“Semnul“ Împărăţiei împlinit

IN ANUL 1914 lumea a suferit un şoc, de ale cărei urmări nu s–a restabilit niciodată. Primul război mondial a aruncat omenirea într–o criză, care încă pînă astăzi n–a fost depăşită. Filozoful englez Bertrand Russell a spus odată: „De la 1014 lumea se clatină pe picioare ca un om beat, mergînd către o catastrofă“. Cu mai mult de 50 de ani după 1914, cancelarul federal german de atunci, Konrad Adenauer, a caracterizat timpul „dinainte de 1914 ca un timp de pace, de linişte şi de siguranţă pe pămînt — un timp în care nu se cunoştea frica“ şi a mai adăugat: „De la 1914, oamenii nu mai duc o viaţă sigură şi liniştită“.

Anul 1914 era de fapt un punct de cotitură. Naţiunile conducătoare au fost amestecate într–un război total, iar formele de guvernare tradiţionale au fost zguduite din temeliile lor. Pînă acolo multe ţări erau încă regate, care au fost guvernate de un rege. Totuşi, acum multe din aceste împărăţii s–au prăbuşit. Tarismul rus a pricinuit lovitura de moarte şi scurt timp după aceea a fost inlocuit cu comunismul ateu. Guvernările socialiste erau pe punctul de a sosi.

Totuşi, ce are a face toate acestea cu Impărăţia lui Dumnezeu? Cînd Isus era pe pămînt ucenicii săi au arătat mare interes în legătură cu această Impărăţie. Cu o ocazie i–au pus întrebarea: „Spune–ne, cînd vor fi aceste lucruri şi care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii sistemului de lucruri“? Prin „prezenţa“ amintită aici se înţelege că el este prezent ca Rege, pentru a judeca naţiunile pe pămînt. Cum ştim aceasta? Deoarece Isus, cînd a răspuns la întrebarea ucenicilor săi, a spus: „Cînd va veni Fiul omului în slava sa şi toţi îngerii cu el, va şedea pe tronul slavei sale. Si toate naţiunile vor fi adunate înaintea lui“ (Mat. 24:3; 25:31, 32). El este, prin urmare, prezent în domeniul spiritual. De aceea este dat oamenilor un „semn“ vizibil, care–i lasă să recunoască că el a început să domnească ca Rege.

Noi vrem să examinăm acum mai îndeaproape cîteva din părţile componente, pe care le–a dat Isus şi, în timp ce facem aceasta putem să ne întrebăm dacă aceste lucruri, care au început în 1914, au caracterizat într–adevăr timpul „încheierii sistemului de lucruri“. Mai întîi Isus a vorbit despre războaie internaţionale: „O naţiune se va ridica contra altei naţiuni şi o împărăţie contra altei împărăţii“ (Mat. 24:7, 8). Cele două războaie mondiale care au fost duse de la 1914 au cerut 69 milioane de jertfe omeneşti. Si acum stăm la marginea unui război atomic. Fostul ministru de externe american, Henry A. Kissinger, a exprimat la 10 ianuarie 1977 scurt timp înainte de a demisiona din serviciu, cuvintele semnificative: „Poporul american trebuie să fie în clar că prin armele nucleare strategice a luat naştere o situaţie nouă pentru întreaga omenire: Pentru prima oară în istorie are posibilitatea să se nimicească ea însăţi“. Ce ingrozitor! Prin aceasta se împlineşte o altă parte componentă a „semnului“ amintit de Isus înaintea ochilor noştri a tuturor:

“De asemenea, . . . pe pămînt va exista frică şi îngrijorare printre naţiuni, care nu vor şti ce să facă . . . în timp ce oamenii vor fi neputincioşi de frică şi în aşteptarea lucrurilor, care vor veni peste pămîntul locuit“ (Luca 21:25, 26).

Dezordinea de pe pămînt este o dovadă pentru faptul că „timpurile hotărîte ale naţiunilor“ — timpul în care ele au putut guverna independent de Dumnezeu — au expirat în anul 1914. Trăim acum în timpul de strîmtorare mondială, care precedează nemijlocit schimbarea domniei omeneşti prin Impărăţia lui Dumnezeu, care va aduce omenirii foloase durabile (Luca 21:24).

ALTE PARTI COMPONENTE ALE „SEMNULUI“

La „semnul citat de Isus aparţin însă încă multe alte părţi componente. Isus a spus că „încheierea sistemului de lucruri“ va fi caracterizată prin „cantitate insuficientă de alimente“. Primului război mondial i–a urmat foamete îngrozitoare, căreia i–au căzut victimă, milioane de oameni şi, din cauza exploziei demografice a secolului al 20–lea, precum şi contradicţiilor guvernelor şi lacomiei, o jumatate miliard de oameni sînt astăzi subalimentaţi sau în pericol de a muri de foame. Isus a mai spus că vor exista „cutremure de pămînt într–o localitate după alta“ (Mat. 24:7). Acesta a fost cazul de fapt de la 1914. Cel mai mare cutremur a avut loc în anul 1976 în Tangschan (China), despre care Huo Kua–feng, preşedintele partidului comunist, a spus: „A fost provocat un număr neobişnuit de mare în victime omeneşti şi a pricinuit enorme pagube materiale“. Peste 685.000 de oameni şi–au găsit moartea şi 790.000 au fost răniţi. De la 1914 şi–au pierdut viaţa, în cutremure de pămînt, mult peste 1.500.000 de oameni. Da, de la 1914 au avut loc atîtea cutremure de pămînt încît ele trebuie recunoscute în realitate ca o parte componentă a „semnului“.

Locul nu ne permite să enumerăm toate părţile componente ale „semnului“ citat de Isus. Totuşi, „semnul“ se vede clar. Chiar şi papii au recunoscut însemnătatea acestui „semn“. Papa Benedict XV a declarat în enciclica de la 1 noiembrie 1914 primul război mondial ca „începutul chinurilor de moarte ale lumii“. Urmaşul său, Papa Pius XI, în enciclica sa „Miserentissimus Redemptor“, după o trecere în revistă a situaţiei politice internaţionale rele, a ajuns la următoarea concluzie: „Astfel ne vin involuntar în minte că s–ar apropia acum timpurile (zilele din urmă), despre care a prezis Domnul nostru“. Pentru ce nu s–a îngrijit atunci Biserica Catolică însă şi de faptul că s–au împlinit şi celelalte cuvinte, pe care le–a exprimat Isus în legătură cu „semnul“? Isus a spus: „Si această veste bună a Impărăţiei va fi propovăduită pe întregul pămînt locuit, tuturor naţiunilor pentru o mărturie; şi apoi va veni sfîrşitul“ (Mat. 24:14).

Din păcate, faptul că Impărăţia lui Dumnezeu a sosit, n–a fost vestit lumii nici din partea catolică, nici din partea protestantă. Această lucrare a fost lăsată în grija Martorilor creştini ai lui Iehova, iar un istoric modern a scris despre aceasta: „Martorii lui Iehova au cuprins literal pămîntul cu lucrarea lor de mărturie“.a

E momentul, acum, să se acorde cea mai mare atenţie acestei profeţii a lui Isus. Pentru ce? Deoarece generaţia care a văzut începutul durerilor strîmtorării care au izbucnit asupra omenirii, a progresat mult (Mat. 24:8). Ne apropiem acum cu paşi uriaşi de evenimentul care formează punctul culminant al „semnului“ şi despre care a spus Isus:

“Căci atunci va fi un necaz aşa de mare cum n–a fost de la începutul lumii, nu, nici nu va mai fi altul. De fapt, dacă zilele acelea n–ar fi prescurtate, n–ar scăpa nici o carne; dar din pricina celor aleşi zilele acelea vor fi prescurtate.“ (Mat. 24:21, 22, 34.

Ai dori să aparţii celor favorizaţi, dacă începe acest ultim necaz? Atunci ar trebui să ştii ce fel de foloase ţi–ar putea aduce guvernul Impărăţiei lui Dumnezeu.

In articolul care începe pe pagina 12 sînt considerate amănunţit din ce cauză a fost necesar acest guvern al Impărăţiei, căror condiţii trebuie să corespundă regele lui şi din ce cauză a avut nevoie Dumnezeu de mii de ani, pentru a face pregătiri pentru aceasta.

[Notă de subsol]