Naşterea de copii în mijlocul poporului lui Dumnezeu
„Iehova (...) să vă înmulţească de o mie de ori.“ — DEUTERONOM 1:11.
1. Ce spune Biblia despre naşterea de copii?
„IATĂ fiii sînt o moştenire de la Iehova; rodul pîntecelui este o răsplată. Ca nişte săgeţi în mîna unui bărbat puternic aşa sînt fiii tinereţii. Fericit este bărbatul viguros care şi-a umplut tolba cu ei.“ Aceste cuvinte pot fi citite în Psalmul 127:3–5. Da, capacitatea de a naşte copii este un minunat privilegiu pe care Creatorul, Iehova, l-a dat primei perechi umane şi descendenţilor acesteia. — Geneza 1:28.
2. De ce printre descendenţii lui Avraam, Isaac şi Iacob, o familie numeroasă era ceva de dorit?
2 Familia numeroasă era un lucru mult dorit printre descendenţii lui Avraam, Isaac şi Iacob. Chiar şi fiii avuţi cu soţiile secundare şi concubinele erau consideraţi legitimi, aşa cum a fost cazul unora dintre fiii lui Iacob care au devenit părinţii celor 12 triburi ale Israelului. (Geneza 30:3–12; 49:16–21; compară şi 2 Cronici 11:21.) Deşi la origine aranjamentul lui Dumnezeu cu privire la căsătorie era monogamia, totuşi El a tolerat printre descendenţii lui Avraam poligamia şi concubinajul, lucru ce a dus la o rapidă creştere a populaţiei. Israeliţii trebuiau să devină „un popor la fel de numeros ca particulele de ţărînă ale pămîntului“ (2 Cronici 1:9; Geneza 13:14–16). Din acea naţiune trebuia să apară „sămînţa“ promisă, prin intermediul căreia „toate naţiunile pămîntului“ vor putea obţine binecuvîntare. — Geneza 22:17, 18; 28:14; Deuteronom 1:10, 11.
3. Care era situaţia în Israel pe parcursul domniei lui Solomon?
3 Evident că în Israel naşterea de copii era considerată ca semn al binecuvîntării din partea lui Iehova (Psalm 128:3, 4). Să observăm însă că fraza de început a acestui articol, citată din Psalmul 127, a fost scrisă de către regele Solomon şi că o mare parte a domniei sale a fost o perioadă deosebit de favorabilă Israelului. Despre acea perioadă Biblia spune: „Iuda şi Israel erau mulţi ca firele de nisip care sînt lîngă mare, în ce priveşte numărul; şi mîncau şi beau şi se bucurau. Iuda şi Israel au continuat să locuiască în siguranţă, fiecare sub viţa lui şi sub smochinul lui, de la Dan [la nord] pînă la Beer–Şeba [la sud], în toate zilele lui Solomon.“ — 1 Regi 4:20, 25.
Timpuri grele pentru copiii din Israel
4, 5. (a) De ce faptul de a avea copii nu a fost întotdeauna un motiv de bucurie în Israel? (b) Ce scene oribile s-au petrecut în cel puţin două ocazii în Ierusalim?
4 Dar în istoria Israelului au fost şi vremuri cînd naşterea de copii nu constituia deloc o bucurie. Pe vremea primei distrugeri a Ierusalimului, profetul Ieremia a scris: „Ochii mei şi-au ajuns sfîrşitul în întregime în lacrimi (...) Deoarece copilul şi sugarul leşină în pieţele publice ale oraşului. Trebuie femeia să continue să-şi mănînce propriul ei rod, copiii născuţi pe deplin formaţi?“ „Înseşi mîinile femeilor miloase au fiert propriii lor copii.“ — Plîngeri 2:11, 20; 4:10.
5 Se pare că evenimentele care s-au derulat cu şapte secole mai tîrziu au fost însoţite de scene la fel de oribile. Istoricul evreu Josephus Flavius relatează că în 70 e.n., în timpul asediului Ierusalimului, fiii smulgeau pîinea din gura propriului lor tată şi mamele luau pîinea din gura propriilor lor copilaşi. El relatează despre o evreică ce şi-a ucis copilul sugar, l-a fript şi a mîncat o parte din el. Faptul de a fi dat naştere la copii în anii dinaintea executării judecăţii lui Iehova asupra Ierusalimului în 607 î.e.n. şi în 70 e.n. constituia pentru poporul evreu un act de responsabilitate.
Naşterea de copii şi primii creştini
6, 7. (a) Ce practică a eliminat Isus dintre creştini? (b) În ce fel trebuia să se înmulţească Israelul spiritual, şi ce demonstrează lucrul acesta?
6 Cum era considerată naşterea de copii de către primii creştini? Înainte de toate să observăm că Isus elimină poligamia şi concubinajul din mijlocul discipolilor săi. Se restabileşte norma originară a lui Iehova, adică monogamia sau căsătoria unui bărbat cu o singură femeie (Matei 19:4–9). În timp ce Israelul carnal se înmulţea prin intermediul naşterii de copii, Israelul spiritual trebuia să crească făcînd discipoli. — Matei 28:19, 20; Fapte 1:8.
7 Dacă extinderea creştinismului ar fi urmat să se producă în special prin naşterea de copii, Isus nu şi-ar fi îndemnat discipolii să „facă loc“ celibatului „din consideraţie pentru regatul cerurilor“ (Matei 19:10–12). Apostolul Pavel nu ar fi scris: „Cel care îşi dă virginitatea în căsătorie face bine, dar cel care nu şi-o dă în căsătorie face şi mai bine.“ — 1 Corinteni 7:38.
8. Care este dovada că mulţi dintre primii creştini erau căsătoriţi şi că aveau copii?
8 Însă, deşi îndemnau la celibat din consideraţie pentru interesele Regatului, nici Isus, nici Pavel nu l-au impus. Amîndoi au avut în vedere faptul că unii creştini aveau să se căsătorească şi prin urmare unii dintre aceştia aveau să aibă copii. Diverse pasaje din Scripturile greceşti creştine conţin sfaturi directe adresate primilor creştini, referitoare la educarea copiilor (Efeseni 6:1–4; Coloseni 3:20, 21). Dacă bătrînii sau slujitorii auxiliari erau căsătoriţi, ei trebuiau să fie părinţi exemplari. — 1 Timotei 3:4, 12.
9. Conform cuvintelor apostolului Pavel, de ce faptul de a avea copii putea constitui o ocrotire pentru unele femei creştine, dar ce altceva mai trebuiau ele să facă?
9 Apostolul Pavel face chiar afirmaţia că faptul de a avea copii ar constitui o ocrotire pentru unele femei creştine. Referitor la ajutoarele pentru văduvele sărace, el a scris: „Respingeţi-le pe văduvele tinere (...) Ele mai învaţă să fie fără ocupaţie, cutreierînd casele; da, nu numai fără ocupaţie, ci şi clevetitoare, amestecîndu-se în treburile altora, vorbind despre lucruri care nu se cuvin. De aceea, doresc ca văduvele tinere să se căsătorească să aibă copii, să-şi administreze casa pentru a nu da împotrivitorului ocazia să batjocorească. De fapt, unele deja s-au lăsat abătute, pentru a-l urma pe Satan.“ Astfel de femei vor fi deci ’păstrate în siguranţă prin naştere de copii, cu condiţia ca ele să persevereze în credinţă, iubire şi sfinţire, cu minte sănătoasă‘. — 1 Timotei 5:11–15; 2:15.
„Necazuri în carne“
10. Ce alt sfat le-a dat Pavel văduvelor în prima scrisoare către corinteni?
10 Să observăm însă că, în prima sa scrisoare către corinteni, acelaşi apostol Pavel sugerează văduvelor o altă cale. El face o precizare cu privire la sfatul său de a se căsători, declarînd că l-a dat ca o „concesie“, şi adaugă: „Acum le spun celor necăsătoriţi şi văduvelor că este bine pentru ei să rămînă ca mine. Dar dacă nu au stăpînire de sine, să se căsătorească, fiindcă este mai bine să se căsătorească decît să fie aprinşi de pasiune. Ea [văduva] este mai fericită dacă rămîne aşa cum este. Cred, desigur, că am şi eu spiritul lui Dumnezeu.“ — 1 Corinteni 7:6, 8, 9, 40.
11. (a) Ce dificultăţi aveau să înfrunte cei care urmau să se căsătorească, şi cum clarifică nota marginală de la 1 Corinteni 7:28 lucrul acesta? (b) Ce a vrut să spună Pavel prin cuvintele: „Eu vă cruţ“?
11 Pavel explică: „Si dacă o persoană virgină s-ar căsători, persoana aceasta nu ar păcătui. Însă aceia care se căsătoresc vor avea necazuri în carnea lor. Dar eu vă cruţ“ (1 Corinteni 7:28). Referitor la aceste „necazuri în carne“, nota marginală din Traducerea Lumii Noi trimite la Geneza 3:16, unde citim: „Femeii [Iehova] i-a zis: «Voi mări mult durerea gravidităţii tale; în dureri vei naşte copii, iar dorinţa ta intensă va fi îndreptată spre soţul tău, iar el te va domina.»“ În afară de posibilele greutăţi conjugale, „necazurile în carne“ de care aveau să aibă parte cei care se vor căsători urmau să includă, desigur, şi problemele legate de naşterea copiilor. Deşi nu a interzis nici căsătoria, nici naşterea de copii, Pavel s-a simţit dator să îi avertizeze pe creştini că acestea le-ar cauza probleme şi preocupări care ar putea constitui o piedică în serviciul efectuat pentru Iehova.
„Timpul rămas s-a scurtat“
12. Ce sfat le-a dat apostolul Pavel creştinilor căsătoriţi şi de ce?
12 În secolul întîi al erei noastre creştinii nu erau liberi să-şi trăiască viaţa ca oamenii din lume. Situaţia lor avea să le influenţeze chiar şi viaţa conjugală. Pavel a scris: „De altfel, iată ce vă spun eu fraţilor: timpul rămas s-a scurtat. De acum încolo, cei care au soţie să fie ca şi cum nu ar avea (...) şi cei care se folosesc de lume ca aceia care nu se folosesc de ea din plin; căci scena acestei lumi se schimbă. Da, eu vreau ca voi să fiţi scutiţi de îngrijorări (...) Dar vă spun lucrul acesta spre avantajul vostru personal, nu pentru ca să arunc asupra voastră un laţ, ci pentru ca să vă mişc spre ceea ce înseamnă a fi în mod constant la dispoziţia Domnului, fără distragere.“ — 1 Corinteni 7:29–35.
13. În ce sens „s-a scurtat“ pentru primii creştini ’timpul care mai rămăsese‘?
13 Biblistul Frédéric Godet a scris: „În timp ce necredincioşii consideră că lumea va dura la infinit, creştinul are mereu înaintea ochilor aşteptatul mare eveniment, Parousia [Prezenţa].“ Isus le-a dat discipolilor semnul „prezenţei“ sale şi i-a avertizat: „Continuaţi deci să vegheaţi, deoarece nu ştiţi în ce zi vine Domnul vostru“ (Matei 24:3, 42). Timpul care mai rămăsese s-a „scurtat“ în sensul că, creştinii secolului întîi trebuiau să trăiască într-o continuă aşteptare a venirii lui Cristos. În plus, ei nu ştiau cîtă vreme le mai rămîne fiecăruia dintre ei pînă cînd „timpul şi evenimentele neprevăzute“ le-ar fi pus capăt vieţii, lipsindu-i, astfel, de orice posibilitate de a-şi ’asigura chemarea‘. — Ecleziast 9:11; 2 Petru 1:10.
14. (a) Cum trebuie înţeles textul din Matei 24:19? (b) De ce luarea în considerare a avertismentului dat de Isus a devenit din ce în ce mai important pe măsură ce anul 66 e.n. se apropia?
14 ’A continua să vegheze‘ era un lucru deosebit de necesar pentru creştinii din Iudeea şi din Ierusalim. Avertizînd despre cea de a doua distrugere a Ierusalimului, Isus a zis: „Vai de femeile însărcinate şi de cele care alăptează un copil în acele zile“ (Matei 24:19). Este adevărat că Isus nu le-a zis creştinilor din secolul întîi că nu trebuie să aibă copii. El a făcut pur şi simplu o constatare profetică, arătînd că îndată ce semnul iminentei distrugeri a Ierusalimului avea să apară, o fugă rapidă avea să fie problematică pentru femeile gravide şi pentru cele cu copii mici (Luca 19:41–44; 21:20–23). Astfel, pe măsură ce neliniştea creştea printre evreii din Iudeea în perioada premergătoare anului 66 e.n., fără îndoială că primii creştini şi-au amintit de avertismentul dat de Isus, lucru ce s-a reflectat în concepţia lor privitoare la naşterea de copii în acele timpuri critice.
Naşterea de copii astăzi
15, 16. (a) În ce sens „timpul rămas s-a scurtat“ pentru creştinii care trăiesc astăzi? (b) Ce întrebări ar trebui să-şi pună creştinii?
15 Cum trebuie să privească creştinii căsătoria şi naşterea de copii astăzi, în acest ’timp al sfîrşitului‘? (Daniel 12:4). Acum este mai adevărat ca oricînd că „scena acestei lumi se schimbă“, sau cum spune o altă traducere „căci chipul lumii acesteia trece“. — 1 Corinteni 7:31, Biblia Cornilescu.
16 Acum, mai mult ca oricînd „timpul rămas s-a scurtat“. Da, poporului lui Iehova îi va mai rămîne doar un timp limitat pentru a îndeplini lucrarea ce i-a încredinţat-o Dumnezeu, adică: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor; şi atunci va veni sfîrşitul“ (Matei 24:14). Această lucrare trebuie încheiată înainte de a veni sfîrşitul. Este, aşadar, foarte oportun ca, creştinii să mediteze la efectul pe care l-ar putea avea căsătorirea sau, la cei căsătoriţi, naşterea de copii, asupra participării lor la această lucrare extrem de importantă.
Un exemplu din antichitate
17. (a) Ce lucrare trebuiau să înfăptuiască Noe şi cei trei fii ai săi înainte de Potop şi cît timp pare să fi necesitat ea? (b) Care ar putea fi motivele pentru care fiii lui Noe şi soţiile lor au evitat să aibă copii înainte de Potop?
17 Isus a comparat timpul ’prezenţei Fiului omului‘ cu ’zilele lui Noe‘ (Matei 24:37). Noe şi cei trei fii ai săi aveau de dus la îndeplinire o lucrare precisă înainte de declanşarea Potopului. Lucrul acesta includea construirea unei arce gigantice şi predicarea (Geneza 6:13–16; 2 Petru 2:5). Cînd Iehova a dat instrucţiunile pentru construirea arcei, fiii lui Noe erau, după toate aparenţele, deja căsătoriţi (Geneza 6:18). Nu ştim exact cît timp a necesitat construirea arcei, dar, probabil, a cerut mai multe decenii. Să observăm că pe parcursul întregii perioade premergătoare Potopului, fiii lui Noe şi soţiile lor nu au avut copii. Apostolul Petru precizează că „opt suflete au fost transportate în siguranţă prin apă“, adică patru perechi căsătorite, dar fără copii (1 Petru 3:20). Fiii lui Noe nu aveau copii din, probabil, două motive. În primul rînd, deoarece, în vederea iminentei distrugeri printr-un potop, Dumnezeu le încredinţase o lucrare ce le solicita toată atenţia. În al doilea rînd, deoarece ei nu doreau să dea naştere la copii într-o lume în care „răutatea omului era copleşitoare pe pămînt şi orice înclinaţie a gîndurilor inimii sale era numai rea tot timpul“, o lume ’plină de violenţă‘. — Geneza 6:5, 13.
18. Deşi nu constituie o regulă de urmat, de ce atitudinea fiilor lui Noe şi a soţiilor lor ar trebui să ne dea de gîndit?
18 Aceasta nu înseamnă însă că atitudinea fiilor lui Noe şi a soţiilor lor înainte de Potop ar trebui să constituie o regulă pentru cuplurile de astăzi. Totuşi, din moment ce Isus compară zilele lui Noe cu perioada în care trăim noi acum, exemplul lor ar trebui să ne dea de gîndit.
„Timpuri critice“
19. (a) În ce sens sînt timpurile noastre asemănătoare zilelor lui Noe? (b) Ce a profeţit Pavel pentru „zilele din urmă“, şi ce legătură are aceasta cu naşterea de copii?
19 Şi noi, întocmai ca Noe şi familia sa, trăim într-o lume „lipsită de devoţiune sfîntă“ (2 Petru 2:5). Întocmai ca ei, şi noi ne aflăm „în zilele din urmă“ ale unui sistem rău de lucruri care este pe punctul de a fi distrus. Apostolul Pavel a profeţit că „în zilele din urmă“ ale sistemului lui Satan vor fi „timpuri critice“. Ca o confirmare a faptului că a creşte copii în aceste timpuri critice va fi o sarcină dificilă, el a mai spus că aceştia vor fi „neascultători de părinţi“, că oamenii în general, inclusiv copiii mici şi adolescenţii, vor fi „nerecunoscători, neloiali, fără afecţiune naturală“ (2 Timotei 3:1–3). Deşi aici Pavel a profeţit situaţia ce va domni în mijlocul oamenilor lumii, este clar că starea de spirit descrisă de el va face dificilă creşterea copiilor şi pentru creştini, aşa cum mulţi au constatat deja lucrul acesta.
20. Ce va trata articolul următor?
20 Este important, aşadar, să avem o concepţie echilibrată cu privire la naşterea de copii, deoarece ea ne-ar putea aduce multe bucurii, dar şi multe necazuri, precum şi avantaje şi dezavantaje. Toate acestea vor face obiectul analizei din articolul următor.
Recapitulare
◼ De ce în Israel o familie numeroasă era un lucru de dorit?
◼ De unde ştim că în anumite perioade faptul de a avea copii era un lucru dureros pentru evrei?
◼ În ce fel trebuia să crească numeric Israelul spiritual?
◼ În ce sens ’se scurtase timpul‘ pentru primii creştini?
◼ Care ar putea fi motivele pentru care fiii lui Noe nu au avut copii înainte de Potop, şi ce se poate spune despre situaţia de astăzi?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]
Părăsirea în grabă a Ierusalimului avea să fie un lucru dificil pentru cei care aveau copii mici