Revărsaţi lumină asupra prezenţei lui Cristos
„Cînd va veni Fiul Omului în slava Sa . . . El îi va despărţi pe [oameni, NW] unii de alţii.“ — MATEI 25:31, 32.
1. Cum au interpretat clericii creştinătăţii semnificaţia cuvintelor lui Isus din Matei 24:3?
CU TREI zile înainte de moartea lui Isus, patru dintre discipolii săi s-au apropiat de el şi l-au întrebat cu seriozitate: „Spune-ne: cînd se vor întîmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale [greceşte, parousía] şi al sfîrşitului veacului?“ Timp de secole, clericii şi scriitorii creştinătăţii au interpretat aceste cuvinte adresate lui Isus şi consemnate în Matei 24:3, ca şi cum Isus va fi din nou vizibil în carne pentru a fi văzut de întreaga omenire. Aşadar, ei au susţinut că întoarcerea lui Cristos va avea loc cu mare solemnitate şi cu fast izbitor. Ei se referă la ea ca fiind a doua venire a lui Cristos. Dar sînt corecte aceste ipoteze?
2, 3. a) Ce deosebire a făcut volumul al II-lea din Studies in the Scriptures între cuvintele „venire“ şi „prezenţă“? b) Ce a ajuns poporul lui Iehova să înţeleagă referitor la ceea ce înseamnă parousía lui Cristos?
2 Pînă în 1889, slujitorii unşi ai lui Iehova, în calitate de purtători de lumină din secolul al XIX-lea, primiseră deja o corectare în ce priveşte problema întoarcerii lui Cristos. În volumul al II-lea din Studies in the Scriptures (Studii din Scripturi), paginile 158 la 161, Charles T. Russell, primul preşedinte al Watch Tower Bible and Tract Society, scria: „Parousia . . . semnifică prezenţă şi nu trebuie tradus niciodată prin venire, ca în Biblia în limba engleză curentă . . . ‘Emphatic Diaglott’, o traducere foarte valoroasă a Noului Testament, redă în mod corect cuvîntul parousía prin prezenţă . . ., nu prin venire, ca şi cum aceasta ar fi în curs de desfăşurare, ci prin prezenţă, ca şi cum ar fi sosit deja, aşa cum spune [Isus]: ‘Ca şi zilele lui Noe, aşa va fi şi parousía [prezenţa] Fiului omului’. După cum se observă, comparaţia se face nu între venirea lui Noe şi venirea Domnului nostru . . . Contrastul este deci între timpul prezenţei lui Noe în mijlocul oamenilor ‘dinainte de potop’ şi timpul prezenţei lui Cristos în lume, la a doua venire a sa, ‘înaintea focului’ — necazul extraordinar al Zilei Domnului [Iehova] cu care se sfîrşeşte veacul acesta“. — Matei 24:37.
3 Astfel, poporul lui Iehova din secolul al XIX-lea a înţeles corect că parousía lui Cristos avea să fie invizibilă. De asemenea, ei au ajuns la înţelegerea faptului că sfîrşitul timpurilor păgînilor urma să aibă loc în toamna anului 1914. Pe măsură ce luminarea spirituală a progresat, ei au înţeles mai tîrziu că Isus Cristos a fost întronat în cer ca Rege al Regatului în acelaşi an, 1914. — Proverbele 4:18; Daniel 7:13, 14; Luca 21:24; Apocalipsa 11:15.
„Prezenţa Domnului nostru“
4. La ce se referă „prezenţa Domnului nostru Isus Cristos“?
4 Ce se înţelege deci în zilele noastre prin expresia biblică „prezenţa Domnului nostru Isus Cristos“ (1 Tesaloniceni 5:23, NW)? Un exeget declară că termenul „prezenţă“, parousía, „a devenit termenul oficial pentru a indica vizita unei persoane de rang înalt, îndeosebi a regilor şi a împăraţilor care vizitează o provincie“. Aşadar, această expresie se referă la prezenţa regală a Domnului Isus Cristos ca Rege, începînd din 1914 şi după acest an, prezenţă care a urmat după întronarea sa în cer. El este prezent în mod invizibil pentru ‘a domni în mijlocul vrăjmaşilor săi’ guvernînd în mod activ ca Rege şi pentru a împlini porunca profetică (Psalmul 110:2). S-au scurs aproape 79 de ani de cînd oamenii se confruntă pe pămînt cu efectele invizibilei prezenţe regale a lui Cristos.
5. Ce evenimente din timpul acestei parousíi vor fi discutate în cele trei articole de studiu ale acestei reviste?
5 În această serie de trei articole, vom trece în revistă dovezile impresionante referitoare la realizările Regatului lui Cristos pe parcursul acestei perioade. La început, vom prezenta mai multe profeţii biblice care au prezis evenimente ce s-au petrecut deja sau sînt în curs de împlinire. În al doilea rînd, vom descrie marea lucrare înfăptuită de clasa sclavului fidel şi prevăzător pe care Isus o foloseşte pe tot parcursul acestei perioade a prezenţei sale regale (Matei 24:45–47). Cel de-al treilea articol ne va descrie grandioasa încheiere, perioada ‘necazului celui mare’. Acesta este momentul cînd Isus vine ca Executor din partea lui Iehova pentru a-i distruge pe cei nedrepţi şi pentru a-i elibera pe cei drepţi (Matei 24:21, 29–31). Acest moment al distrugerii este descris de apostolul Pavel ca aducînd „odihnă, atît vouă care sînteţi întristaţi, cît şi nouă, la descoperirea (revelarea, NW) Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, aducînd răzbunare peste cei care nu cunosc pe Dumnezeu şi peste cei care nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos“. — 2 Tesaloniceni 1:7, 8.
Semnul
6. Care este semnul compus descris în Matei, capitolele 24 şi 25?
6 Acum nouăsprezece secole, discipolii purtători de lumină ai lui Isus i-au cerut acestuia un semn, sau o dovadă, a viitoarei sale prezenţe la puterea Regatului. Răspunsul său, consemnat în capitolele 24 şi 25 ale evangheliei lui Matei, prezenta un semn complex ale cărui elemente se împlinesc actualmente la scară mondială. Împlinirea acestui semn indică spre un timp de nelinişte şi de mari încercări. Isus a avertizat: „Vedeţi să nu vă înşele cineva! Fiindcă vor veni mulţi în numele Meu, zicînd: «Eu sînt Hristosul!» Şi vor înşela pe mulţi. Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă tulburaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întîmple. Dar sfîrşitul tot nu va fi atunci“. — Matei 24:4–6.
7. Care sînt unele aspecte ale semnului pe care le-am văzut împlinindu-se începînd din 1914?
7 Isus a profeţit apoi că urmau să aibă loc războaie de o amploare fără precedent. Ca o împlinire, două dintre acestea au fost numite războaie mondiale, unul durînd din 1914 pînă în 1918, iar celălalt, din 1939 pînă în 1945. În continuare, el a spus că aveau să existe lipsuri de alimente şi să aibă loc cutremure de pămînt dintr-un loc într-altul. Adevăraţii creştini urmau să fie aspru persecutaţi. Conform profeţiei, Martorii lui Iehova, purtătorii moderni de lumină, au suferit persecuţii în ultimele opt decenii, în timp ce predică vestea bună a Regatului lui Dumnezeu „în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele“ (Matei 24:7–14). Fiecare ediţie a publicaţiei Yearbook of Jehovah’s Witnesses (Anuarul Martorilor lui Iehova) aduce dovezi suplimentare care confirmă faptul că aceste aspecte ale semnului se împlinesc.
8, 9. a) Ce semnifică prezenţa regală a lui Isus? b) Ce arată cu privire la locul şi modul de manifestare a prezenţei lui Isus profeţia sa referitoare la Cristoşii falşi?
8 Întrucît domnia lui Isus are influenţă asupra întregului pămînt, închinarea adevărată se extinde pe toate continentele. Prezenţa (parousía) sa regală constituie un timp de inspectare la nivel mondial (1 Petru 2:12). Dar există o capitală, sau un centru, în care Isus să poată fi consultat? Isus a răspuns la această întrebare prezicînd că, în aşteptarea prezenţei sale, urmau să apară Cristoşi falşi. El a avertizat: „Dacă vă vor zice: «Iată-L [pe Cristos] în pustie», să nu vă duceţi acolo! «Iată-L în cămăruţe interioare», să nu credeţi! Căci, aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se arată pînă la apus, aşa va fi şi la venirea (prezenţa, NW) [parousía] Fiului Omului“. — Matei 24:24, 26, 27.
9 Isus, ‘Fiul omului’, ştia mai bine decît oricine altcineva de pe pămînt unde urma să fie găsit atunci cînd avea să înceapă efectiv prezenţa sa. El nu avea să se stabilească în vreun loc anume de pe pămînt. El nu urma să-şi facă apariţia în vreun loc izolat, „în pustie“, aşa încît cei care-l caută pe Mesia să se poată consulta cu el acolo, fără să fie observaţi de autorităţile guvernamentale ale ţării lor şi unde discipolii puteau să se instruiască sub conducerea lui, pregătindu-se să dea o lovitură politică de stat şi să-l instaleze pe el în calitate de Conducător mesianic al lumii. El nu avea nici să se ascundă în „cămăruţe interioare“, şi sediul său nu avea să fie cunoscut numai de un număr mic de aleşi, pentru ca acolo, neobservat şi nedescoperit, să poată conspira şi să poată urzi planuri secrete cu complicii săi ca să răstoarne guvernele lumii şi să impună ungerea sa ca promisul Mesia. Nu!
10. Cum au strălucit fulgere ale adevărului biblic la scară mondială?
10 Dimpotrivă, nu avea să fie nimic de ascuns cu privire la faptul că Isus a venit ca Rege, la începutul prezenţei sale regale. Aşa cum a prezis Isus, fulgere ale adevărului biblic continuă să strălucească peste regiuni întinse, de la răsărit pînă la apus, la scară mondială. Într-adevăr, ca purtători moderni de lumină, Martorii lui Iehova se dovedesc a fi o „lumină a naţiunilor, pentru ca salvarea [de la Iehova] să fie pînă la extremitatea pămîntului“. — Isaia 49:6, NW.
Activitatea desfăşurată de îngeri
11. a) Cum anume sînt folosite mulţimi de îngeri în a revărsa lumina Regatului? b) Cînd şi în cadrul cărui grup au fost strînşi membrii clasei grîului?
11 Alte texte referitoare la prezenţa lui Isus îl descriu pe acesta ca fiind însoţit de mulţimi de îngeri sau ‘trimiţînd’ mulţimi de îngeri (Matei 16:27; 24:31). În ilustrarea despre grîu şi neghină, Isus a declarat că „ogorul este lumea“ şi că „secerişul este încheierea unui sistem de lucruri, iar secerătorii sînt îngerii“. Aceasta nu înseamnă însă că în timpul prezenţei sale la puterea şi gloria Regatului el foloseşte numai mesageri îngereşti pentru misiuni pămînteşti. Începînd din anul 1919, îngeri aflaţi sub conducerea lui Isus au separat clasa grîului alcătuită din cei unşi născuţi de spirit de pe pămînt, care fuseseră împrăştiaţi de evenimentele primului război mondial, iar aceştia au fost pregătiţi pentru o activitate şi mai amplă în numele Regelui (Matei 13:38–43, NW). În anii ’20 alte mii de persoane au luat poziţie de partea Regatului instaurat al lui Dumnezeu şi au fost unşi cu spiritul lui Dumnezeu. Aceşti unşi s-au adăugat efectiv la rîndurile rămăşiţei iniţiale. În mod colectiv, ei alcătuiesc clasa sclavului fidel şi prevăzător pentru timpul nostru.
12. La ce activitate de curăţare au participat îngerii, şi cu ce rezultat pentru pămînt?
12 Un alt exemplu de participare a îngerilor în timpul prezenţei lui Isus care a urmat după întronarea sa în 1914 este consemnat în Apocalipsa 12:7–9: „Mihail [Isus Cristos] şi îngerii Lui se războiau cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satan, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pămînt; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui“. Astfel, cerurile de sus au fost acum curăţate, rămînînd ca şi domeniul pămîntesc al Regatului să fie complet purificat spre sfinţirea numelui lui Iehova. Şi în acest an, 1993, continuă să se aplice avertismentul divin: „Vai de voi, pămînt şi mare! Căci Diavolul s-a coborît la voi cuprins de o mînie mare, fiindcă ştie că are puţin timp“. — Apocalipsa 12:12.
Învierea cerească
13, 14. a) Ce arată Scripturile că se petrece începînd din anul 1918? b) Ce dezvăluie Pavel şi Ioan cu privire la rămăşiţa unsă din prezent?
13 Un alt eveniment uimitor ce are loc pe parcursul prezenţei lui Cristos este începerea învierii cereşti. Apostolul Pavel a arătat că acei creştini unşi care dorm de mult timp în mormintele lor urmau să fie primii făcuţi vii şi să trăiască împreună cu Cristos Isus în domeniul spiritual. De-a lungul anilor au fost prezentate dovezi care atestă că acest lucru s-a întîmplat, după cît se pare, începînd din 1918. Pavel scrie: „Tot aşa, în Hristos, toţi vor fi făcuţi vii, dar fiecare la rîndul lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui (în timpul prezenţei sale, NW) [parousía], cei care sînt ai lui Hristos“ (1 Corinteni 15:22, 23). Învierea celor unşi în timpul prezenţei lui Cristos este confirmată în 1 Tesaloniceni 4:15–17: „Căci iată ce vă spunem prin cuvîntul lui Iehova, că noi, cei vii, care rămînem în viaţă pînă la prezenţa [parousía] Domnului, nu îi vom preceda nicidecum pe cei care au adormit în moarte . . . cei care sînt morţi în unitate cu Cristos vor învia primii. După aceea, noi, cei vii, care supravieţuim, vom fi luaţi împreună cu ei în nori, pentru a-l întîlni pe Domnul în aer“ (NW). Există 144 000 de persoane care îi aparţin lui Cristos în calitate de creştini unşi şi care primesc în cele din urmă această minunată răsplată. — Apocalipsa 14:1.
14 Aşa cum arată Pavel, membrii rămăşiţei unse care sînt în viaţă în prezent nu intră în Regat înaintea acelor fideli martiri şi discipoli creştini unşi din vechime. Apostolul Ioan îi descrie apoi pe cei unşi care mor în prezent după cum urmează: „«Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!» «Da», zice Duhul, «ei se vor odihni de muncile lor, căci faptele lor îi urmeaz㻓, adică, îi însoţesc în existenţa lor după înviere (Apocalipsa 14:13). Iar Pavel spune: „Iată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiţă. Căci trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi“ (1 Corinteni 15:51, 52). Ce miracol uluitor!
15, 16. a) Ce ilustrare a prezentat Isus în Luca 19:11–15, şi în ce scop? b) Cum se împlineşte această profeţie?
15 Odată, cînd Isus predica despre Regatul lui Dumnezeu unui grup de continuatori ai săi, el a folosit o ilustrare pentru a-i ajuta să-şi corecteze ideile lor greşite. Relatarea consemnează: „Ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu urma să se arate îndată. Deci a zis: «Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată ca să-şi ia o împărăţie şi să se întoarcă. A chemat zece din robii săi, le-a dat zece mine şi le-a zis: „Puneţi-le în negoţ pînă mă voi întoarce“ . . . Cînd s-a întors el, după ce îşi primise împărăţia, a dorit să cheme pe robii aceia cărora le dăduse banii, ca să ştie ce cîştigaseră fiecare prin negoţ»“. — Luca 19:11–15.
16 Isus era acel „om“ care a mers în cer, „într-o ţară depărtată“, unde urma să primească un regat. El a obţinut acel Regat în 1914. La scurt timp după aceea, Cristos, în calitate de Rege, le-a cerut socoteală pretinşilor săi continuatori pentru a vedea ce anume au făcut cu privire la interesele Regatului care le fuseseră încredinţate spre îngrijire. Un număr mic, dar fidel, a fost ales să primească din partea stăpînului lauda: „Prea bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în foarte puţin, primeşte stăpînirea peste zece cetăţi“ (Luca 19:17). Această perioadă a prezenţei lui Cristos a implicat o activitate continuă şi intensă de predicare a Regatului, inclusiv de declarare a judecăţilor lui Dumnezeu împotriva celui rău, iar supravegherea acestei lucrări făcea parte din autoritatea încredinţată ‘robului bun’.
O lucrare de predicare mondială
17. Ce bucurie caracterizează perioada parousía?
17 Ce altceva urma să se întîmple în decursul acestei parousía? Avea să fie un timp de mare bucurie în lucrarea de predicare şi în ajutorarea persoanelor noi pentru a se pregăti în vederea supravieţuirii necazului celui mare care se apropie. Cei din ‘marea mulţime’, care ajută rămăşiţa, devin „scrisori de recomandare“ (Apocalipsa 7:9; 2 Corinteni 3:1–3, NW). Pavel menţionează bucuria acestei lucrări de seceriş cînd spune: „Căci cine este speranţa noastră sau bucuria noastră sau coroana noastră de exultare — dacă nu sînteţi de fapt voi — în faţa Domnului nostru Isus la prezenţa [parousía] sa?“ — 1 Tesaloniceni 2:19, NW.
Păstrîndu-se curaţi şi ireproşabili
18. a) Care rugăciune a lui Pavel se referă la parousía? b) Ce spirit trebuie să manifestăm cu toţii în acest timp, şi în ce moduri o putem face?
18 Pavel s-a rugat, de asemenea, pentru sfinţirea celor care vor fi în viaţă în această perioadă a prezenţei lui Cristos: „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără vină, la venirea (prezenţa, NW) [parousía] Domnului nostru Isus Hristos“ (1 Tesaloniceni 5:23). Da, în prezent, indiferent că facem parte din rămăşiţa unsă sau din numărul mare de alte oi, spiritul de colaborare ne leagă în mod loial unii de alţii ca să putem continua să fim curaţi şi ireproşabili în aceste timpuri unice. Trebuie, deopotrivă, să exercităm răbdare. Iacov a scris: „Fiţi deci îndelung răbdători, fraţilor, pînă la venirea (prezenţa, NW) [parousía] Domnului . . . Întăriţi-vă inimile, căci venirea (prezenţa, NW) [parousía] Domnului este aproape“. — Iacov 5:7, 8.
19. Ce avertisment a dat Petru cu privire la parousía, şi cum trebuie să reacţionăm noi?
19 Şi apostolul Petru a avut ceva de spus pentru noi, cei care sîntem în viaţă în această perioadă din prezent. El ne-a avertizat împotriva batjocoritorilor care există în mare număr pe tot globul. Petru spune: „Mai întîi, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, umblînd după poftele lor şi zicînd: «Unde este făgăduinţa venirii (prezenţei, NW) [parousía] Lui? Căci, de cînd au adormit părinţii noştri, toate rămîn aşa cum erau de la începutul creaţiei»“ (2 Petru 3:3, 4). În pofida batjocoritorilor care predomină în timpul prezenţei lui Cristos, poporul lui Iehova continuă să strălucească ca o lumină a lumii, spre salvarea multora.
Întrebări recapitulative
◻ Cum a fost poporul lui Iehova luminat progresiv cu privire la parousía?
◻ Cum se împlinesc cuvintele consemnate în Matei 24:4–8?
◻ Cum anume colaborează îngerii cu întronatul Cristos?
◻ Ce miracol uluitor se pare că însoţeşte parousía?
◻ Ce bucurie carcaterizează acest timp, şi cine are parte de ea?