Dezastrele naturale — un semn al timpurilor?

„UN POPOR se va scula împotriva altui popor şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi pe alocuri vor fi foamete, epidemii şi cutremure de pămînt. Dar toate acestea nu vor fi decît începutul durerilor.“ Cu aceste cuvinte, Isus Cristos le-a explicat discipolilor săi acum nouăsprezece secole faptul că astfel de evenimente dezastruoase, împreună cu creşterea nelegiuirii şi cu predicarea mondială a veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu urmau să constituie începutul unui semn compus care marca „sfîrşitul veacului [încheierea sistemului de lucruri, NW]“. — Matei 24:3–14.

Având în vedere cele de mai sus, trebuie să ne întrebăm: Asistăm la mai multe cutremure, uragane, inundaţii, secetă şi foamete de proporţii catastrofale decât au cunoscut generaţiile trecute? Iar proporţional cu acestea, suferă mai mulţi oameni de pe urma lor, în pofida progreselor ştiinţei şi tehnologiei?

Pentru mulţi răspunsul este afirmativ. De exemplu, revista New Scientist avertizează că „lumea se poate aştepta la mai multe dezastre în anii ’90 decât în ultimele decenii“. În mod asemănător, în UN Chronicle din iunie 1991, directorul Organizaţiei Meteorologice Mondiale a declarat: „Tendinţa este foarte clară. Din anii ’60 până în anii ’80 . . ., frecvenţa marilor dezastre naturale a crescut de cinci ori, iar pierderile totale din economie au crescut de trei ori“. Fără să ofere mari perspective în această privinţă, World Health, revista Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a ONU, a făcut următoarea remarcă: „De-a lungul istoriei, pot fi găsite exemple de dezastre naturale, împreună cu consecinţele lor devastatoare. Însă, pe măsură ce se apropie secolul al XXI-lea, ne confruntăm cu un amestec instabil de condiţii demografice, ecologice şi tehnologice, fapt care face ca multe populaţii să fie mai vulnerabile la impactul cu catastrofele naturale, precum şi cu cele provocate de om“.

Oricine acordă atenţie evenimentelor curente nu este surprins de asemenea afirmaţii. Ştirile din mass-media nu sunt lipsite niciodată de relatări senzaţionale, indiferent că este vorba despre erupţia unui vulcan din Filipine, de un cutremur din California, de inundaţiile din Bangladesh, de foametea din Somalia, de un uragan din Hawaii sau de un val de maree din Nicaragua. Abia dacă trece o lună fără să fie semnalat vreun dezastru într-un colţ sau altul al pământului.

Unii oameni nu ţin cont de aceste lucruri, considerându-le nesemnificative. Ei susţin că această înmulţire aparentă a dezastrelor în timpurile noastre nu se datorează decât unor progrese în domeniul informării sau al înregistrării evenimentelor. Ei mai pretind că motivul pentru care sunt mai mulţi cei care suferă din cauza dezastrelor nu este altul decât acela că în prezent există mai mulţi oameni. Sunt concludente aceste argumente?

Să reţinem ceea ce se spune în articolul menţionat mai sus din New Scientist. „În anii ’60 s-au raportat 523 de dezastre, iar în anii ’70, 767. În anii ’80, numărul lor a ajuns la 1 387.“ În continuare se explică faptul că „aparenta creştere din cursul deceniului trecut poate fi pusă parţial pe seama unei raportări mai exacte a dezastrelor din China şi din Uniunea Sovietică“. Apoi, se adaugă: „Chiar şi în aceste condiţii, numărul dezastrelor este în creştere“. Creşterea rapidă a numărului de dezastre nu poate fi explicată doar prin existenţa unor progrese în domeniul informării sau al înregistrării evenimentelor.

În plus, UN Chronicle din martie 1992 consemnează: „În timpul celor două decenii care au trecut, aproximativ trei milioane de oameni şi-au pierdut viaţa, iar alte 800 de milioane au fost afectaţi de «pagubele, greutăţile şi suferinţele» cauzate de dezastre naturale“. Aceasta înseamnă că aproximativ una din şapte persoane care trăiesc pe pământ a fost afectată de un anume gen de dezastru sau de tragedie. Acesta este într-adevăr un fapt uluitor şi nu ne lasă nici o urmă de îndoială în ce priveşte faptul că epoca noastră este o epocă de schimbări radicale şi de tulburări.

Dat fiind că Biblia prezice un astfel de timp de mare strâmtorare, înseamnă oare că Dumnezeu este răspunzător de aceste dezastre şi de suferinţa produsă de ele? Mulţi oameni cred acest lucru. Dar ce dovedesc faptele? Şi mai important însă, ce anume arată Biblia?

[Provenienţa fotografiei de pe copertă]

Coperta: W. Faidley/Weatherstock

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 3]

Fotografia din mijloc: Mark Peters/Sipa Press

WHO/League of Red Cross