Ne apropiem oare de Armaghedon?

„Atunci va fi un mare necaz, aşa cum n-a mai avut loc de la începutul lumii pînă acum şi nici nu va mai avea loc.” — Mat. 24:21.

1. (a) Ce înţeleg unii oameni că înseamnă „Armaghedonul”? (b) Este oare Armaghedonul doar un alt război între naţiuni?

CUVÎNTUL „Armaghedon” are o rezonanţă de rău augur în urechile multor oameni. Unii înţeleg prin el „sfîrşitul lumii,” cînd orice viaţă omenească va fi distrusă iar pămîntul va fi făcut de nelocuit, probabil datorită unui război nuclear între naţiuni. Cuvîntul „armageddon” denumeşte într-adevăr un cataclism, un război. Dar Biblia spune că este „războiul zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic,” care se desfăşoară în locul numit „Har-Maghedon.” — Apoc. 16:14, 16.

2. Va însemna oare Armaghedonul sfîrşitul omenirii sau al pămîntului?

² Oare s-ar putea ca războiul lui Dumnezeu din Armaghedon să însemne sfîrşitul întregii omeniri, sau sfîrşitul acestei planete? Nu, nicidecum! Propriul Cuvînt al lui Dumnezeu ne asigură: „Iată ce spune Iehova, Creatorul cerurilor, el, Dumnezeul adevărat, Întemeietorul pămîntului şi Constructorul lui, el, cel care l-a stabilit ferm, care nu l-a creat pur şi simplu pentru nimic, ci care l-a întocmit tocmai ca să fie locuit.” — Is. 45:18.

3. Ce va îndeplini Armaghedonul?

³ Dacă Armaghedonul nu va însemna sfîrşitul întregii omeniri, nici sfîrşitul pămîntului, atunci va însemna negreşit sfîrşitul unui sistem de lucruri (sau a unei „lumi”) aşa cum noi îl cunoaştem. Armaghedonul va fi modalitatea prin care Dumnezeu va şterge cu totul din existenţă actualul sistem de pe planetă, corupt din punct de vedere politic, economic, social şi religios, care a produs atît de multă suferinţă. „Decizia mea judecătorească,” spune Iehova, „este să strîng naţiunile să îmi adun laolaltă regatele, cu scopul să-mi revărs asupra lor sentinţele mele, toată mînia mea aprinsă” (Ţefania 3:8). Astfel, războiul lui Dumnezeu din Armaghedon va însemna executarea judecăţii lui nefavorabile împotriva „regilor,” „naţiunilor” şi „regatelor.” Ceilalţi care primesc judecata nefavorabilă, conform Bibliei, sînt susţinătorii acestui sistem rău de lucruri, „conducătorii militari,” „oameni puternici,” „oameni liberi,” „sclavii” şi „cei mici şi cei mari.” — Apoc. 16:14; 19:18.

4. Cum descriu profeţiile biblice condiţiile de după Armaghedon?

⁴ Sfîrşitul prezentului sistem va netezi calea pentru o ordine a lui Dumnezeu cu totul nouă pentru omenire, pentru o societate umană în care voinţa lui Dumnezeu urmează să fie îndeplinită „precum în cer, la fel şi pe pămînt” (Mat. 6:10). În această nouă ordine de după Armaghedon profeţiile biblice ne spun că „va locui dreptatea” (2 Petr. 3:13). Cît de înviorător, cît de emoţionant va fi totul după atîtea secole de nedreptate, de suferinţă, de zbucium şi lacrimi! Întrucît voinţa lui Dumnezeu va fi înfăptuită pe întregul pămînt şi se vor stabili condiţii drepte, va fi astfel instalată o fericire fără precedent. Biblia prezice: „Cei umili vor poseda pămîntul şi îşi vor găsi într-adevăr o excelentă desfătare în belşug de pace” (Ps. 37:11). Nu este de mirare că Isus a numit lucrul acesta „paradis.” — Luca 23:43.

APROPIATUL „MARE NECAZ”

5. Ce este „marele necaz” şi cum ştim că va dura numai un timp scurt?

⁵ Războiul lui Dumnezeu din Armaghedon va fi partea finală a unei perioade de timp numită „marele necaz.” Isus a vorbit despre acesta în felul următor: „Atunci va fi un mare necaz cum n-a mai avut loc de la începutul lumii pînă acum, şi nici nu va mai avea loc” (Mat. 24:21). Luînd în considerare catastrofele care au avut loc în trecut, este evident că apropiatul „mare necaz” va fi un timp de inegalabilă revoluţionare din întreaga istorie a familiei umane. Dar din fericire, va fi un timp foarte scurt, timp pe care Dumnezeu îl „va scurta.” — Mat. 24:22.

6. De ce putem înfrunta cu încredere „marele necaz”?

⁶ Însă, chiar dacă „marele necaz” va fi partea cea mai rea a timpurilor, noi ne putem consola cu faptul că el precede imediat partea cea mai bună a timpurilor — aceea din noua ordine a lui Dumnezeu. Există de asemenea perspectiva ca mulţi oameni care trăiesc acum să supravieţuiască acest apropiat timp de strîmtorare! Cuvîntul lui Dumnezeu promite că „o mare mulţime, pe care nimeni nu era în stare s-o numere, din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile,” va „ieşi din marele necaz” ca supravieţuitoare.” Încă de acum Dumnezeu a şters orice lacrimă din ochii lor (Apoc. 7:9, 14, 17). Pentru acest motiv Isus era foarte optimist în ce priveşte viitorul, deşi el ştia că omenirea mai avea încă să înfrunte „marele necaz.” Cuvintele sale pline de speranţă sînt: „Cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, ridicaţi-vă în picioare şi ridicaţi-vă capul, pentru că eliberarea voastră s-a apropiat.” — Luca 21:28.

7. De ce simt ceilalţi că se apropie un punct culminant în afacerile omeneşti?

⁷ De mai multe decenii, martorii lui Iehova sînt singurii care într-un mod foarte activ fac să răsune pe scena internaţională avertismentul despre acest apropiat timp de necaz care va culmina în Armaghedon (Marcu 13:10). Uneori însă şi ceilalţi simt că se apropie ceva ca un cataclism, pentru că ei observă condiţiile mondiale care se înrăutăţesc, fără nici o speranţă autentică sau durabilă de îmbunătăţire. De exemplu, Jim Hampton, editorul ziarului Herald din Miami, scria în numărul din 4 mai 1980:

„Ai simţit tu, în aceste zile, crescînd în adîncul interiorului tău, acelaşi fel de nod care a crescut în mine? Un nod înspăimîntător, care te ţine treaz noaptea şi care-ţi spune că ceva îngrozitor de rău se petrece cu ţara ta, cu întreaga lume? Un nod care te face să tremuri uneori pentru că te terorizează gîndul dacă Armaghedonul este oare numai o alegorie despre care ai citit în Biblie, sau este ceva real? Şi simţi oare că pentru prima oară în viaţa ta chibritul este atît de aproape de fitil în sensul că Armaghedonul este realmente posibil?

Eu am acest nod. Nu mă ruşinez să recunosc aceasta, pentru că am întrebat o serie de prieteni de ai mei dacă şi ei îl au şi nici unul nu a zis că nu . . .

Oricine dispune de puţină gîndire logică poate asocia evenimentele catastrofale din ultimii cîţiva ani şi va vedea că lumea este într-un prag istoric. Este un prag tot aşa de important ca Renaşterea, ca Revoluţia industrială sau ca Era electronică. El va schimba pentru totdeauna modul de viaţă al oamenilor.

Dar spre deosebire de acele praguri care au fost în esenţă favorabile pentru progresul civilizaţiei, acesta . . . deţine potenţialul pentru un lucru atît de nefavorabil cum n-a văzut lumea niciodată.”

Deşi acest ziarist nu are în vedere Armaghedonul într-un context cu totul biblic, el este însă corect cînd spune că omenirea se află aproape de un timp de necaz „aşa cum lumea n-a văzut niciodată.” Evenimentul de care omenirea este realmente aproape este, conform profeţiei lui Isus, „un mare necaz, aşa cum n-a mai avut loc de la începutul lumii pînă acum şi nici nu va mai avea loc.”

8. De ce informaţii avem nevoie şi pentru ce?

⁸ Însă dacă noi iubim viaţa şi dorim să trăim într-o nouă ordine dreaptă, înfăptuită de Dumnezeu, avem foarte mare nevoie să învăţăm despre acest apropiat „mare necaz” şi despre punctul său culminant, Armaghedonul. Noi avem nevoie de răspunsuri autorizate la întrebări cum ar fi: Cum să ştim că sîntem realmente aproape de „marele necaz”? Ce eveniment va fi un semn sigur că acesta a început cu adevărat?

CUM ŞTIM CĂ AM AJUNS APROAPE

9, 10. Cum descrie Biblia perioada de timp care conduce spre „marele necaz”?

⁹ Cînd Isus a vorbit despre apropiatul „mare necaz” el a profeţit ceva despre dovada care va indica apropierea lui. Cu o ocazie discipolii săi l-au întrebat care va fi „semnul” încheierii sistemului de lucruri” (Mat. 24:3). Isus a vorbit despre o anumită generaţie de oameni care vor începe să aibă de-a face cu probleme de aşa proporţii cum nu s-au văzut niciodată înainte. Pentru această generaţie el a profeţit războaie internaţionale, boli epidemice, lipsă de hrană şi cutremure de pămînt „de la un loc la altul.” El a numit aceste evenimente „începutul durerilor strîmptorării.” Dificultăţile urmau să fie atît de intense încît avea să fie o mare „suferinţă a naţiunilor care nu vor cunoaşte calea de ieşire,” în timp ce mulţi oameni „vor leşina de frică şi în aşteptarea lucrurilor care vor veni peste pămîntul locuit.” — Mat. 24:7, 8, 34; Luca 21:10, 11, 25, 26.

¹⁰ Cu 32 de ani mai tîrziu, sub inspiraţia spiritului sfînt al lui Dumnezeu, apostolul Pavel scria în mod profetic despre „încheierea sistemului de lucruri,” spunînd: „În zilele din urmă vor fi timpuri critice, cu care va fi greu a o scoate la capăt. Pentru că oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, încrezuţi în sine, trufaşi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, neloiali, neavînd afecţiune naturală, nedispuşi la nici o înţelegere, bîrfitori, fără stăpînire de sine, violenţi, fără dragoste pentru bunătate, trădători, încăpăţînaţi, plini de ifose de mîndrie.” Profeţia mai spune că „oamenii răi şi impostorii vor avansa din rău în mai rău,” arătînd că după ce vor începe „zilele din urmă” va avea loc o continuă degenerare în afacerile umane, culminînd prin dezlănţuirea „marelui necaz.” — 2 Tim. 3:1–5, 13.

11, 12. De ce anul 1914 a fost un punct de cotitură în istorie?

¹¹ Fără nici o îndoială, perioada de timp pe care a arătat-o dinainte Isus precum şi sciitorii inspiraţi ai Bibliei, asemenea lui Pavel, este aceasta în care trăim noi acum! De fapt, această perioadă s-a desfăşurat din anul 1914, „punctul de cotitură” al istoriei moderne, care a fost martor dezlănţuirii primului război mondial. Mulţi istorici indică în mod corect spre acest an, ca fiind un punct cardinal pentru omenire, pentru că atunci a fost momentul cînd omenirea a intrat într-o perioadă de dificultăţi cum n-au mai existat niciodată înainte la o asemenea scară mondială. Primul război mondial este o dovada a acestui fapt, întrucît acesta a fost cu mult mai cumplit decît orice război care l-a precedat vreodată, fapt pentru care pe atunci era numit „marele război.” Acesta a fost primul război global, sau război mondial. A fost un război total şi a afectat aproape fiecare ţară de pe pămînt.

¹² Cu privire la întîiul război mondial, Martin Kieffer scrie următoarele în prefaţa sa la cartea ,The First World War (Întîiul război mondial) publicată iniţial în Franţa de către generalul Richard Thoumin sub titlul La Grande Guerre (Războiul cel mare) . . .

„Cînd în cele din urmă, în noiembrie 1918 au fost depuse armele, zece milioane de oameni îşi pierduseră vieţile, iar de două ori mai mulţi au fost răniţi sau schilodiţi. Nu este de mirare că acest conflict trebuie să fie numit ,Marele Război’ . . .

Singura ,măreţie’ a primului război mondial . . . a fost cea a întinderii şi a cifrelor, a producţiei industriale şi a distrugerii materiale . . . Niciodată înainte mnu s-au înfruntat între ele atît de multe ţări şi atît de mari armate în atît de gigantice bătălii; niciodată nu au fost ucişi sau mutilaţi în asemenea proporţii combatanţii; niciodată nu au mers la război cu arme atît de puternice.”

13. Care alte evenimente din preajma primului război mondial arată că atunci au început „zilele din urmă”?

¹³ În 1918, înainte de terminarea războiului, gripa epidemică spaniolă a început să măture pămîntul. Au murit astfel peste 20 milioane de oameni, mai mult decît numărul celor morţi în război. În timpul războiului şi după el, milioane de alţi oameni au murit de foame. De asemenea cutremurele au luat şi ele un mare tribut: în 1915 au murit aproape 30 000 în Italia, în 1920 cam 180 000 de morţi în China; în 1923, 143 000 au pierit în Japonia. Pe drept cuvînt, scria reporterul Frank Peters în ziarul din St. Louis, Post-Dispatch: „De la 1914 civilizaţia a intrat într-o crudă şi probabil finală maladie.” Da, într-adevăr, războiul mondial, bolile epidemice, lipsa de alimente şi „din loc în loc” cutremurele de pămînt, toate acestea au fost, fără îndoială, „un început al durerilor, strîmtorării” pe care le prezisese Isus. „Zilele din urmă,” „timpul sfîrşitului” a început cu adevărat! — Mat. 24:8; 2 Tim. 3:1; Dan. 12:4.

ALTE DOVEZI

14. De ce putem spune că am înaintat în epoca „zilelor din urmă”?

¹⁴ Acum ne falăm în anual 1981 şi au trecut mai bine de 66 de ani de la anul crucial 1914. În acest interval a avut loc şi al doilea război mondial care a ucis 55 milioane de oameni, sfîrşind cu distrugerea atomică a două oraşe. Prin acest eveniment omenirea a intrat în era nucleară. De atunci stările lumii au demonstrat că omenirea este incapabilă să-şi rezolve problemele iar orice parte a acestui sistem de lucruri cunoaşte ruina. Toate acestea ne spun că evenimentele avansează cu rapiditate spre „marele necaz.”

15, 16. Ce spun alţii despre din timpul nostru?

¹⁵ De exemplu, la sfîrşitul anului 1979 economistul Leonard Silk scria: „În acest sezon de vacanţă articolul cel mai rar este probabil nu petrolul ci speranţa. Pentru că, odată cu turbulentele zile de încheierea anilor 1970, pericolele cu care s-a confruntat economia mondială s-au intensificat.” Ziaristul Max Lerner spunea în primăvara anului 1980: „Lumea pare că a atins stadiul în care inflaţia, grevele, falimentele, fanatismul şi terorismul merg în pas pentru a garanta că nimic şi nimeni nu este sub control. Poate oare cineva, în vreun loc, să ţină frînele în mîini?”

¹⁶ Cînd primarii unor mari oraş din S.U.A. s-au întrebat de ce atît de multe din aceste centre urbane se află în condiţii atît de deplorabile, cineva a răspuns: „Problemele sînt aproape de nedepăşit. Cine nu este păţit, nu înţelege.” Un alt primar a întrebat dacă oraşele sînt acum „de neguvernat” şi a comentat că „cel puţin faptele ne obligă să gîndim în felul acesta.” Tot astfel, Gus Tyler, autorul cărţii Scarcity (Scumpete) spunea: „Jafurile, spargerile, asasinarea poliţiştilor, traficul de stupefiante, au adus în multe oraşe o semi-anarhie.”

17. La ce concluzii au dus intensele cercetări efectuate de un grup condus de un demnitar politic proeminent?

¹⁷ Fostul cancelar al Republicii Federale a Germaniei, Willy Brandt, a condus un grup care a investigat condiţiile mondiale vreme de doi ani şi jumătate. Recentele lor concluzii sînt următoarele:

„La începutul anilor 1980 comunitatea mondială se confruntă cu pericole mult mai mari decît oricînd de la al doilea război mondial încoace. Este evident că economia mondială funcţionează actualmente atît de defectuos încît prejudiciază atît interesele imediate ale naţiunilor cît şi pe cele de lungă durată . . .

Problema sărăciei şi a foametei a devenit mai gravă; există deja 800 de milioane de oameni absolut săraci şi numărul lor creşte; lipsa grîului şi a altor alimente amplifică perspectiva foametei şi a inaniţiei . . .

În ţările în curs de dezvoltare mor anual circa 20–25 de milioane de copii sub vîrsta de cinci ani . . .

Un număr de ţări sărace sînt ameninţate de distrugerea ireparabilă a sistemelor lor ecologice în timp ce şi mai multe se confruntă cu deficituri alimentare şi cu o posibilă foamete în masă. Există în economia mondială posibilitatea unei prăbuşiri a creditelor datorită neachitării datoriiilor de mare importanţă sau falimentelor bancare . . . [şi] o intensificare a luptelor pentru influenţa sau controlul asupra resurselor care duc la conflicte militare.”

18. Ce alte manifestări care s-au dezvoltat în afacerile lumii atestă faptul că este pregătită calea pentru „marele necaz”?

¹⁸ La această se adaugă, în ultimii ani, dezintegrarea bine-dovedită prin acte a vieţii de familie şi a căsătoriei, apoi creşterea enormă a crimelor şi a violenţei de toate felurile; enorma mărire a abuzului de droguri şi a alcoolismului; avîntul delicvenţei juvenile. Nu este oare evident că toată structura societăţii umane s-a degradat aşa cum a spus Isus că va fi chiar înainte de „marele necaz”? (Mat. 24:12). În plus, să se ia în considerare această dezvoltare, aşa cum este notat în World Press Review: „Lumea anilor 80’ este înfricoşată în multe feluri, nu numai din cauza sărăciei şi a nedreptăţii de care suferă atît de mulţi . . . ci din cauza maşinăriei de distrugere globală cu care se joacă oamenii.” Această maşinărie de distrugere este denumită „îngrozitoare” şi nu minunată, căci revista New Scientist relatează: „Există aproape 60 000 de focoase nucleare în arsenalele actuale, cu o putere explozivă echivalentă cu aceea a peste 16 000 de milioane de tone T.N.T. (echivalentul a 1 250 000 de bombe Hiroshima). Unele din aceste arme sînt atît de ucigătoare încît numai o singură bombă poate să şteargă de pe faţa planetei o ţară mică sau o regiune întreagă dintr-o ţară mare. Într-adevăr, pentru prima dată în istorie omul este capabil să anihileze în cea mai mare parte viaţa pe pămînt.

19. În cine să avem încredere că va rezolva problemele actuale?

¹⁹ Să ne gîndim oare că, într-un fel sau altul, conducătorii lumii vor rezolva aceste probleme, că ar putea fi sinceri, inteligenţi, bine informaţi şi puternici? Să reţinem ce spunea fostul secretar al Ministerului de Finanţe al S.U.A., Michael Blumenthal: „Nimeni nu înţelege pe deplin actuala situaţie. Aici se includ şi toţi demnitarii guvernamentali care fac politică. Ei sînt tot atît de nedumeriţi cum sînteţi voi cînd deschideţi ziarul de dimineaţa. Fapt este că nimeni . . . nu este realmente capabil să prezică, cu vreo măsură de exactitate, problemele cu care ne confruntăm.” Dar Biblia face acest lucru şi adaugă acest sfat înţelept: „Nu vă puneţi încrederea în cei nobili, nici în fiul omului pămîntesc la care nu există nici o salvare.” În schimb, „fericit este cel . . . a cărui speranţă este în Iehova, Dumnezeul său . . . cel care susţine adevărul pentru timp indefinit.” — Ps. 146:3–6.

20. De ce anume putem fi siguri, şi astfel la ce întrebări avem nevoie de răspuns?

²⁰ Cu certitudine, toate condiţiile prezise în profeţiile biblice sînt prezente. Într-adevăr, sîntem foarte avansaţi în „zilele din urmă” ale acestui sistem de lucruri şi ne apropiem de partea finală, „marele necaz,” care sfîrşeşte în Armaghedon. Dar ce anume va marca exact dezlănţuirea „marelui necaz”? Un eveniment care este deja de multă vreme în desfăşurare. Care este acest eveniment? O dezbatere pe această temă urmează în articolul alăturat.