• Să-i slujim lui Iehova cu spirit de sacrificiu!
    Turnul de veghe – 1993 | 1 iunie

    • 2. Cum a reacţionat Petru la cuvintele lui Isus despre viitoarea Sa suferinţă, şi ce a răspuns Isus?

      2 Zilele lui Isus sînt numărate. Petru însă reacţionează indignat la ceea ce părea a fi o idee macabră. El nu poate accepta faptul că Mesia va fi realmente ucis. De aceea Petru îndrăzneşte să-şi certe Stăpînul. Animat de cele mai bune intenţii, el îl îndeamnă în mod necugetat: „Fii bun cu tine însuţi, Doamne; nu vei avea deloc soarta aceasta“. Dar Isus respinge imediat amabilitatea deplasată a lui Petru, cu aceeaşi hotărîre cu care cineva ar strivi capul unui şarpe veninos: „Înapoia Mea, Satan! Tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine, căci gîndurile tale nu sînt la lucrurile lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor“. — Matei 16:22, NW, 23.

      3. a) Cum a devenit Petru, fără să-şi dea seama, agent al lui Satan? b) În ce fel a fost Petru o piatră de poticnire pentru calea sacrificiului de sine?

      3 Petru a devenit, fără să-şi dea seama, agent al lui Satan. Replica lui Isus este la fel de hotărîtă ca atunci cînd i-a răspuns lui Satan în deşert. Acolo Diavolul a încercat să-l ispitească pe Isus cu o viaţă uşoară — o regalitate fără suferinţe (Matei 4:1–10). Acum Petru îl încurajează să fie blînd cu sine însuşi. Isus ştie că aceasta nu este voinţa Tatălui său. Viaţa sa trebuie să fie o viaţă de sacrificiu de sine, nu o viaţă în care să-şi satisfacă dorinţele. Petru devine o piatră de poticnire pentru calea sacrificiului de sine; compasiunea sa bine intenţionată devine o capcană.a Isus însă îşi dă bine seama că dacă ar cocheta cumva cu ideea unei vieţi lipsite de sacrificiu, ar pierde favoarea lui Dumnezeu deoarece ar fi prins în strînsoarea fatală a unei capcane satanice.

      4. De ce Isus nu voia ca el şi continuatorii săi să aibă o viaţă de huzur, axată pe plăceri?

      4 Aşadar, gîndirea lui Petru trebuia corectată. Cuvintele adresate de el lui Isus reprezentau ideea unui om, nu a lui Dumnezeu. Isus nu voia ca el sau continuatorii lui să aibă o viaţă de huzur, axată pe plăceri — o cale uşoară de a scăpa de suferinţă — deoarece iată ce le-a spus el în continuare lui Petru şi celorlalţi discipoli ai săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea (stîlpul de tortură, NW) şi să Mă urmeze [încontinuu, NW]“. — Matei 16:24.