Ce pretinde din partea noastră supunerea sfântă?

„Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu.“ — IACOV 4:7.

1. Ce se poate spune despre Dumnezeul căruia ne închinăm?

CE DUMNEZEU minunat este Iehova! El este neîntrecut, fără egal, incomparabil, unic în atît de multe moduri! El este Cel Preaînalt, Suveranul Universului, care deţine adevărata autoritate absolută. El există din veşnicie în veşnicie, fiind atît de glorios încît nici un om nu îl poate vedea şi totuşi să trăiască (Exodul 33:20; Romani 16:26). El este infinit în înţelepciune şi putere, precum şi absolut perfect în justiţie şi este personificarea iubirii. El este Creatorul nostru, Judecătorul nostru, Legislatorul nostru şi Regele nostru. Orice dar bun şi orice cadou perfect provine de la el. — Psalmul 100:3; Isaia 33:22; Iacov 1:17.

2. Ce anume înseamnă a manifesta supunere sfîntă?

² Avînd în vedere toate aceste fapte, nu poate exista nici o îndoială că obligaţia noastră este să-i fim supuşi. Dar ce presupune acest lucru din partea noastră? Mai multe lucruri. Întrucît nu-l putem vedea personal pe Iehova Dumnezeu, a manifesta supunere faţă de el înseamnă a ţine cont de îndrumarea unei conştiinţe instruite, a coopera cu organizaţia pămîntească a lui Dumnezeu, a recunoaşte autorităţile laice şi a respecta principiul autorităţii în cercul familial.

Să păstrăm o conştiinţă bună

3. Pentru a păstra o conştiinţă bună, la ce fel de interdicţii trebuie să ne supunem?

³ Pentru a păstra o conştiinţă bună trebuie să ascultăm de ceea ce este în afara unui cadru executoriu — adică de legi sau principii a căror respectare nu poate fi impusă de oameni. De exemplu, porunca a zecea a Decalogului, îndreptată împotriva rîvnirii la bunurile altuia, era o poruncă a cărei respectare nu putea să fie impusă de autorităţi umane. În paranteză fie spus, aceasta atestă originea divină a Decalogului, deoarece nici un grup uman de legislatori nu ar fi emis o lege a cărei respectare să nu poată fi impusă prin sancţiuni vizînd cazurile de violare a ei. Prin această lege, Iehova Dumnezeu i-a conferit fiecărui israelit responsabilitatea de a fi propriul său poliţist — dacă dorea să aibă o conştiinţă bună (Exodul 20:17). În mod similar, printre lucrările cărnii care vor împiedica pe cineva să moştenească Regatul lui Dumnezeu se află ‘gelozia’ şi ‘invidiile’, însă acestor reacţii nu le pot fi impuse sancţiuni de către judecători umani (Galateni 5:19–21). Dar pentru a păstra o conştiinţă curată, trebuie să le evităm.

4. Conform căror principii biblice trebuie să trăim pentru a păstra o conştiinţă bună?

⁴ Da, trebuie să trăim în armonie cu principiile biblice. Aceste principii pot fi rezumate în cele două porunci pe care le-a enunţat Isus Cristos, răspunzînd la întrebarea referitoare la cea mai mare poruncă a codului mozaic. „Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată gîndirea ta . . . Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!“ (Matei 22:36–40). Cuvintele lui Isus consemnate în Matei 7:12 ilustrează ce anume implică a doua dintre aceste porunci: „Deci tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci aceasta este Legea şi Prorocii“.

5. Cum putem păstra o relaţie bună cu Iehova Dumnezeu?

⁵ Trebuie să facem ceea ce ştim că este corect şi să ne reţinem de la ceea ce ştim că este greşit, indiferent că alţii remarcă sau nu aceasta. Acest lucru este valabil chiar dacă am reuşi să scăpăm şi în caz că nu am face ceea ce trebuie, şi în caz că am face ceea ce nu trebuie. Aceasta înseamnă a menţine o relaţie bună cu Tatăl nostru ceresc, dacă păstrăm în minte avertismentul pe care-l exprimă apostolul Pavel la Evrei 4:13: „Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face“. Perseverînd în a face ceea ce este corect vom fi ajutaţi să luptăm împotriva şiretlicurilor Diavolului, să rezistăm presiunilor lumii şi să combatem tendinţa moştenită spre egoism. — Compară cu Efeseni 6:11.

Supunerea faţă de organizaţia lui Dumnezeu

6. Ce canale de comunicare a folosit Iehova în timpurile precreştine?

⁶ Iehova Dumnezeu nu ne-a acordat dreptul absolut să decidem personal modul în care trebuie aplicate principiile biblice în viaţa noastră. De la începutul istoriei omenirii, Dumnezeu s-a folosit de unii oameni în calitate de canale de comunicare. Astfel, Adam a fost purtătorul de cuvînt al lui Dumnezeu pentru Eva. Porunca referitoare la fructul interzis îi fusese dată lui Adam înainte de a fi creată Eva, astfel că Adam a informat-o, probabil, pe Eva cu privire la voinţa lui Dumnezeu privitoare la ea (Geneza 2:16–23). Noe a fost profetul lui Dumnezeu atît pentru familia sa, cît şi pentru lumea dinainte de potop (Geneza 6:13; 2 Petru 2:5). Avraam a fost purtătorul de cuvînt al lui Dumnezeu pentru familia sa (Geneza 18:19). Profetul lui Dumnezeu şi canalul de comunicare pentru naţiunea Israel a fost Moise (Exodul 3:15, 16; 19:3, 7). După Moise şi pînă la Ioan Botezătorul, mulţi profeţi, preoţi şi regi au fost folosiţi de Dumnezeu pentru a comunica voinţa sa poporului său.

7, 8. a) Odată cu venirea lui Mesia, cine a fost folosit ca purtător de cuvînt al lui Dumnezeu? b) Ce pretinde supunerea sfîntă din partea Martorilor lui Iehova din prezent?

⁷ Odată cu venirea lui Mesia, Isus Cristos, Dumnezeu s-a folosit de Isus, precum şi de apostolii şi de discipolii strîns asociaţi cu el, pentru a servi ca purtători de cuvînt ai Săi. Mai tîrziu, fidelii continuatori unşi ai lui Isus Cristos urmau să servească în calitate de ‘sclav fidel şi prevăzător’ pentru a comunica poporului lui Iehova modul în care să aplice principiile biblice în viaţa lor. Supunerea sfîntă însemna recunoaşterea instrumentului de care se folosea Iehova Dumnezeu. — Matei 24:45–47, NW; Efeseni 4:11–14.

⁸ Faptele dovedesc că, în prezent, „sclavul fidel şi prevăzător“ este asociat cu Martorii lui Iehova şi este reprezentat de către Corpul de Guvernare al acestor Martori. Acest Corp, la rîndul lui, numeşte supraveghetori în diverse poziţii — de pildă bătrîni şi reprezentanţi itineranţi — pentru a dirija lucrarea la nivel local. Supunerea sfîntă pretinde din partea fiecărui Martor dedicat să manifeste supunere faţă de aceşti supraveghetori în armonie cu Evrei 13:17: „Ascultaţi de mai-marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei veghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală, pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinînd, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos“.

Acceptarea disciplinării

9. În ce priveşte supunerea sfîntă, în ce constă deseori problema?

⁹ Supunerea sfîntă este adeseori o problemă de acceptare a disciplinării din partea celor care servesc în calitate de supraveghetori. Dacă nu ne administrăm noi înşine, întotdeauna, disciplinarea necesară, s-ar putea să fie nevoie să fim sfătuiţi şi disciplinaţi de cei care au competenţa şi autoritatea s-o facă, de pildă bătrînii congregaţiei noastre. Acceptarea unei astfel de disciplinări constituie calea înţelepciunii. — Proverbele 12:15; 19:20.

10. Ce obligaţie au cei care administrează disciplinarea?

¹⁰ Desigur, bătrînii care administrează disciplinarea trebuie să fie ei înşişi exemple în manifestarea supunerii sfinte. Cum anume? Conform cu Galateni 6:1, ei trebuie nu numai să aibă o manieră excelentă de a sfătui, ci şi să fie exemplari: „Fraţilor, chiar dacă un om ar fi prins în vreo greşeală, voi care sînteţi duhovniceşti să-l îndreptaţi cu duhul blîndeţii; şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu“. Altfel spus, sfatul bătrînului trebuie să fie în acord cu exemplul său. Aceasta este în armonie cu sfaturile date în 2 Timotei 2:24, 25 şi în Tit 1:9. Da, cei care administrează o mustrare sau o corectare trebuie să fie foarte atenţi pentru ca niciodată să nu fie aspri. Ei trebuie să fie întotdeauna blînzi şi binevoitori, dar totuşi fermi în susţinerea principiilor din Cuvîntul lui Dumnezeu. Ei trebuie să fie nişte ascultători imparţiali, înviorîndu-i pe cei care sînt trudiţi şi împovăraţi. — Compară cu Matei 11:28–30.

Supunerea faţă de autorităţile superioare

11. Ce anume se pretinde din partea creştinilor în relaţiile lor cu autorităţile laice?

¹¹ Supunerea sfîntă mai pretinde din partea noastră să ascultăm de autorităţile laice. În Romani 13:1 sîntem sfătuiţi: „Orice suflet să fie supus autorităţilor care sînt mai presus de el; căci nu este autoritate decît de la Dumnezeu. Şi cele care există sînt rînduite de Dumnezeu (sînt aşezate în poziţiile lor relative de Dumnezeu, NW)“. Aceste cuvinte ne pretind, printre altele, să respectăm legile circulaţiei şi să fim conştiincioşi în ce priveşte plătirea impozitelor şi taxelor, aşa cum menţioneză apostolul Pavel în Romani 13:7.

12. În ce sens este relativă supunerea noastră faţă de Cezar?

¹² Este evident însă că toată această supunere faţă de Cezar trebuie să fie relativă. Nu trebuie să uităm niciodată principiul prezentat de Isus Cristos, consemnat în Matei 22:21: „Daţi deci Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“. O notă de subsol la textul din Romani 13:1 în Oxford NIV [New International Version] Scofield Study Bible menţionează: „Aceasta nu înseamnă că el trebuie să asculte de reglementări care sînt imorale sau anticreştine. În astfel de cazuri, datoria lui este să asculte mai mult de Dumnezeu decît de oameni (Fap. 5:29; comp. Dan. 3:16–18; 6:10, n.s.)“.

Supunerea sfîntă în cercul familial

13. Ce pretinde manifestarea supunerii sfinte în cercul familial din partea membrilor săi?

¹³ În cercul familial, soţul şi tatăl are rolul de cap. Aceasta le pretinde soţiilor să urmeze sfatul dat în Efeseni 5:22, 23: „Soţiile să le fie supuse soţilor lor ca Domnului, deoarece soţul este capul soţiei sale, aşa cum şi Cristos este capul congregaţiei, el fiind salvatorul corpului acesta“ (NW).a În ceea ce-i priveşte pe copii, ei nu-şi stabilesc propriile lor reguli, ci datorează supunere sfîntă atît mamei, cît şi tatălui, aşa cum explică Pavel în Efeseni 6:1–3: „Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci aceasta este drept. «Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta» este cea dintîi poruncă însoţită de o făgăduinţă.“

14. Ce le pretinde supunerea sfîntă capilor de familie?

¹⁴ Desigur, este mai uşor pentru soţii şi copii să manifeste o astfel de supunere sfîntă atunci cînd soţii şi taţii dovedesc ei înşişi supunere sfîntă. Ei fac aceasta exercitîndu-şi autoritatea în armonie cu principiile biblice, cum ar fi cele din Efeseni 5:28, 29 şi 6:4: „Tot aşa sînt datori şi bărbaţii să-şi iubească soţiile, ca pe trupurile lor. Cine-şi iubeşte soţia, se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urît vreodată trupul său, ci-l hrăneşte şi-l îngrijeşte cu drag ca şi Hristos Biserica“. „Taţilor, nu provocaţi la mînie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în disciplina şi în învăţătura Domnului.“

Ajutoare în manifestarea supunerii sfinte

15. Ce rod al spiritului ne va ajuta să manifestăm supunere sfîntă?

¹⁵ Ce ne va ajuta să manifestăm supunere sfîntă în aceste diverse domenii? În primul rînd, iubirea — iubirea altruistă pentru Iehova Dumnezeu şi pentru cei cărora le-a acordat supravegherea noastră. În 1 Ioan 5:3 ni se spune: „Căci aceasta este dragostea de Dumnezeu, să păzim poruncile Lui. Şi poruncile Lui nu sînt grele“. Isus Cristos a evidenţiat acelaşi lucru în Ioan 14:15, spunînd: „Dacă Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele“. Într-adevăr, iubirea — cel mai important rod al spiritului — ne va ajuta să apreciem tot ceea ce a făcut Iehova pentru noi şi ne va ajuta astfel să manifestăm supunere sfîntă. — Galateni 5:22.

16. Ce ajutor furnizează teama sfîntă în manifestarea supunerii sfinte?

¹⁶ În al doilea rînd, teama sfîntă. Teama de a nu-i displăcea lui Iehova Dumnezeu ne va ajuta, deoarece ea „te face să urăşti răul“ (Proverbele 8:13). Nu există nici o îndoială, teama de a nu-i displăcea lui Iehova ne va păzi să nu facem compromis din cauza fricii de oameni. Ea ne va ajuta, de asemenea, să respectăm instrucţiunile lui Dumnezeu, indiferent ce dificultăţi ar trebui să depăşim. Apoi, ea ne va ajuta să nu cedăm în faţa unor înclinaţii sau tentaţii de a comite o nelegiuire. Scripturile arată că teama de a nu-i displăcea lui Iehova a fost aceea care l-a făcut capabil pe Avraam să întreprindă acţiunea de a-l oferi ca jertfă pe iubitul său fiu Isaac şi cea care l-a ajutat pe Iosif să reziste cu succes avansurilor imorale ale soţiei lui Potifar. — Geneza 22:12; 39:9.

17. Ce rol are credinţa în exercitarea supunerii sfinte?

¹⁷ Un al treilea ajutor este credinţa în Iehova Dumnezeu. Credinţa ne va ajuta să ţinem cont de sfatul dat în Proverbele 3:5, 6: „Încrede-te în DOMNUL (Iehova, SS) din toată inima ta şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările“. Credinţa ne va ajuta îndeosebi atunci cînd ni se pare că suferim pe nedrept sau că sîntem victima unei discriminări din cauza rasei sau naţionalităţii noastre sau a unui conflict de personalitate. Unii poate cred că au fost trecuţi în mod incorect cu vederea atunci cînd nu au fost recomandaţi ca bătrîni sau ca slujitori ministeriali. Dacă avem credinţă îl vom aştepta pe Iehova să îndrepte lucrurile la timpul potrivit. Între timp, probabil trebuie să cultivăm perseverenţă răbdătoare. — Plîngerile 3:26.

18. Care este al patrulea ajutor în manifestarea supunerii sfinte?

¹⁸ Un al patrulea ajutor este umilinţa. Unei persoane umile nu-i este greu să manifeste supunere sfîntă deoarece ‘în smerenie îi priveşte pe alţii mai presus de ea însăşi’. O persoană umilă este gata să se comporte ca „cel mai mic“ (Filipeni 2:2–4; Luca 9:48). Dar unei persoane pline de mîndrie îi displace să manifeste supunere şi o irită acest lucru. S-a spus că astfel de persoane preferă să fie distruse de mîndrie decît să fie salvate de o critică.

19. Ce exemplu excelent de umilinţă a furnizat un fost preşedinte al Watch Tower Society?

¹⁹ Un exemplu excelent de umilinţă şi de supunere sfîntă a fost furnizat cîndva de Joseph Rutherford, al doilea preşedinte al Watch Tower Bible and Tract Society. Cînd Hitler a interzis lucrarea Martorilor lui Iehova din Germania, fraţii din Germania i-au scris, întrebîndu-l ce trebuiau să facă avînd în vedere interzicerea întrunirilor şi a activităţii de predicare. El a menţionat acest lucru în faţa familiei Betel şi a recunoscut în mod deschis că nu ştia ce să le spună fraţilor din Germania, ţinînd cont îndeosebi de pedepsele aspre pe care le aplica guvernul lui Hitler asupra lor. El a afirmat că dacă cineva dintre ei ştia ce să le spună, el ar fi fost bucuros să audă acest lucru. Ce spirit umil!b

Foloase care decurg din manifestarea supunerii sfinte

20. Ce binecuvîntări rezultă din manifestarea supunerii sfinte?

²⁰ S-ar putea foarte bine ridica întrebarea: Care sînt foloasele faptului că manifestăm supunere sfîntă? Sînt, cu adevărat, multe! Sîntem eliberaţi de neliniştea şi frustrările care îi copleşesc pe cei care acţionează în mod independent. Ne bucurăm de o relaţie bună cu Iehova Dumnezeu. Ne bucurăm de cea mai bună asociere cu fraţii noştri creştini. În plus, prin comportarea noastră conform legilor, evităm să avem probleme inutile cu autorităţile laice. Ne bucurăm, de asemenea, de o viaţă de familie fericită ca soţi şi soţii, ca părinţi şi copii. Mai mult decît atît, continuînd să manifestăm supunere sfîntă, acţionăm în armonie cu sfatul de la Proverbele 27:11: „Fiul meu, fii înţelept şi înveseleşte-mi inima, ca să am cu ce să răspund celui ce mă batjocoreşte“.

[Note de subsol]

Întrebări recapitulative

◻ Ce oameni a folosit Dumnezeu în calitate de canale de comunicare, şi ce anume le-au datorat slujitorii săi?

◻ Care sînt diversele relaţii la care se aplică supunerea sfîntă?

◻ Ce calităţi ne vor ajuta să manifestăm supunere sfîntă?

◻ La ce binecuvîntări conduce supunerea sfîntă?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

Dumnezeu s-a folosit de organizaţia de la templul din Ierusalim pentru a comunica voinţa sa poporului său

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Domenii în care putem manifesta supunere sfîntă