţi. De exemplu, el a zis: „Un sclav nu este mai mare decît stăpînul său. Dacă m-au persecutat pe mine, (lucru pe care categoric l-au făcut) vă vor persecuta şi pe voi“ (Ioan 15:20; 16:22, 23). Mai mult, Cristos nu a lăsat nici o îndoială asupra instigatorului principal al acestor persecuţii cînd a spus uneia dintre cele „şapte adunări“: „Iată! Diavolul va continua să-i arunce pe unii dintre voi în închisoare, ca să fiţi puşi pe deplin la încercare“ (Apocalips 1:1, 4; 2:10). Dar care este scopul lui Satan cînd îi persecută pe martorii lui Iehova?

5. Ce urmăreşte Satan prin persecutarea servitorilor lui Iehova?

⁵ Cînd aduce presiuni şi persecuţii asupra servitorilor lui Iehova, Satan urmăreşte să-i forţeze să renunţe la credinţa lor. El vrea să le distrugă preţioasa lor relaţie cu Tatăl lor ceresc. Ei bine, chiar la apariţia păcatului în lume, Iehova Dumnezeu a prezis duşmănie între „şarpe“ şi „femeia“ simbolică a lui Dumnezeu şi între „descendenţele“ lor! (Geneza 3:14, 15). Isus l-a identificat indiscutabil pe şarpe ca fiind Satan şi le-a spus persecutorilor săi că ei erau de la tatăl lor, Diavolul, fiind prin urmare „descendenţa“ Adversarului (Ioan 8:31–59). În aceste „zile din urmă“ timpul rămas lui Satan este scurt şi mînia sa este într-adevăr mare (2 Timotei 3:1–5; Apocalips 12:7–17). Astfel, duşmănia dintre „descendenţe“ continuă şi fiecare om de pe pămînt trebuie să se pună în cele din urmă ori de partea descendenţei divine, ori de partea celei a Diavolului. (Vezi 1 Ioan 3:10.) În consecinţă, dacă cineva îl serveşte fidel pe Iehova Dumnezeu el este sau va fi ţinta persecuţiilor. Satan Diavolul va avea grijă de aceasta. — 2 Timotei 3:12.

6. Ce mare litigiu a provocat Satan şi ce anume a pus el la îndoială cu privire la oameni?

⁶ Satan a provocat litigiul privitor la suveranitatea universală şi a pus la îndoială integritatea oamenilor cînd aceştia sînt puşi la încercare. De exemplu, cînd Satan a provocat persecutarea lui Iov, a cărui soţie şi trei „mîngîietori“, conştient sau inconştient, au servit scopul Diavolului, în discuţie se afla integritatea faţă de Dumnezeu (Iov 1:8—2:9; 16:2; 19:22, 28). Aşa cum arată clar cazul lui Iov, Diavolul l-a provocat pe Iehova, pretinzînd că nimeni nu i-ar rămîne fidel lui Dumnezeu dacă lui Satan i s-ar permite să-i pună pe oameni la încercare. De aceea, Diavolul îi persecută pe martorii lui Iehova, pentru a le distruge integritatea şi pentru a-şi justifica provocarea.

7. Ce ar fi suficient pentru a compromite credinţa unui creştin, şi cum a reacţionat Isus cînd a fost încercat astfel?

⁷ Satan ştie că un singur „act de închinare“ faţă de el este suficient pentru a compromite credinţa unui creştin şi pentru a sprijini afirmaţia Diavolului că oamenii nu îi vor rămîne fideli lui Dumnezeu sub încercare sau persecuţie. Cînd Diavolul i-a arătat lui Isus „toate regatele lumii şi gloria lor“, ce a spus oare persecutorul principal? „Îţi voi da toate aceste lucruri dacă te vei pleca şi vei îndeplini un act de închinare în faţa mea.“ Dar prin refuzul său şi prin fidelitatea sa Isus a sprijinit închinarea adevărată, s-a situat de partea lui Iehova în marea controversă a suveranităţii universale şi a demonstrat că Satan e mincinos. — Matei 4:8–11.

8, 9. a) Cum au arătat primii creştini că ei nu au îndeplinit un „act de închinare“ lui Satan? b) În ce mod asemănător au fost încercaţi unii dintre creştinii secolului al XX-lea, şi ce poziţie au luat ei?

⁸ Cît de potrivit a fost deci refuzul fidelilor creştini din primul secol de a îndeplini chiar şi un singur „act de închinare“ care să susţină cauza lui Satan. Continuatorii loiali ai lui Cristos au refuzat să ardă tămîie în onoarea împăratului roman, chiar dacă aceasta i-a costat viaţa. Referitor la aceasta, Daniel P. Mannix a scris: „Foarte puţini creştini renunţau la convingerile lor, deşi, în general în arenă era ţinut la dispoziţia lor un altar pe care ardea focul. Fiecare prizonier trebuia să presare puţină tămîie pe foc şi primea un certificat de sacrificiu, fiind eliberat. De asemenea, i se explica atent faptul că el nu era obligat să i se închine împăratului ci prin aceasta doar recunoştea caracterul divin al împăratului ca stăpînitor al statului roman. Cu toate acestea, creştinii nu s-au folosit de prilejul de a scăpa.“ (Those About to Die, pagina 137). Doar un „act de închinare“ ar fi fost de ajuns pentru a-l satisface pe Satan.

⁹ Unii dintre creştinii secolului al XX-lea au suportat încercări asemănătoare. Din momentul arestării şi în tot timpul internării Martorilor lui Iehova în lagărele de concentrare naziste, s-au făcut eforturi repetate de a-i forţa să renunţe la Iehova şi să refuze orice contact ulterior cu poporul său. În acest scop, naziştii pregătiseră o declaraţie care le era oferită martorilor spre semnare în schimbul libertăţii. Tot ce li se cerea era doar o semnătură. Dar puţini Martori au semnat.

10. De ce ar fi neînţelept să facem un compromis minor cu speranţa cîştigării libertăţii de a predica?

¹⁰ Fiind conştienţi de scopul pe care îl are Satan cînd provoacă persecutarea martorilor lui Iehova, să nu cedăm niciodată unei tentaţii diavoleşti de a ne eschiva din faţa unei încercări, pentru a evita vreun necaz. Să nu ne jucăm cu ideea greşită că un compromis care pare minor ne va oferi rapid libertatea, pentru a ne continua lucrarea de predicare. Orice compromis privitor la integritate poate însemna totala noastră prăbuşire. (Vezi Matei 13:21; Galateni 6:12.) Cînd un compromis constituie „un act de închinare“ nu mai eşti potrivit să reprezinţi interesele Regatului lui Iehova. Putem fi siguri că un singur act care ne distruge integritatea îi aduce bucurie lui Satan; dar noi, desigur, nu vrem să-l facem fericit pe Satan. Mai degrabă, vom căuta să înveselim inima lui Iehova, prin păstrarea integrităţii, lucru care îi oferă posibilitatea să îi răspundă Marelui Provocator. — Proverbe 27:11.

Pentru ce permite Iehova persecuţiile

11. Care este motivul principal pentru care Iehova permite ca poporul său să fie persecutat?

¹¹ Tatăl nostru ceresc ar putea împiedica persecutarea poporului său. Dar el a preferat să o permită, iar cunoaşterea de către noi a motivului pentru care o permite ne va ajuta să fim fericiţi, în ciuda persecuţiilor. Dacă Iehova permite persecuţia, aceasta are de a face, înainte de toate, cu litigiul referitor la suveranitatea universală. Fiecare martor al lui Iehova care rămîne integru în încercările provocate de Diavolul demonstrează că acesta din urmă este mincinos. De asemenea, el dovedeşte că şi un om imperfect îi poate rămîne fidel lui Dumnezeu, cu toate că este greu încercat sau persecutat. Cei fideli apără cauza lui Dumnezeu în acest litigiu şi sprijină dreptul legitim al lui Iehova de a domni ca Suveran Universal. Ce bucurie de-a prezenta încă o dovadă că „el domneşte mai presus de toţi“! — Psalm 47:9, Today’s English Version.

12, 13. Pentru ce motive suplimentare permite Iehova ca creştinii să fie persecutaţi şi cine dintre ei va avea un loc durabil în aranjamentul lui Dumnezeu?

¹² De asemenea, Iehova permite persecuţiile şi pentru a pune la încercare loialitatea celor care i s-au dedicat. El a adunat „un popor pentru a fi o posesiune specială“, ca aceşti unşi de spirit să poată declara virtuţile sale (1 Petru 2:9). De asemenea, Dumnezeu zguduie naţiunile astfel încît „lucrurile demne de dorit ale naţiunilor“ — oameni avînd aprobarea sa — să poată fi aduşi în „casa“ sa de închinare şi s-o umple de glorie (Hagai 2:7; vezi şi Zaharia 8:23). În felul acesta, persoane cu speranţa cerească şi alţii care aşteaptă cu nerăbdare viaţa veşnică într-un paradis terestru au devenit creştini dedicaţi şi martori ai lui Iehova. — Luca 23:43; Apocalips 7:1–17.

¹³ Dar cine dintre toţi aceşti creştini dedicaţi vor face în final parte din „cerul nou“ şi „pămîntul nou“ promis? (Apocalips 21:1). Nu fiecare! (Psalm 15:1–5; Matei 22:14). Pentru cei care se dovedesc infideli nu se va găsi un loc durabil în aranjamentul lui Dumnezeu. Prin urmare, deşi Iehova nu cauzează persecuţiile, el le permite pentru a-i cerne din mijlocul poporului său pe cei care sînt neloiali, păstrînd în rîndurile sale persoane cu o loialitate neîndoielnică şi cu o iubire sinceră pentru Dumnezeu (Matei 22:37, 38; 25:31–33; 2 Corinteni 13:5). Să fim între cei care rabdă persecuţia cu fidelitate şi să avem astfel încontinuu „privilegiul de a-i aduce fără teamă un serviciu sacru (lui Iehova Dumnezeu) cu loialitate şi dreptate înaintea lui în toate zilele noastre“, chiar pentru totdeauna. — Luca 1:68, 69, 74, 75.

De ce fericiţi în ciuda persecuţiilor?

14. Ce a menţionat Isus într-un mod caracteristic referitor la motivul pentru care cineva poate fi fericit în ciuda persecuţiilor?

¹⁴ Speranţa Regatului a fost scoasă limpede în evidenţă de Isus Cristos cînd el a spus: „Fericiţi sînt persecutaţii din cauza dreptăţii căci al lor este regatul cerurilor!“ (Matei 5:10, The Emphatic Diaglott). Da, asocierea cu Cristos în Regatul ceresc este premiul minunat care îi aşteaptă pe continuatorii unşi ai lui Isus care suferă persecuţiile rămînînd fideli (Luca 12:32; Apocalips 2:10; 14:1; 20:6). Iar pentru martorii fideli ai lui Iehova care au speranţă pămîntească există măreaţa perspectivă a vieţii eterne într-un paradis pămîntesc (Luca 23:43; Ioan 10:16; 17:3; Apocalips 7:9, 10, 14). Desigur, putem fi fericiţi, cu toate că sîntem persecutaţi, dacă păstrăm în minte speranţa Regatului. — Romani 12:12.

15. Ce legătură există între suveranitatea lui Iehova şi Regat? Cum sînt legate toate acestea de fericirea noastră, în ciuda persecuţiilor?

¹⁵ Suveranitatea universală a lui Iehova este legată inseparabil de Regat, căci prin intermediul acestuia el îşi va justifica sfîntul său nume. Ca martori fideli ai lui Iehova şi proclamatori ai Regatului, noi susţinem suveranitatea sa şi astfel ne înmulţim motivele de fericire chiar în mijlocul necazului (Isaia 43:10–12; Matei 6:9, 10). Cu ajutorul lui Dumnezeu să ne menţinem astfel integritatea faţă de Dumnezeu şi să demonstrăm prin aceasta că Satan minte atunci cînd pretinde că nici un om nu-i rămîne fidel lui Iehova prin încercări (Iov 27:5). Deşi persecutat, cît de fericit poate fi un creştin pentru că apără cauza lui Iehova în marele litigiu! — Compară Fapte 4:24.

16. De ce se poate spune că o conştiinţă curată contribuie la fericirea noastră, deşi sîntem persecutaţi?

¹⁶ O conştiinţă curată contribuie, de asemenea, la fericirea proclamatorilor loiali ai Regatului cînd aceştia sînt persecutaţi. În timp ce un pretins creştin va simţi probabil ruşine şi supliciu mintal dacă suferă pentru un lucru rău, cineva este pe drept bucuros dacă suferă pentru dreptate ca un martor fidel al lui Iehova şi ca un continuator al lui Isus Cristos. Astfel, chiar după ce au fost biciuiţi, apostolii lui Isus „au plecat din faţa Sanhedrinului, bucurîndu-se că fuseseră socotiţi demni de a fi dezonoraţi pentru numele (lui Cristos)“ (Faptele 5:40, 41). La fel, după ce au fost bătuţi şi închişi în Filipi, Pavel şi Sila nu au fost mîhniţi sau cu conştiinţa torturată, că şi cum ar fi făcut ceva rău. Dimpotrivă, pe la miezul nopţii ei „se rugau şi îi cîntau laude lui Dumnezeu“ (Fapte 16:22–25). Prin urmare, un martor al lui Iehova n-ar trebui să se comporte niciodată aşa cum să fie socotit vinovat de omor sau de furt, ori să fie privit drept răufăcător sau intrigant şi să sufere pedeapsa cuvenită cît şi, probabil, torturile mustrărilor de conştiinţă. Dimpotrivă, el se poate socoti fericit dacă suferă însă pentru dreptate. — 1 Petru 2:11, 12; 3:13, 14; 4:15, 16.

17. Ce contribuie în mod deosebit la fericirea noastră cînd sîntem persecutaţi ca sprijinitori ai Regatului?

¹⁷ Faptul de a şti că îi sîntem plăcuţi lui Iehova şi că îl glorificăm va contribui în mod deosebit la fericirea noastră atunci cînd ajungem să fim persecutaţi ca sprijinitori ai Regatului. Chiar şi sub presiuni extreme, faptul de-a umbla aşa cum să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu este de importanţă vitală pentru a putea continua să fim printre servitorii bucuroşi ai lui Iehova (1 Tesaloniceni 4:1). Pe de altă parte, atunci cînd suferim pentru că sîntem creştini, noi trebuie să mărturisim acest nume spre onoarea lui Dumnezeu. Să ne gîndim că atunci cînd rămînem fideli în ciuda persecuţiei, noi nu ne mărginim doar să-i fim plăcuţi lui Iehova, ci şi continuăm să-l glorificăm (1 Petru 4:16; The New English Bible; New World Translation). Ce îmbucurător imbold de a suporta în mod curajos persecuţia!

Să ne păstrăm în continuare integritatea

18. Ce părere ar trebui să aibă Martorii lui Iehova despre păstrarea integrităţii faţă de Dumnezeu?

¹⁸ Evident deci că Martorii lui Iehova au motive rezonabile să fie fericiţi, chiar dacă sînt persecutaţi. De aceea, cu ajutorul lui Dumnezeu, să fim la fel de fermi ca psalmistul David care a declarat: „Cît despre mine, voi umbla în integritatea mea.“ — Psalm 26:11.

19. Ce întrebări se cer analizate?

¹⁹ În calitate creştini fideli putem fi fericiţi, în ciuda persecuţiilor, deoarece ştim care este scopul Diavolului cînd aduce astfel de persecuţii asupra noastră. De asemenea, am înţeles de ce permite Iehova Dumnezeu ca poporul său să fie persecutat. Dar în timp ce avem astfel de motive să fim fericiţi în faţa persecuţiilor, ce putem face pentru a ne pregăti pentru acestea şi cum putem face faţă cu răbdare unei persecuţii intense sau chiar brutale?

Întrebări recapitulative

□ Care este scopul Diavolului cînd aduce persecuţii asupra martorilor lui Iehova?

□ Ce mare chestiune de litigiu a ridicat Satan şi ce anume a pus el la îndoială referitor la oameni?

□ De ce permite Iehova ca poporul său să fie persecutat?

□ Ce motiv a evidenţiat Isus în mod deosebit, pentru care sîntem fericiţi dacă sîntem „persecutaţi pentru dreptate“?

□ Ce contribuie la fericirea noastră cînd sîntem persecutaţi în calitate de servitori ai lui Iehova?