„Obiectul urii tuturor naţiunilor“

¹ În ultimii ani, ne-am bucurat cu toţii că am auzit rapoarte emoţionante despre minunatele binecuvântări pe care le-a avut poporul lui Iehova pe întregul glob. Legalizarea lucrării în Malawi, după 26 de ani de oprimare brutală, ne-a bucurat până la lacrimi. Am răsuflat uşuraţi când am asistat la prăbuşirea comunismului ateist din Europa Răsăriteană, ceea ce a dus la eliberarea a mii de fraţi de sub jugul lui opresiv. Am urmărit cu nelinişte şi îngrijorare cum libertatea noastră de închinare a fost pusă la grea încercare în Grecia, şi am exultat de bucurie când am obţinut o victorie răsunătoare la cel mai mare tribunal din Europa. Ne-au încântat rapoartele despre extinderea pe scară largă a filialelor, fapt ce a dat posibilitatea tipăririi unor cantităţi imense de literatură în folosul celor care caută adevărul. Nu puteam decât să ne minunăm când am aflat că la congresul din Ucraina s-au botezat peste 7 400 de persoane. Da, aceste progrese spectaculoase în lucrarea Regatului ne-au adus noi şi minunate bucurii.

² Deşi avem mari motive de bucurie, trebuie să ne ferim să jubilăm peste măsură. O serie de rapoarte favorabile ne-ar putea face să tragem concluzia că opoziţia faţă de vestea bună se destramă şi că poporul lui Iehova este primit favorabil pe tot globul. O asemenea mentalitate poate fi înşelătoare. Deşi am câştigat câteva victorii care ne aduc mulţumire şi am înregistrat un oarecare succes în ce priveşte înlăturarea obstacolelor pe care le întâmpina vestea bună în unele ţări, trebuie să nu uităm că relaţiile noastre cu lumea rămân neschimbate. În calitate de continuatori ai lui Isus, noi ‘nu facem parte din lume’. Ca atare, cu siguranţă că suntem „obiectul urii tuturor naţiunilor“ (Ioan 15:19, NW; Matei 24:9, NW). Cât timp va exista acest sistem de lucruri, nimic nu va schimba regula fundamentală potrivit căreia „toţi cei care voiesc să trăiască în evlavie în Hristos Isus vor fi persecutaţi“. — 2 Tim. 3:12.

³ Istoria atestă veridicitatea acestui avertisment. În timp ce depunea o minunată mărturie înaintea unor conducători puternici şi înaintea supuşilor acestora, Isus, Fondatorul creştinismului, era brutalizat zilnic şi se afla în permanenţă în pericolul de a fi omorât. Cu toate că i-au ajutat pe mulţi să devină discipoli, au participat la redactarea Scripturilor greceşti creştine şi au dovedit că deţineau darurile miraculoase ale spiritului, apostolii săi au fost urâţi şi maltrataţi în mod asemănător. În pofida conduitei lor bune şi a iubirii pe care o aveau faţă de semenii lor, toţi creştinii erau consideraţi de majoritatea oamenilor drept o „sectă“ despre care ‘se vorbea peste tot împotriva ei’ (Fap. 28:22, NW). Deşi congregaţia mondială creştină din prezent este folosită de Iehova într-un mod minunat pentru înfăptuirea voinţei lui, ea se confruntă tot timpul cu împotrivire şi cu calomnii din partea fiecărui element al acestui sistem de lucruri. Nu avem nici un motiv să aşteptăm ca împotrivirea să înceteze.

⁴ În secolul I e.n., Satan i-a persecutat pe discipolii lui Isus în diferite feluri. Împotrivitori plini de ură au spus despre ei minciuni grosolane pentru a-i prezenta într-o lumină falsă (Fap. 14:2). S-au proferat ameninţări duşmănoase pentru a-i intimida (Fap. 4:17, 18). Gloate furioase au încercat să-i reducă la tăcere (Fap. 19:29–34). Au fost întemniţaţi pe nedrept (Fap. 12:4, 5). Persecutorii au recurs deseori la violenţă fizică (Fap. 14:19). În unele cazuri, cei nevinovaţi au fost asasinaţi cu bună ştiinţă (Fap. 7:54–60). Apostolul Pavel a suportat personal toate aceste feluri de prejudicii (2 Cor. 11:23–27). Împotrivitorii se grăbeau să profite de orice prilej pentru a împiedica lucrarea de predicare şi pentru a-i supune la suferinţe pe aceşti lucrători fideli.

⁵ Azi, Satan foloseşte aceleaşi metode. S-au spus minciuni grosolane, prin care am fost prezentaţi într-o lumină falsă — sectă sau cult rătăcit. În unele ţări, autorităţile au catalogat literatura noastră drept un factor care provoacă tulburări, şi au interzis-o. Respectul nostru faţă de sfinţenia sângelui a fost ridiculizat şi recuzat în mod public. În anii ’40, gloate furioase, întărâtate de chestiunea privitoare la salutul drapelului, i-au atacat pe fraţii noştri, le-au adus injurii şi le-au distrus bunurile. Mii de fraţi au fost întemniţaţi din cauza neutralităţii creştine. În ţările totalitare, ei au fost acuzaţi în mod fals că sunt subversivi, fapt ce a dus la torturarea cu brutalitate şi la uciderea a sute de fraţi în închisori şi în lagăre de concentrare. Oprimarea a fost necruţătoare, dovedindu-se clar că noi suntem urâţi pe nedrept . — Vezi Proclaimers, capitolul 29 (engl.).

⁶ Ce ne rezervă viitorul? Deşi poporul lui Iehova poate că reuşeşte din când în când să facă o breşă pentru a uşura oprimarea, situaţia în ansamblu rămâne aceeaşi. Diavolul continuă să rămână furios din cauza înjosirii lui în 1914. El ştie că timpul său este scurt. Furia lui se va înteţi cu siguranţă pe măsură ce necazul cel mare se apropie. El este angrenat în totalitate în războiul împotriva Regelui întronat, Cristos Isus, şi este hotărât să lupte până la capăt. El şi demonii lui nu-şi pot vărsa mânia decât pe membrii poporului lui Iehova de aici, de pe pământ, care, cu fidelitate, „păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus“. — Apoc. 12:12, 17.

⁷ Deci, în timp ce privim spre viitor, trebuie să fim realişti referitor la ceea ce ne aşteaptă. Nu avem nici un motiv să credem că Diavolul va slăbi oprimarea sau va renunţa. Ura faţă de noi pe care el a sădit-o în lumea aceasta poate izbucni oriunde şi oricând. În multe ţări, libertatea noastră de a predica a fost obţinută numai după o luptă îndelungată. Această libertate poate fi foarte fragilă, menţinându-se numai datorită vreunui conducător actual care manifestă înţelegere sau vreunei legi care nu se bucură de popularitate. Răsturnări senzaţionale pot surveni peste noapte, aducând haos şi încălcări abuzive ale drepturilor omului.

⁸ Actuala prosperitate şi libertate de care ne bucurăm în unele ţări ar putea sfârşi brusc, supunându-i pe fraţii noştri la aceleaşi prejudicii la care au fost supuşi în trecut. Nu riscăm să lăsăm să ne ademenească vreo stare de apatie sau indiferenţă, considerând că adversarii noştri au fost înfrânţi. Poate că ura lumii acesteia nu se manifestă întotdeauna din plin, dar ea continuă să rămână intensă. Întregul Cuvânt al lui Dumnezeu arată că, pe măsură ce sfârşitul se apropie, împotrivirea lumii mai degrabă se va intensifica decât va slăbi. Deci trebuie să fim în gardă, dovedindu-ne „prudenţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii“ (Mat. 10:16). Trebuie să înţelegem că va trebui să ducem „o luptă energică“ până în ultima clipă, şi că cheia supravieţuirii noastre este perseverenţa. — Iuda 3, NW; Mat. 24:13.

⁹ Poate că în ţara în care trăim lucrarea prosperă fără vreun obstacol vizibil din partea împotrivitorilor. Lucrul acesta ne-ar putea face să ne îndoim că ar exista vreun motiv de îngrijorare serioasă. Totuşi, trebuie să fim vigilenţi. Împrejurările se pot schimba repede. Fără să anunţe, împotrivitorii pot profita de o problemă oarecare pentru a o folosi împotriva noastră. Apostaţii caută în permanenţă motive pentru a se plânge. Clerici furioşi care se simt ameninţaţi de lucrarea noastră ne pot ataca în mod public. Planurile noastre de a construi o Sală a Regatului în comunitatea noastră pot da naştere la o controversă care să stârnească întregul cartier. Declaraţii incendiatoare pot apărea în presă, punându-ne într-o lumină proastă. Persoane proeminente din localitate ne pot prezenta în mod denaturat, făcându-i pe vecinii noştri să ne fie ostili când îi vizităm. Chiar şi cei dragi din propria noastră familie pot avea resentimente faţă de noi şi ne pot persecuta. Este necesar deci să fim în gardă, înţelegând că duşmănia lumii este foarte activă şi că poate răbufni oricând.

¹⁰ Ce efect ar trebui să aibă aceste lucruri asupra noastră? Pe bună dreptate, toate acestea ne influenţează mentalitatea şi concepţia despre viitor. În ce fel? Ar trebui oare ca aceste lucruri să ne producă îngrijorare sau teamă faţă de ceea ce ar trebui, poate, să suportăm? Ar trebui să încetinim lucrarea de predicare fiindcă pe unii din cartier ea ar putea să-i deranjeze? Există vreun motiv să ne irităm când suntem calomniaţi pe nedrept? Oare când suntem trataţi cu asprime ne pierdem pur şi simplu bucuria în serviciul nostru pentru Iehova? Avem vreo incertitudine cu privire la deznodământ? Nu, niciodată! De ce?

¹¹ Trebuie să nu pierdem niciodată din vedere faptul că mesajul pe care îl proclamăm nu provine de la noi, ci de la Iehova (Ier. 1:9). Avem obligaţia de a da ascultare îndemnului: „Chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, . . . pe tot pămîntul“ (Is. 12:4, 5). El a tolerat maltratarea poporului său pentru un anumit scop: ‘Numele său să fie vestit pe tot pămîntul’ (Ex. 9:16). Noi înfăptuim o lucrare pe care Iehova a ordonat-o, el fiind cel care ne dă curajul să vorbim cu îndrăzneală (Fap. 4:29–31). Aceasta este cea mai importantă, cea mai utilă şi cea mai urgentă lucrare care poate fi efectuată în aceste zile finale ale vechiului sistem.

¹² Faptul că ştim acest lucru ne dă curajul să adoptăm o poziţie fermă care se opune direct lui Satan şi acestei lumi (1 Pet. 5:8, 9). Faptul de a şti că Iehova este cu noi ne face „curajoşi şi puternici“, risipind orice motiv de teamă în faţa persecutorilor noştri (Deut. 31:6, NW; Evr. 13:6). Deşi ne vom strădui întotdeauna să fim plini de tact, raţionali şi prevăzători când suntem ameninţaţi de împotrivitori, vom arăta cu claritate că atunci când închinarea noastră este pusă la încercare suntem hotărâţi „să ascultăm mai mult de Dumnezeu decît de oameni“ (Fap. 5:29). Când există ocazii potrivite pentru a vorbi în apărarea noastră, o vom face (1 Pet. 3:15). Totuşi, nu ne vom pierde timpul contrazicându-ne cu împotrivitori înverşunaţi care urmăresc doar să ne discrediteze. În loc să ne înfierbântăm sau să încercăm să ne răzbunăm când aceştia ne calomniază sau ne acuză în mod fals, noi pur şi simplu ‘îi lăsăm’. — Mat. 15:14.

¹³ Faptul că suportăm în încercări îi place lui Iehova (1 Pet. 2:19). Ce preţ trebuie să plătim pentru această aprobare? Trebuie să ne rezumăm la a sluji fără bucurie din cauză că suntem obiectul urii şi al împotrivirii? Câtuşi de puţin! Iehova promite că va răsplăti cu ‘bucurie şi pace’ ascultarea noastră (Rom. 15:13). În faţa suferinţelor aprige, Isus a rămas fericit datorită ‘bucuriei care-I era pusă înainte’ (Evrei 12:2). Acelaşi lucru este valabil şi cu privire la noi. Deoarece răsplata pentru faptul că suportăm este mare, ne simţim îndemnaţi să ‘ne bucurăm şi să săltăm de veselie’ cu toate că suferim încercări dureroase (Mat. 5:11, 12). Chiar şi în timpuri de restrişte, această bucurie este, în sine, un motiv pentru a-i aduce laude şi onoare lui Iehova în sprijinul mesajului despre Regat.

¹⁴ Avem oare vreo incertitudine cu privire la deznodământ, incertitudine care să ne dea motive să fim temători sau nehotărâţi? Nu, deznodământul conflictului dintre organizaţia lui Iehova şi lumea lui Satan a fost decis cu mult timp în urmă (1 Ioan 2:15–17). Indiferent de intensitatea sau de amploarea împotrivirii, Iehova ne va acorda victoria (Is. 54:17; Rom. 8:31, 37). Chiar dacă suntem încercaţi la maximum, nimic nu ne poate împiedica să primim răsplata. Nu avem nici un motiv să ‘ne îngrijorăm de ceva’, deoarece Iehova ne-a garantat pacea ca răspuns la implorările noastre. — Filip. 4:6, 7.

¹⁵ Aşadar, noi îi mulţumim lui Iehova ori de câte ori auzim rapoarte despre fraţii noştri care sunt eliberaţi din persecuţii sau cărora li se acordă libertatea de a predica în ţinuturi în care, în trecut, predicarea se afla sub restricţii. Ne bucurăm când, în urma schimbărilor, se creează noi posibilităţi pentru ca mii de oameni sinceri să audă mesajul Regatului. Suntem, într-adevăr, recunoscători că Iehova a decis să ne acorde victoria în confruntările cu împotrivitorii plini de ură. Noi ştim că el ne va binecuvânta lucrarea, făcând-o să prospere în orice privinţă va fi necesar pentru a-şi înălţa casa închinării adevărate şi pentru a da celor ‘demni de dorit’ din toate naţiunile ocazia de a intra în ea. — Hag. 2:7, NW; Is. 2:2–4.

¹⁶ În acelaşi timp, suntem pe deplin conştienţi că duşmanul nostru, Satan, este foarte puternic şi că ni se va împotrivi cu înverşunare până în ultima clipă. Atacurile lui pot fi directe şi evidente, sau subtile şi înşelătoare. Persecuţia poate izbucni brusc în locuri în care, în trecut, nu a existat decât pace. Împotrivitori nelegiuiţi pot fi răi şi necruţători în eforturile lor de a ne asupri în mod nedrept. La timpul potrivit, va deveni clar pentru toţi aceştia că ‘luptă chiar împotriva lui Dumnezeu’, motiv pentru care Iehova îi va nimici (Fap. 5:38, 39; 2 Tes. 1:6–9). Între timp, indiferent de ceea ce trebuie să suportăm, suntem hotărâţi să rămânem neclintiţi în ce priveşte faptul de a-i sluji cu loialitate lui Iehova şi de a predica mesajul Regatului. Suntem cei mai fericiţi oameni de pe suprafaţa pământului, ştiind că, ‘devenind aprobaţi, vom primi coroana vieţii’. — Iac. 1:12, NW.