Veţi da atenţie avertismentului lui Dumnezeu?

OAMENII ignoră deseori unele avertismente privitoare la salvarea vieţii. Majoritatea locuitorilor oraşului Pompei au ales alternativa de a ignora zgomotele ameninţătoare ale vulcanului Vezuviu. În mod similar, majoritatea oamenilor de azi ignoră avertismentele referitoare la o apropiată catastrofă mondială. Dar pentru cei care sînt dispuşi să înfrunte realitatea, avertismentul este tot atît de real ca şi fulgerele şi flăcările care ţîşneau din vulcanul Vezuviu, în secolul întîi. Două războaie mondiale, sute de conflicte armate de proporţii mai mici, foamete, mari cutremure, epidemii, valuri succesive de criminalitate şi violenţă, precum şi o campanie mondială de predicare, toate laolaltă constituie un avertisment dramatic al faptului că societatea umană se apropie cu rapiditate de un punct culminant catastrofal.

Biblia face această prezicere gravă: „Atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii pînă acum şi nici nu va mai fi“ (Matei 24:21). Aşa cum a fost în cazul dezastrului de la Pompei, vor exista persoane care vor scăpa — „o mare mulţime, pe care nimeni nu putea s-o numere, din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă“ va supravieţui, adică, ‘vor veni din necazul cel mare’. — Apocalipsa 7:9, 14.

Întrebarea este cînd va veni această distrugere? Există motive care ne obligă să credem că necazul respectiv este iminent. Pentru a afla cînd urmau să aibă loc aceste evenimente, discipolii lui Isus au întrebat: „Care va fi semnul venirii (prezenţei, NW) Tale şi al sfîrşitului veacului?“ (Matei 24:3). Să remarcăm răspunsul pe care l-a dat Isus Cristos.

Războiul — un element important al semnului compus

Isus nu a prezis numai un singur eveniment remarcabil. Dimpotrivă, el a vorbit despre o serie de evenimente care, privite în totalitate, urmau să constituie un avertisment divin — un semn compus al încheierii sistemului de lucruri. Primul eveniment prezis este descris la Matei 24:7: „Un popor se va scula împotriva altui popor şi o împărăţie împotriva altei împărăţii“. Într-o profeţie similară din Apocalipsa 6:4, Biblia a prezis că ‘pacea avea să fie luată de pe pămînt’. Aceasta însemna războaie la o scară fără precedent.

Istoria ne spune că această profeţie referitoare la războaie mondiale s-a împlinit începînd cu memorabilul an 1914. Cartea American Adventures afirmă cu privire la anii premergători anului 1914: „Mulţi americani au intrat plini de speranţă în noul secol. Aceştia au fost «anii buni» şi ei s-au prelungit pînă în deceniul al doilea al secolului . . . Apoi, la 28 iulie 1914, această stare a fost zguduită de un cuvînt: război“. A început deci primul război mondial, care a durat din 1914 pînă în 1918 şi a fost numit de unele persoane „războiul care pune capăt tuturor războaielor“. Douăzeci şi opt de ţări au fost direct implicate în el. Iar dacă includeţi şi ţările care au servit ca asociate ale acestora, naţiunile beligerante au reprezentat aproximativ 90 la sută din populaţia lumii existentă la acea dată.

Primul război mondial a asistat, de asemenea, la folosirea unui armament nou şi extrem de distrugător, cum ar fi mitraliere, gaze toxice, lansatoare de flăcări, tancuri, avioane, şi submarine. Au fost ucişi circa zece milioane de soldaţi — mai mulţi decît toţi soldaţii ucişi în toate marile războaie care au avut loc în precedenţii 100 de ani! Aproximativ 21 de milioane de soldaţi au fost răniţi. Într-adevăr, a fost un război mondial, care a marcat anul 1914 drept începutul ‘zilelor din urmă’ (2 Timotei 3:1). Cu toate acestea, războiul era numai un element al semnului dat de Isus.

Alte elemente ale semnului

Isus a adăugat: „Şi pe alocuri vor fi foamete, epidemii şi cutremure de pămînt. Dar toate acestea nu vor fi decît începutul durerilor“ (Matei 24:7, 8). În Luca 21:11 se menţionează pe această listă ‘epidemiile’. Înainte să se fi încheiat primul război mondial, a început să se răspîndească cu rapiditate pe pămînt gripa spaniolă. În final, ea a ucis peste 20 de milioane de oameni, mai mulţi decît toţi cei care muriseră în război.

În timpul şi în perioada de după război, alte milioane de oameni au murit de foame. Cutremurele au cauzat, de asemenea, un mare număr de morţi. În 1915, au fost omorîte în Italia peste 30 000 de persoane; în 1920 au pierit în China circa 200 000 de persoane; în 1923 aproximativ 143 000 de persoane au murit în Japonia. Totuşi, aşa cum a indicat Isus, toate acestea erau numai un început al durerilor strîmtorării. Un dicţionar defineşte „durerea“ ca fiind „criză de durere, scurtă şi pătrunzătoare“. Această lume a trecut dintr-o criză de durere în alta, fiecare avînd o intensitate şi o frecvenţă tot mai mare, începînd din 1914. De exemplu, la numai 21 de ani după primul război mondial a izbucnit al doilea război mondial, care a pretins 50 de milioane de victime şi a introdus omenirea în era nucleară.

În ultimii ani, s-a vorbit mult despre o altă cauză a strîmtorării: acţiunea distrugătoare a omului asupra mediului înconjurător. Cu toate că Isus nu a specificat acest lucru în profeţia sa, Apocalipsa 11:18 arată că înainte de a veni distrugerea, omul avea să ‘ruineze pămîntul’ (NW). Dovezile faptului că această ruinare are loc sînt abundente. Citat în cartea State of the World 1988, Norman Myers, expert consultant în probleme de mediu, prezintă acest mesaj înspăimîntător: „Nici o generaţie din trecut nu s-a confruntat cu perspectiva unei exterminări în masă pe parcursul duratei vieţii sale. Nici o generaţie din viitor nu se va confrunta vreodată cu o problemă similară: dacă această generaţie din prezent nu reuşeşte să rezolve situaţia, pagubele vor fi fost produse şi nu va exista o «a doua şans㻓.

Să luăm în considerare raportul revistei Newsweek, numărul din 17 februarie 1992, cu privire la scăderea ozonului din atmosferă. Raportul o cita pe Alexandra Allen, specialistă în probleme de ozon, din cadrul organizaţiei internaţionale Greenpeace, care avertiza asupra faptului că pierderile de ozon din atmosferă „se ridică în prezent la nişte proporţii care ameninţă viitorul întregii vieţi de pe pămînt“. — Pentru dovezi suplimentare referitoare la ruinarea mediului înconjurător al planetei, vezi chenarul de pe această pagină.

Spaţiul nu permite o dezbatere detaliată a tuturor elementelor profeţiei lui Isus. (Pentru o imagine de ansamblu a altor elemente profetice, vezi tabelul de la pagina 5.) Un element care nu poate fi trecut însă cu vederea este descris în Matei 24:14: „Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele. Şi atunci va veni sfîrşitul“. Nu există nici o îndoială în ce priveşte răspunsul la întrebarea cine îndeplineşte această lucrare mondială. Martorii lui Iehova din 229 de ţări au petrecut peste un miliard de ore în această lucrare numai în anul 1992. Lucrarea lor constituie aşadar una dintre cele mai vizibile dovezi că trăim în ultimele zile.

Nu vă lăsaţi înşelaţi!

Unii ar putea spune însă că toată această dezbatere despre „zilele din urmă“ denotă pur şi simplu pesimism. ‘Ce se poate spune despre recenta moarte a comunismului din Europa Răsăriteană?, întreabă ei, sau despre eforturile superputerilor de a face pace? Nu este aceasta o dovadă a faptului că lucrurile merg mai bine?’ Nu. Remarcaţi că Isus nu a spus că în zilele din urmă întreaga lume urma să fie cufundată încontinuu în războaie, cutremure şi foamete. Pentru ca vestea bună să fie predicată pe plan mondial, trebuiau să existe cel puţin unele perioade de calm relativ.

Amintiţi-vă, de asemenea, că Isus a comparat ultimele zile cu zilele care au precedat potopul din timpul lui Noe. În timpul acela oamenii se preocupau de activităţile normale ale vieţii — să mănînce, să bea şi să se căsătorească (Matei 24:37–39). Aceasta indica faptul că, deşi condiţiile din ultimele zile vor fi dificile, lucrurile nu vor degenera pînă într-atît încît ocupaţiile cotidiene ale vieţii să nu mai fie posibile. La fel ca în zilele lui Noe, marea majoritate a omenirii este atît de preocupată de activităţile cotidiene, încît nu remarcă gravitatea timpurilor pe care le trăim.

Prin urmare, ar fi periculos ca cineva să se cufunde în indiferenţă din cauza cîtorva evenimente politice aparent favorabile (compară cu 1 Tesaloniceni 5:3). Dovezile că profeţia lui Isus se împlineşte acum sînt covîrşitoare, constituind un avertisment că distrugerea este aproape!

Gloriosul timp care va urma distrugerii

Distrugerea oraşului Pompei a adus moarte şi suferinţă. Dar sfîrşitul acestui sistem din prezent va deschide calea vieţii veşnice pe un minunat pămînt paradiziac (Apocalipsa 21:3, 4). Nu vor mai exista guverne omeneşti care să genereze discordie şi să devasteze pămîntul prin intermediul războaielor. Oamenii nu vor mai tremura din cauza ameninţării izbucnirii unui holocaust nuclear. Întreprinderile care deversează substanţe toxice în mediul înconjurător vor fi dispărut. — Daniel 2:44.

Atunci fiecare persoană aflată în viaţă va fi un iubitor de dreptate şi un adevărat prieten, complet supus guvernării Regatului (Psalmul 37:10, 11). Spitalele, serviciile de pompe funebre şi cimitirele vor fi lucruri ale trecutului. Divorţurile, separările, depresiile şi maltratarea copiilor, de asemenea, nu vor mai fi. — Isaia 25:8; 65:17.

Doriţi să supravieţuiţi ultimelor zile şi să trăiţi pentru a vedea glorioasa lume nouă a lui Dumnezeu? Atunci „vegheaţi . . . căci nu ştiţi cînd va fi timpul acela“ (Marcu 13:33). Totuşi, evenimentele mondiale scot în evidenţă faptul că timpul fixat este aproape — periculos de aproape pentru mulţi. Nu este timp de pierdut. Deci, luaţi-vă o măsură de salvare şi căutaţi-i pe aceia care dau atenţie semnului mondial al ultimelor zile. Aceştia sînt uşor de identificat, deoarece ei sînt singurii care se supun poruncii lui Isus de a predica pretutindeni vestea bună a Regatului. Fă demersuri împreună cu ei pentru a te înrola alături de Regele Cristos Isus, despre care se spune: „Popoarele vor nădăjdui în Numele Lui“. — Matei 12:18, 21.

[Chenarul de la pagina 5]

Douăzeci şi patru de elemente ale semnului

1. Războaie fără precedent — Matei 24:6, 7; Apocalipsa 6:4

2. Cutremure — Matei 24:7; Marcu 13:8

3. Lipsuri de alimente — Matei 24:7; Marcu 13:8

4. Epidemii — Luca 21:11; Apocalipsa 6:8

5. Creşterea nelegiuirii — Matei 24:12

6. Ruinarea pămîntului — Apocalipsa 11:18

7. Răcirea iubirii — Matei 24:12

8. Privelişti înfricoşătoare — Luca 21:11

9. Iubire de bani exagerată — 2 Timotei 3:2

10. Neascultare de părinţi — 2 Timotei 3:2

11. Iubirea de plăceri mai presus de iubirea de Dumnezeu — 2 Timotei 3:4

12. Predominarea iubirii de sine — 2 Timotei 3:2

13. Lipsă generală de afecţiune naturală — 2 Timotei 3:3

14. Oameni refractari la orice acord — 2 Timotei 3:3

15. Lipsă de stăpînire de sine la orice nivel al societăţii — 2 Timotei 3:3

16. Lipsa iubirii de bine este larg răspîndită — 2 Timotei 3:3

17. Mulţi pretind cu ipocrizie că sînt creştini — 2 Timotei 3:5

18. Unii mănîncă şi beau peste măsură — Luca 21:34

19. Batjocoritorii resping semnul — 2 Petru 3:3, 4

20. Activează mulţi profeţi falşi — Matei 24:5, 11; Marcu 13:6

21. Predicarea veştii bune a Regatului instaurat al lui Dumnezeu — Matei 24:14; Marcu 13:10

22. Persecutarea adevăraţilor creştini — Matei 24:9; Luca 21:12

23. Strigătul de pace şi securitate constituie punctul culminant al ultimelor zile — 1 Tesaloniceni 5:3

24. Oamenii nu iau în considerare pericolul — Matei 24:39

[Chenarul de la pagina 6]

Problemele mediului înconjurător — un semn al timpurilor

◻ Stratul protector de ozon din zonele dens populate ale emisferei nordice se subţiază de două ori mai rapid decît credeau savanţii cu numai cîţiva ani în urmă.

◻ Cel puţin 140 de specii de plante şi animale dispar în fiecare zi.

◻ Nivelul dioxidului de carbon din atmosferă, care reţine căldură, este acum cu 26 la sută mai mare decît cel existent înainte de dezvoltarea pe scară largă a industriei, şi el continuă să crească.

◻ Suprafaţa pămîntului avea în 1990 o temperatură mai ridicată decît în oricare alt an de cînd a început înregistrarea ei, la jumătatea secolului al XIX-lea; şase dintre cei şapte ani recunoscuţi ca avînd cea mai ridicată temperatură sînt din 1980 încoace.

◻ Pădurile dispar în proporţie de 17 milioane de hectare pe an — suprafaţă care echivalează cu jumătate din cea a Finlandei.

◻ Populaţia lumii creşte anual cu 92 de milioane de persoane — adăugîndu-se în fiecare an aproximativ tot atît de mulţi locuitori cît populaţia Mexicului; din acest total, 88 de milioane provin din ţările aflate în curs de dezvoltare.

◻ Circa 1,2 miliarde de oameni sînt lipsiţi de apă potabilă.

Date extrase din cartea State of the World 1992, publicată de Worldwatch Institute, paginile 3, 4, W. W. Norton & Company, New York, Londra.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

După distrugere va veni glorioasa lume nouă a lui Dumnezeu