De ce Isus nu s-a implicat în politică?
ESTE anul 32 e.n. Se apropie seara. Isus, prezisul Mesia, este deja renumit pentru vindecările şi învierile înfăptuite. Iar astăzi, el a uimit mii de oameni prin învăţăturile şi prin lucrările sale de putere. Acum, îi împarte pe oameni în grupuri mai mici. Se roagă lui Iehova şi le dă hrană tuturor în mod miraculos. Apoi, strânge bucăţile rămase ca să nu se facă risipă. Care este reacţia oamenilor? (Ioan 6:1–13)
După ce văd miracolele lui Isus şi modul iscusit în care a tratat cu mulţimile şi în care le-a satisfăcut necesităţile, oamenii ajung la concluzia că Isus ar fi un rege perfect (Ioan 6:14). Reacţia lor este firească. Să ne amintim că ţara lor iubită este sub conducerea opresivă a unei puteri străine; ei au nevoie cu disperare de un conducător bun şi capabil. Astfel, ei încearcă să-l oblige pe Isus să se implice în treburile politice. Având în vedere toate acestea, să vedem în continuare cum acţionează Isus.
„Isus, ştiind că vor să vină şi să-l prindă ca să-l facă rege, s-a retras din nou pe munte, numai el singur“, se arată în Ioan 6:15. Poziţia lui Isus a fost cât se poate de clară. El a refuzat categoric să se implice în politica ţării sale. Isus nu şi-a schimbat niciodată această atitudine. El a spus că şi continuatorii săi trebuiau să adopte aceeaşi poziţie (Ioan 17:16). De ce a luat el această decizie?
De ce a decis Isus să fie neutru?
Neutralitatea lui Isus faţă de afacerile politice ale acestei lumi se baza în totalitate pe principii biblice. Să analizăm doar două dintre ele.
„Un om stăpâneşte peste alt om spre paguba lui“ (Eclesiastul 8:9). Aşa descrie Biblia istoria guvernării umane. Să ne amintim că Isus a existat ca fiinţă spirituală în cer cu mult timp înainte de a veni ca om pe pământ (Ioan 17:5). De aceea, el ştia că omul, oricât de bine intenţionat ar fi, nu poate satisface necesităţile a miliarde de oameni şi nici nu a fost creat de Dumnezeu cu această capacitate (Ieremia 10:23). Isus ştia că soluţia la problemele omenirii nu este guvernarea umană.
„Întreaga lume zace în puterea celui rău“, adică Satan Diavolul (1 Ioan 5:19). Vi se pare şocantă această afirmaţie? Multora li se pare astfel. Ei se gândesc că există şi oameni care se implică în politică deoarece doresc sincer ca semenii lor să trăiască într-o lume mai bună şi mai sigură. Totuşi, oricât s-ar strădui, chiar şi cei mai sinceri conducători nu se pot opune influenţei celui despre care Isus a afirmat că este „conducătorul acestei lumi“ (Ioan 12:31; 14:30). De aceea Isus i-a spus unui om politic: „Regatul meu nu face parte din lumea aceasta“ (Ioan 18:36). Isus era viitorul Rege al regatului ceresc al lui Dumnezeu. Dacă s-ar fi implicat în politică, Isus nu ar fi fost loial conducerii Tatălui său.
Dar şi-a învăţat Isus continuatorii că nu au nicio obligaţie faţă de guvernele umane? Nu, dimpotrivă, el i-a învăţat cum să găsească un echilibru între responsabilităţile faţă de Dumnezeu şi obligaţiile faţă de guvernele laice.
Isus a respectat autorităţile guvernamentale
În timp ce Isus preda în templu, împotrivitorii săi l-au pus la încercare, întrebându-l dacă trebuiau să plătească impozitele. Dacă Isus ar fi răspuns că nu, răspunsul său ar fi fost luat drept răzvrătire şi ar fi putut chiar alimenta dorinţa oamenilor oprimaţi de a se răscula împotriva jugului roman. Iar dacă Isus ar fi spus că da, mulţi s-ar fi gândit că el trecea cu vederea nedreptăţile pe care le sufereau. Răspunsul lui Isus a fost un exemplu remarcabil de înţelepciune. El a spus: „Daţi . . . Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“ (Luca 20:21–25). Deci, continuatorii săi au obligaţii atât faţă de Dumnezeu, cât şi faţă de Cezar, adică guvernele laice.
Autorităţile menţin într-o oarecare măsură ordinea. Ele sunt îndreptăţite să le ceară cetăţenilor să fie cinstiţi, să plătească impozitele şi să respecte legea. Cum a dat Isus „Cezarului ce este al Cezarului“, oferind astfel un exemplu? Isus a fost crescut de părinţi care respectau legea, chiar şi atunci când nu le era uşor. De exemplu, când printr-un decret roman s-a ordonat efectuarea unui recensământ, Iosif şi soţia sa, Maria, care pe atunci era însărcinată, au călătorit aproximativ 150 de kilometri până la Betleem (Luca 2:1–5). Asemenea lor, Isus a fost supus legilor ţării, plătind chiar şi impozite pe care de fapt nu le datora (Matei 17:24–27). El a avut grijă să nu depăşească limitele autorităţii sale şi de aceea nu s-a implicat în chestiuni laice (Luca 12:13, 14). Am putea spune că Isus s-a supus aparatului politic, dar a refuzat să ia parte la conducerea lui. Însă ce a vrut Isus să spună prin cuvintele ‘daţi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu’?
Cum i-a dat Isus lui „Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“
Odată, Isus a fost întrebat care era cea mai importantă lege dată de Dumnezeu oamenilor. Cristos a răspuns: „«Să-l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta». Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă. A doua, asemenea ei, este: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi»“ (Matei 22:37–39). Isus ne-a învăţat că primul lucru pe care i-l datorăm lui Dumnezeu este iubirea, care presupune loialitatea noastră absolută, din toată inima.
Poate fi iubirea noastră împărţită? Dar loialitatea? Putem să-i acordăm o parte din loialitatea noastră lui Iehova Dumnezeu şi guvernării sale cereşti, iar cealaltă parte, unei guvernări omeneşti? Isus a enunţat următorul principiu: „Nimeni nu poate fi sclav la doi stăpâni, căci fie îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, fie se va alipi de unul şi îl va dispreţui pe celălalt“ (Matei 6:24). Isus se referea la încercarea de a fi loiali atât lui Dumnezeu, cât şi bogăţiei. Dar el a considerat, fără îndoială, că acelaşi principiu este valabil şi în ce priveşte implicarea în politică. La fel au privit lucrurile şi continuatorii săi din primul secol.
Potrivit celor mai vechi consemnări disponibile, primii continuatori ai lui Isus nu s-au implicat deloc în politică. Întrucât i-au acordat închinare numai Celui căruia şi Cristos i-a adus închinare, ei au refuzat să jure loialitate Romei şi împăratului, să ia parte la serviciul militar şi să accepte funcţii publice. Ca urmare, ei au suportat o opoziţie crâncenă. Uneori, duşmanii lor i-au acuzat de ură faţă de neamul omenesc. Era această acuzaţie întemeiată?
Adevăraţii creştini se interesează de binele semenilor lor
Să ne concentrăm acum asupra celei de-a doua porunci importante amintite de Isus: „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. Evident, niciun continuator adevărat al lui Cristos nu îşi urăşte semenii. Isus i-a iubit pe oameni, şi-a folosit toată energia în folosul lor şi i-a ajutat în mod practic, satisfăcându-le necesităţile (Marcu 5:25–34; Ioan 2:1–10).
Dar cum îl numeau oamenii pe Isus? Nici Vindecătorul, nici Omul care hrăneşte mulţimile şi nici chiar Omul care învie morţii, deşi el a îndeplinit toate aceste roluri remarcabile. Ei îl numeau pe bună dreptate Învăţătorul (Ioan 1:38; 13:13). Isus a afirmat că unul dintre motivele importante pentru care venise pe pământ a fost acela de a-i învăţa pe oameni despre Regatul lui Dumnezeu (Luca 4:43).
Adevăraţii continuatori ai lui Cristos se dedică aceleiaşi lucrări pe care a înfăptuit-o Stăpânul lor când a fost pe pământ: predicarea veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu. Isus Cristos le-a poruncit tuturor creştinilor adevăraţi să-i înveţe pe oamenii de pretutindeni despre acest subiect (Matei 24:14; 28:19, 20). Acest regat ceresc, care nu poate fi corupt, va domni peste toată creaţia lui Dumnezeu în armonie cu legea iubirii. Prin el, Dumnezeu îşi va îndeplini voinţa şi va înlătura suferinţa şi moartea (Matei 6:9, 10; Revelaţia 21:3, 4). Nu este de mirare că Biblia numeşte mesajul lui Cristos ‘o veste bună’! (Luca 8:1)
Cum îi puteţi identifica pe adevăraţii continuatori de azi ai lui Isus Cristos? Se implică ei în afacerile politice ale lumii? Sau mai degrabă se concentrează asupra îndeplinirii misiunii încredinţate de Isus — aceea de a-i învăţa pe oameni despre Regatul lui Dumnezeu?
Aţi dori să aflaţi mai multe despre Regatul lui Dumnezeu şi despre modul în care acesta vă poate influenţa în prezent viaţa? Vă invităm să luaţi legătura cu Martorii lui Iehova din zona dumneavoastră sau să vizitaţi site-ul lor oficial www.watchtower.org.
[Chenarul/Fotografiile de la paginile 24, 25]
Sunt Martorii lui Iehova membrii utili ai comunităţii?
Martorii lui Iehova sunt neutri din punct de vedere politic. Cu toate acestea, ei îi ajută pe oamenii din comunitatea lor, indiferent de rasă şi de mediul din care provin aceştia. Iată câteva exemple:
◼ În fiecare an, cei peste şapte milioane de Martori ai lui Iehova dedică voluntar mai bine de un miliard şi jumătate de ore pentru a le împărtăşi oamenilor învăţăturile Bibliei şi pentru a le arăta cum îi poate ajuta ea să renunţe la obiceiurile şi practicile dăunătoare, să aibă o familie fericită şi să ducă o viaţă mai bună.
◼ Ei tipăresc literatură în aproximativ 500 de limbi, inclusiv în limbi în care nu există alte publicaţii tipărite.
◼ Ei ţin cursuri pentru vorbitori publici, care au ajutat milioane de oameni să se exprime în mod clar şi cu tact.
◼ Ei organizează cursuri de alfabetizare care au ajutat zeci de mii de oameni din întreaga lume să înveţe să scrie şi să citească.
◼ Ei au înfiinţat peste 400 de comitete regionale de construcţii în întreaga lume pentru a instrui în domeniul construcţiilor voluntari care să ia parte la construirea unor centre de instruire biblică. În ultimii 10 ani s-au construit peste 20 000 de astfel de locuri de închinare, numite Săli ale Regatului.
◼ Ei organizează pe tot globul acţiuni de ajutorare în caz de dezastru, ajutându-i atât pe Martori cât şi pe cei de alte religii. După ce Statele Unite au fost lovite de o serie de uragane, numeroşi voluntari Martori s-au pus la dispoziţie timp de doi ani pentru a reconstrui peste 90 de Săli ale Regatului şi 5 500 de case.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]
Când oamenii au încercat să-l oblige să se implice în politică, Isus s-a retras „pe munte, numai el singur“