Căsătoria — un dar care aduce bucurie
„Ceea ce a prins Dumnezeu în acelaşi jug, omul să nu despartă.“ — MATEI 19:6.
1. Care cuvinte ale lui Isus sînt bine cunoscute în creştinătate, dar ce întrebări se ridică referitor la ele?
CUNOAŞTEŢI aceste cuvinte? Probabil că milioane de oameni care aparţin creştinătăţii şi care constituie un mare număr din populaţia globului le cunosc, întrucît ele au fost spuse de Domnul Isus, în timpul unei discuţii pe care a avut-o cu fariseii religioşi din timpurile sale. Poate că ele ne sînt cunoscute şi nouă, dar care este semnificaţia lor? Recunosc oamenii, în general, importanţa acestui sfat? Să vedem.
2–4. (a) Care este situaţia existentă în numeroase ţări cu privire la respectarea cuvintelor lui Isus, consemnate în Matei 19:6? (b) Ce tendinţă manifestă cei care ignoră sfatul biblic referitor la caracterul permanent al căsătoriei?
2 Astăzi, în numeroase ţări, oamenii nu manifestă decît foarte puţin respect faţă de căsătorie şi nu se îngrijesc deloc să păstreze unit ceea ce Dumnezeu a pus în acelaşi jug. De fapt, se poate vorbi despre o epidemie de divorţuri care a invadat ţările una după alta. Nici acolo unde divorţul nu este autorizat de lege situaţia nu este mai bună, prin faptul că un mare număr de bărbaţi şi femei îşi părăsesc partenerul conjugal, pentru a trăi cu altcineva. Aşadar, milioane de oameni care aparţin creştinătăţii nu urmează sfatul excelent dat de Isus şi consemnat în Matei 19:6. Dar se datoreşte oare lucrul acesta faptului că sfatul respectiv este rău sau mai degrabă faptului că oamenii nu-l ascultă pe Isus şi nu se interesează cîtuşi de puţin de sfaturile pe care el li le poate da în acest domeniu?
3 Adevărul este că, întrucît căsătoria îi împiedică să ducă viaţa pe care o doresc ei, sau să-şi satisfacă dorinţele proprii, un mare număr de oameni nu consideră căsătoria drept un angajament pentru toată viaţa. Pentru ei, în cazul în care căsătoria le stînjeneşte activităţile, sau nu le permite să facă ceea ce vor, ea nu este decît o legătură temporară. Se pare că unii se debarasează de partenerul conjugal ca şi cum ar schimba o haină sau o pălărie, fără să reflecteze măcar o clipă la sfaturile pe care Isus le-a dat celor care încheie o căsătorie.
4 Atitudinea care constă în a face ceea ce face toată lumea este atît de răspîndită, încît cei care doresc să urmeze sfatul sigur al Bibliei riscă să se lase antrenaţi pe o cale care îi va îndepărta de la învăţătura excelentă a Cuvîntului lui Dumnezeu. Noi primim sfaturi bune, atît verbal cît şi scris, din partea oamenilor, dar dacă nu urmăm recomandările Bibliei, riscăm să avem probleme conjugale. (Vezi Psalmul 19:7–11.) Noi ne aflăm în mare pericol dacă adoptăm ideea că, în cadrul căsătoriei, putem face orice schimbare, fără a ţine seama de instrucţiunile lui Dumnezeu privitor la căsătorie, atunci cînd este vorba de modul nostru de viaţă, de plăcerile şi dorinţele noastre. O asemenea concepţie ne pune în faţă una dintre cele mai mari probleme ale omenirii: egoismul. În general, egoismul se află la originea problemelor conjugale. Dar de ce spunem aceasta?
Rolul păcatului
5. Cum descrie apostolul Pavel, în Romani 7:15–20, problema care apare datorită faptului că ne-am născut în păcat?
5 Bărbaţii şi femeile — toţi fiind descendenţi ai lui Adam şi Eva — s-au născut în păcat şi imperfecţiune. Aceasta înseamnă că, întrucît a moştenit păcatul, omul greşeşte ţinta, acţionînd într-un mod ilegal, într-o măsură mai mică sau mai mare (1 Ioan 3:4). Apostolul Pavel a vorbit despre enorma povară pe care păcatul a pus-o pe umerii oamenilor, întrucît şi-a dat seama că el însuşi făcea ceea ce nu dorea să facă şi că nu făcea ceea ce ar fi trebuit să facă (Romani 7:15–20). Oricine încalcă în mod voluntar legea lui Dumnezeu este egoist. Unele persoane sînt doar puţin egoiste, dar la altele întregul lor mod de viaţă se caracterizează printr-un egoism de-a dreptul şocant.
6, 7. Care sînt cele două probleme conjugale care rezultă din egoism, şi la ce întrebare logică ne conduc ele?
6 În căsătorie, care este un aranjament instituit de Iehova, egoismul este deseori la originea problemelor care apar între cei doi parteneri. Soţia, care aşteaptă să fie servită în toate privinţele, aşa cum a fost obişnuită probabil de mama şi tatăl ei, este profund egoistă. Tot aşa şi soţul care doreşte să continue să trăiască la fel cum trăia cînd era necăsătorit — de exemplu, vizitîndu-şi în continuare „prietenii“, dă dovadă de egoism. Gîndiţi-vă, de asemenea, la toate aspectele care au dat naştere la neînţelegeri între soţ şi soţie şi veţi constata că egoismul este rădăcina a numeroase probleme.
7 Dar cum putem învinge tendinţa înnăscută spre egoism, atunci cînd ne străduim să rezolvăm problemele care apar în căsnicie? Cînd relaţiile din cadrul căsniciei se înrăutăţesc se pot face multe lucruri care să ajute la restabilirea lor. Însă fiecare dintre cei doi parteneri trebuie să fie dispus să-şi dea concursul. Această chestiune nu este ca o stradă cu sens unic. Şi acum să analizăm cîteva aspecte ale problemei.
Generozitatea în viaţa conjugală
8. În ce sens este căsnicia un lucru care implică două persoane?
8 Căsnicia este ceva ce implică două persoane. Aceasta înseamnă că nici unul dintre cei doi parteneri nu poate considera ca fiind de la sine înţeles bine tot ceea ce face celălalt, nici să aibă concepţia că atît timp cît unul dă şi celălalt primeşte, totul merge bine. De fapt, nici unul dintre ei nu va avea de cîştigat de pe urma acestui mod de procedare. Astfel, ei trebuie să se îngrijească atît de părinţii unuia, cît şi de părinţii celuilalt. Nu trebuie lăsat ca lucrul acesta să devină un caz penibil în căsnicie datorită faptului că unul dintre cei doi parteneri se îngrijeşte de părinţii săi sau de alţi membri ai familiei sale, dar nu şi de cei ai partenerului său. Nici alegerea locului de petrecere a concediului sau de destindere nu trebuie să fie preocuparea doar a unuia dintre parteneri. La reuşita unei căsnicii va contribui şi faptul că se va manifesta considerare faţă de preferinţele celuilalt partener. În loc să acţionezi întotdeauna după bunul tău plac, manifestă generozitate. — Filipeni 2:4.
Vîrsta
9. Care sînt consecinţele dezastruoase ale unei căsnicii în care cineva se angajează în mod uşuratic?
9 Întrucît mulţi dintre contemporanii noştri cred că dacă o căsnicie nu merge bine i se poate pune capăt printr-un divorţ, mulţi tineri se angajează în căsnicie cu superficialitate. O asemenea stare de spirit poate avea drept rezultat destrămarea unui mare număr de casnicii între adolescenţi, precum şi naşterea unor copii nedoriţi, care apoi cresc fără a şti vreodată ce înseamnă să ai o mamă şi un tată care te iubesc profund şi au grijă de tine.
10. Cum poate textul din Galateni 5:22, 23 să-i ajute pe aceia care intenţionează să se căsătorească?
10 Ce vîrstă trebuie să aibă cineva înainte de a se gîndi să încheie o căsătorie? Nu ar fi înţelept să se fixeze reguli în acest domeniu. Totuşi, Scripturile ne dau sfaturi excelente cu privire la maturitatea psihică şi spirituală, care este indispensabilă pentru cine vrea să se căsătorească. Citeşte Galateni 5:22, 23, unde sînt enumerate roadele spiritului, şi meditează cu atenţie la fiecare dintre ele. Acestea sînt, totodată, trăsături care trebuie cultivate în viaţă. Iar un creştin trebuie să înceapă să le manifeste nu după ce s-a căsătorit, ci cu mult timp înainte de aceasta.
11. Ce examen personal poate să efectueze oricine intenţionează să se căsătorească?
11 De exemplu, eşti o persoană bucuroasă, fericită că trăieşte şi că slujeşte interesele Regatului lui Cristos? Eşti în pace cu semenii tăi şi promovezi relaţii paşnice cu ei? Sau eşti oare certăreţ, gata să-ţi ieşi din fire şi să foloseşti un limbaj jignitor? Eşti îndelung răbdător, respectiv capabil de a suporta slăbiciunile fratelui tău, ale surorii tale, ale tatălui tău sau ale mamei tale? Sau te enervezi repede dacă ceilalţi nu consimt imediat la dorinţele tale? Consideri că manifeşti amabilitate în relaţiile cu semenii tăi? Acţionezi faţă de ei cu blîndeţe şi bunătate? Sau eşti egoist, lipsit de stăpînire de sine şi gata să izbucneşti la cea mai mică provocare? Îi iubeşti cu sinceritate pe alţii? Eşti dispus să îi ajuţi, să te deranjezi, să dăruieşti ceva din tine însuţi sau din bunurile tale pentru a-i face fericiţi? Sau doreşti mai curînd ca ceilalţi să-ţi dovedească iubire, oferindu-ţi în permanenţă din resursele lor?
12. Ce avantaj are un bărbat sau o femeie, care sînt formaţi de viaţă înainte de a se căsători?
12 Se poate spune, fără riscul de a greşi, că nimeni dintre noi nu oglindeşte în mod perfect trăsăturile de mai sus. Totuşi, bărbatul sau femeia care au fost modelaţi de cîţiva ani de viaţă de adult şi care au avut astfel posibilitatea de a dezvolta aceste însuşiri spirituale au mai multe şanse de a fi fericiţi în căsnicie decît acea persoană care ar începe să cultive roadele spiritului sfînt doar după ce s-a căsătorit. — Vezi 2 Petru 1:5–8.
13, 14. (a) Ce prilej oferă trecerea timpului în ceea ce priveşte cultivarea valorilor spirituale? (b) Cum pot părinţii să-şi ajute copiii?
13 De ce să nu te examinezi în mod cinstit pe tine însuţi precum şi gusturile şi preferinţele tale? Nu ai remarcat că o dată cu trecerea anilor apreciezi mai mult viaţa? Aveai la 13 ani aceeaşi scară de valori pe care o aveai la 5 ani? Sau la 20 de ani pe aceea pe care ai avut-o la 13 ani? Oare înţelegerea şi aprecierea ta în ceea ce priveşte lucrurile vieţii s-au diminuat ori au crescut pe măsură ce ai dobîndit experienţă o dată cu trecerea anilor? Acum, cînd eşti adult, cauţi la alţii aceleaşi însuşiri pe care le căutai cînd erai copil? Nu-i aşa că foarte des o domnişoară care devine adultă l-a uitat de mult pe acela care a fost „idealul“ ei cînd avea 16 sau 17 ani? Ea acordă deja mult mai multă importanţă calităţilor spirituale şi personalităţii frumoase care îl caracterizează pe bărbatul matur. La 22 sau 23 de ani, calităţile spirituale, morale şi afective ale unui bărbat vor avea probabil mai multă importanţă în ochii ei decît fizicul său. La fel se poate spune şi despre tînărul care se apropie de vîrsta de adult. Pe măsură ce el creşte, speranţele şi aspiraţiile lui cu privire la ceea ce aşteaptă el de la o femeie se maturizează, de asemenea. O dată cu vîrsta, scara lui de valori se schimbă, el va căuta ca eventual partener conjugal o femeie înţelegătoare şi bună, care să fie capabilă să întreţină o casă, să educe copiii şi care să aibă în inimă o dorinţă profundă de a-i plăcea în primul rînd Creatorului ei, Iehova şi de a face voinţa sa. — Proverbe 31:10, 26, 27.
14 Trebuie să recunoaştem, aşadar, că timpul schimbă scara valorilor folosite de o persoană. Acela care se grăbeşte la căsătorie atunci cînd este încă tînăr este pîndit de multe pericole. Poate că nu este posibil să convingi două persoane foarte tinere să mai aştepte puţin timp înainte de a se căsători. Totuşi, părinţii au posibilitatea de a-i îndemna pe copiii lor, îndeosebi cînd aceştia sînt foarte tineri, să reflecteze cu seriozitate la viaţă, la necesitatea de a fi pregătiţi din punct de vedere spiritual, afectiv, şi psihic înainte de a se lega pe viaţă de o altă persoană, şi aceasta atît la bine cît şi la rău.
15. Întrucît căsătoria la o vîrstă mai tîrzie nu rezolvă întotdeauna toate problemele, ce sfat ne poate ajuta să ne păstrăm un mod corect de a privi lucrurile?
15 Noi nu spunem că dacă cineva se căsătoreşte la o vîrstă înaintată va fi scutit de probleme. Şi atunci pot exista probleme, îndeosebi dacă egoismul este lăsat să creeze o ruptură între cei doi soţi. Trebuie să se ţină seama de necesităţile intelectuale, afective şi spirituale ale fiecăruia dintre cei doi parteneri. Anumiţi creştini s-au lăsat angrenaţi profund în munca lor laică şi au neglijat activităţile în cadrul adunării creştine, inclusiv prezenţa la întruniri şi participarea la predicare şi la lucrarea care constă în a forma discipoli. Ei caută apoi să compenseze ceea ce resimt drept un gol în viaţa lor, permiţîndu-şi să folosească foarte mult timp pentru a se destinde. Ei cred, se pare, că din moment ce sînt ocupaţi, problemele lor vor fi rezolvate într-un fel sau altul şi că în noul sistem de lucruri vor face ceea ce este necesar pentru a se îngriji reciproc de nevoile lor afective, intelectuale şi spirituale. Dar în viaţă lucrurile nu stau aşa. Pavel i-a îndemnat pe soţi să se îngrijească de soţiilor lor aşa cum se îngrijesc de propriul lor corp (Efeseni 5:28). Aceasta înseamnă că ei trebuie să se îngrijească acum de nevoile partenerului lor conjugal, tot aşa cum se îngrijesc în fiecare zi de nevoile lor proprii. Acelaşi lucru se poate spune şi despre soţii.
O concepţie echilibrată despre viaţa în doi
16–18. (a) De ce este necesar să avem o concepţie echilibrată despre viaţă şi căsătorie? Cum sîntem atenţionaţi cu privire la dorinţele noastre şi nevoile altora? (b) De ce este bine să reflectăm la aceste lucruri înainte de a ne căsători?
16 O concepţie echilibrată despre viaţă ne ajută să abordăm căsătoria într-un mod echilibrat. O persoană echilibrată va înţelege că, datorită înclinaţiilor egoiste moştenite, trebuie să lupte în permanenţă pentru a-şi învinge defectele. Cît este de uşor să nu ne gîndim niciodată la nevoile altora, nevoi care trebuie să se situeze înaintea dorinţelor noastre personale! Copilul mic vrea să aibă toate jucăriile şi, în general, dacă nu este bine educat de părinţi, el nu ar vrea să le împartă cu alţi copii. De-a lungul anilor, egoismul lui se va extinde şi în alte domenii. Astfel, constatăm că adolescenţii şi adulţii tineri vor ca totul să se facă numai cum doresc ei şi, în efortul lor de a-şi satisface dorinţele, ei nu se gîndesc de loc că alte persoane ar putea fi jignite sau ar putea suferi datorită acestui fapt. Mai tîrziu, în viaţa lor de adult, ei doresc să obţină întotdeauna ceea ce le place, fără să le pese cîtuşi de puţin de nevoile altora.
17 O persoană echilibrată nu se va priva de orice lucru, dar ea îşi va organiza viaţa ţinînd seama şi de ceilalţi. Ea se va întreba ce ar putea face pentru a-i ajuta pe semeni, pentru a dărui ceva din ea însăşi sau din bunurile ei pentru binefaceri în folosul lor. Ea nu va insista să se facă în primul rînd şi întotdeauna cum doreşte ea. Cartea Proverbelor declară: „Sufletul generos se va îngrăşa şi acela care îi udă cu dărnicie pe alţii va fi şi el udat cu dărnicie.“ — Proverbe 11:25.
18 Un celibatar care trăieşte astfel va avea mari foloase mai tîrziu, cînd va fi căsătorit. El va ţine întotdeauna seama de partenerul său conjugal cînd va trebui să ia vreo decizie. În loc să considere căsnicia drept o experienţă sau o situaţie temporară, o astfel de persoană o va privi ca pe o instituţie permanentă, pe care Iehova o avea în vedere cînd a unit prima pereche umană în Eden (Geneza 2:22–24). Întărîndu-şi ataşamentul unul faţă de celălalt, cît şi faţă de Iehova, cei doi parteneri conjugali vor depune în continuare eforturi, pentru a-şi păstra unitatea şi pentru a se ajuta reciproc.
În concluzie
19–21. (a) Cum ne putem asigura că nu vom considera căsătoria drept o simplă experienţă? (b) Fie că sîntem tineri, fie că sîntem mai în vîrstă, ce trebuie să avem în vedere, dacă dorim să găsim adevărata fericire în căsnicie?
19 „Ceea ce a prins Dumnezeu în acelaşi jug, omul să nu despartă.“ Acest sfat al lui Isus este plin de semnificaţii pentru adevăraţii creştini. Căsătoria nu este o simplă experienţă, care se poate abandona în caz că apar greutăţi. Trebuie în permanenţă să ne luptăm împotriva cărnii noastre imperfecte ca să ne stăpînim tendinţa omenească spre egoism şi, astfel să obţinem aprobarea lui Dumnezeu. (Vezi Romani 7:21–25.) Pentru ca mariajul lor să reuşească, cei doi parteneri conjugali trebuie să înveţe să fie îngăduitori, să se îngrijească unul de necesităţile celuilalt şi să ţină întotdeauna seama unul de altul. — Efeseni 5:21–23, 28, 33.
20 Deşi nu există o regulă absolută cu privire la vîrsta la care cineva se poate căsători, exceptînd vîrsta minimă cerută de legile în vigoare, fiecare poate totuşi să aibă în vedere necesitatea de a creşte din punct de vedere spiritual, în conformitate cu Galateni 5:22, 23, cu scopul de a deveni un partener conjugal la înălţime. Nimeni deci să nu se grăbească la căsătorie. Fiecare să cultive mai întîi personalitatea creştină, pentru a fi bine pregătit să poarte jugul căsniciei. Nu uitaţi nici faptul că nimeni nu trebuie să despartă ceea ce a unit Dumnezeu. — Matei 19:4–6.
21 Adoptînd o concepţie echilibrată despre viaţă şi apoi despre căsătorie, este posibil să găsim adevărata bucurie şi fericire în cadrul pe care Iehova însuşi l-a prevăzut pentru bărbat şi femeie, aşa cum o demonstrează prima căsătorie în Eden (Proverbe 5:18). Dar ce altceva mai poate face în viaţă cineva, ca să fie gata să-şi asume rolul de soţ sau de soţie? Această întrebare este abordată în articolul următor, care tratează despre personalitatea bărbatului creştin şi a femeii creştine.
Cum veţi răspunde la următoarele întrebări?
◻ Ce atitudini faţă de căsătorie trebuie să respingem?
◻ Cum pot partenerii conjugali să-şi înfrîngă tendinţa înnăscută spre păcat?
◻ De ce creştinii care sînt încă tineri nu ar trebui să se grăbească la căsătorie?
◻ Ce concepţie echilibrată sîntem sfătuiţi să abordăm cu privire la căsătorie?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 22]
O autoexaminare sinceră ne va dezvălui defectele pe care va trebui să le remediem