Întrebări de la cititori
◼ Cum trebuie creştinii, ca indivizi, şi adunarea, ca întreg, să înţeleagă sfatul biblic de a se căsători „numai în Domnul“?
Referitor la cazul unei femei al cărei soţ a murit, apostolul Pavel a scris următoarele: „Ea este liberă să se căsătorească cu cine vrea, numai în Domnul“ (1 Corinteni 7:39). Apostolul Pavel nu a dat un simplu sfat personal. El a scris sub inspiraţie divină, deci acest sfat înţelept şi plin de iubire vine de la Dumnezeu, iar creştinii nu trebuie să-l ignore sau să-l ia în glumă. De altfel, relatarea biblică scoate în evidenţă aceste lucruri.
Cînd Avraam a ales o soţie pentru Isaac, el nu a luat o femeie dintre acelea care practicau religia falsă, respectiv vreo canaanită care locuia în vecinătatea lui. Dimpotrivă, el a depus eforturi de a căuta, într-o ţară străină, o soţie dintre rudele lui, care îl recunoşteau pe adevăratul Dumnezeu. În mod similar, Isaac i-a spus lui Iacob: „Nu trebuie să-ţi iei o soţie dintre fiicele Canaanului“ (Geneza 28:1; 24:1–67). Avraam şi Isaac au înţeles că o căsătorie nu este doar o legătură sentimentală între două persoane. Ei şi-au dat seama că devotamentul faţă de Iehova juca un rol important, deoarece căsătoria cu un necredincios putea genera probleme grave şi chiar putea îndepărta un slujitor al lui Dumnezeu de la credinţa adevărată.
Dar nu toţi evreii urmăreau cu consecvenţă să stea separaţi de cei care nu se închinau lui Iehova. De exemplu Dina frecventa societatea fetelor care nu îl slujeau pe adevăratul Dumnezeu. Ce urmări a avut acest fapt? Un tînăr se îndrăgosti fulgerător de ea şi a violat-o. De asemenea, se pare că o anumită perioadă Iuda a plecat de la familia lui şi şi-a luat o canaanită. Din această unire nepotrivită s-au născut trei fii, dar Iehova a trebuit să-i distrugă pe doi dintre ei datorită răutăţii lor. Şi Simeon a avut un fiu din unirea cu o canaanită. Fără îndoială că acest lucru era privit ca extrem de anormal şi nepotrivit, de vreme ce a fost menţionat în lista descendenţilor lui Iacob. Geneza 34:1, 2; 38:1–10; 46:8–10.
Cînd Dumnezeu le-a dat israeliţilor legi care să le servească drept ghid, el i-a avertizat cu privire la căsătoriile cu persoanele care nu erau închinători ai săi (Deuteronom 7:2–4). Înţelepciunea acestui sfat este scoasă în evidenţă de sfîrşitul tragic al lui Solomon. Poate că acest rege s-a gîndit că, datorită înteligenţei lui extraordinare, el va putea să rezolva orice dificultate care s-ar fi ivit în urma căsătoriei lui cu o femeie care nu-l slujeşte pe Iehova. Dar chiar şi Solomon nu a putut scăpa de necazul generat de desconsiderarea acestui sfat divin. — 1 Regi 11:1–6.
În sfîrşit, în Scripturile greceşti creştine Dumnezeu a repetat sfatul: „Nu vă căsătoriţi cu cineva care nu îl slujeşte pe Domnul“. Sfatul de inspiraţie divină nu spunea; Dacă găsiţi o persoană curată şi decentă vă este permis să o curtaţi şi să vă căsătoriţi cu ea în speranţa că, în cele din urmă, ea va deveni creştină. Dimpotrivă, Cuvîntul lui Dumnezeu spune clar: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi“ (2 Corinteni 6:14). A te căsători cu cineva care nu este un creştin botezat înseamnă a desconsidera acest sfat foarte important.
Deoarece Martorii lui Iehova, ca popor, consideră că acest sfat este înţelept şi important, ei nu vor să-i încurajeze pe cei care se opun lui. De exemplu, dacă un frate sau o soră slăbeşte spiritual şi începe să se întîlnească cu o persoană care nu este Martor al lui Iehova, celelalte persoane din adunare nu doresc să încurajeze conduita lui (ei) manifestînd simpatie faţă de persoana necredincioasă. Ei sînt de acord cu Biblia, care spune că necreştinii nu sînt tovarăşi buni (1 Corinteni 15:33). Totuşi, ei trebuie să continue să se intereseze de fratele sau sora lor şi pot să-i avertizeze cu tact şi sfaturi încurajatoare să nu apuce pe calea urmată de Solomon. — Vezi 2 Tesaloniceni 3:14, 15.
Dar ce trebuie făcut dacă un Martor decide să desconsidere pe Dumnezeu şi să se căsătorească cu cineva care nu este Martor botezat? Afară de cazurile excepţionale, fraţii din adunare nu doresc să sărbătorească o astfel de unire nepotrivită. Nu trebuie, de asemenea, ca Sala Regatului să fie utilizată în acest scop. Această sală nu este disponibilă decît pentru căsătoriile creştinilor botezaţi care se căsătoresc „numai în Domnul“. Uneori, ea se poate folosi pentru căsătoria a două persoane care îl slujesc cu regularitate pe Dumnezeu, ca membri ai adunării şi care urmează să fie botezaţi în curînd. Refuzînd utilizarea Sălii Regatului în folosul unui Martor care hotărăşte să se înjuge într-un jug nepotrivit cu un necredincios, bătrînii adunării subliniază importanţa sfatului divin care spune sa se căsătorească „numai în Domnul“.
◼ De ce au crezut unii iudei, aşa cum este relatat în Ioan 1:21, să Ioan Botezătorul este Ilie?
Înainte de a fi fost botezat Isus, unii preoţi şi leviţi au venit în Betania, dincolo de rîul Iordan, unde boteza Ioan Botezătorul şi l-au întrebat dacă el era Cristosul. Cînd Ioan a spus că el nu era Cristosul, ei l-au întrebat: „Atunci cine eşti, Ilie“? — Ioan 1:19–28.
De ce au crezut iudeii că Ioan ar putea fi profetul evreu Ilie, care murise cu aproximativ nouă secole înainte? Ei au crezut astfel datorită unei profeţii care fusese anunţată la aproximativ jumătatea perioadei dintre epoca lui Ilie şi începutul serviciului lui Ioan, prin profetul lui Dumnezeu, Maleahi, care spusese: „Iată: trimit la voi pe profetul Ilie, înainte de venirea zilei celei mari şi inspiratoare de teamă a lui Iehova“ (Maleahi 4:5). Evident, unii iudei au înţeles că aceasta însemna o reîntoarcere fizică a lui Ilie, eventual prin învierea lui, efectuată de Dumnezeu. Iată însă că a apărut Ioan, care purta un veşmint de păr şi un brîu de piele, asemănătoare îmbrăcăminei lui Ilie (Matei 3:4; 2 Regi 1:8). De asemenea, Ioan vorbea răspicat, întocmai cum făcuse Ilie, anunţînd mesajul lui Dumnezeu care pretindea căinţă. De aceea, ei l-au întrebat pe Ioan dacă el era Ilie.
Ioan a răspuns: „Nu sînt“. Nu, el nu era adevăratul profet Ilie, deoarece acesta era încă adormit în moarte. De fapt, un înger îi spusese lui Zaharia (care a devenit tatăl lui Ioan) că Ioan va sluji cu „spiritul şi puterea lui Ilie“, pentru a-i întoarce pe iudei la Iehova (Luca 1:17). Ioan nu era Ilie; dar el făcea o lucrare asemănătoare cu aceea îndeplinită de profetul Ilie, care murise cu mult timp în urmă.
În conformitate cu acestea, Isus a spus ulterior, referindu-se la Ioan: „Ilie a venit deja şi ei nu l-au recunoscut“ (Matei 17:12). Prin aceste cuvinte, el voia să spună că Ioan împlinise profeţia din Maleahi 4:5, respectiv pregătise calea înaintea lui Mesia. Totuşi, majoritatea iudeilor nu au recunoscut că Ioan îndeplinise — acest rol. De altfel, în Ioan 10:41 este scris: „Ioan, într-adevăr, nu a efectuat nici măcar un singur semn“, în timp ce adevăratul profet Ilie făcuse opt semne sau minuni.