Întîrzie Dumnezeu să-şi execute judecata?

IMAGINEAZĂ-ŢI că aştepţi un musafir care locuieşte în provincie şi care ţi-a spus ziua venirii lui, dar nu a specificat ora. Acum, ziua respectivă a sosit, însă, pe măsură ce timpul trece şi oaspetele tău nu şi-a făcut încă apariţia, tu începi să te întrebi: Nu cumva a fost reţinut undeva? Oare astăzi trebuia să sosească? Oare nu am înţeles eu greşit data pe care mi-a comunicat-o oaspetele meu? Deşi la început tu ai dat doar semne de nerăbdare, încetul cu încetul ea cedează locul unui sentiment şi mai tulburător, îndoiala.

Această situaţie se potriveşte foarte bine cu ceea ce cred unii oameni despre sosirea timpului cînd Dumnezeu îşi va exercita, conform promisiunii sale, hotărîrea sa judecătorească împotriva celor nelegiuiţi, lucru pe care închinătorii săi îl aşteaptă de atîta vreme! Să luăm, spre exemplificare, cazul lui David, care a fost un rege fidel lui Iehova. Cu peste 3 000 de ani în urmă, el a spus: „Însuşi Iehova, la dreapta ta, cu siguranţă îi va sfărîma pe regi în bucăţi pînă în ziua mîniei sale. El va exercita judecată printre naţiuni.“ Deci, să nu ne mirăm că, astăzi oamenii se întreabă cînd va sosi timpul pentru executarea judecăţii. — Psalm 110:5, 6.

Comparînd starea lumii actuale cu profeţia biblică şi analizînd cronologia biblică, studenţii zeloşi ai Bibliei s-au convins că ziua în care Dumnezeu va executa judecata s-a apropiat foarte mult. Dar oare nu au fost şi oamenii din trecut de aceeaşi părere, însă mai tîrziu, au constatat, spre dezamăgirea lor, că greşiseră calculele? Dar există ore vreo modalitate sigură de a preciza corect cînd va executa Dumnezeu hotărîrea sa judecătorească?

La „timpul fixat“ de Dumnezeu

Isus a indicat că judecata va fi executată la un moment stabilit cu exactitate. Dar pentru a-i preveni pe continuatorii săi a zis: „Menţineţi-vă treji, căci nu ştiţi cînd este timpul fixat.“ — Marcu 13:33.

Habacuc, profetul pe care Dumnezeu l-a însărcinat să scrie cu şase secole înainte de venirea lui Cristos despre executarea judecăţii divine, a spus, de asemenea, că ea va fi „pentru timpul fixat“. Şi ca un avertisment dat oamenilor pentru ca ei să nu devină nerăbdători, sau să nu se îndoiască în vreun fel, iată ce a promis Habacuc, în conformitate cu porunca lui Dumnezeu: „Ea nu va minţi. Chiar dacă ar întîrzia, continuă să aştepţi, fiindcă ea se va realiza negreşit. Ea nu va întîrzia.“ — Habacuc 2:2, 3.

Dar dacă judecata pe care o va executa Dumnezeu este „pentru timpul fixat“ şi dacă ea „nu va întîrzia“, de ce spune Habacuc „chiar dacă ar întîrzia“? Ca să arate, evident, că unii oameni din poporul lui Dumnezeu o vor aştepta să vină mai curînd decît momentul stabilit pentru venirea ei. Dar de ce vor acţiona ei astfel? Deoarece timpul exact al venirii judecăţii va continua să rămînă necunoscut de ei.

În timpul vieţii sale pe pămînt, nici chiar Isus nu a cunoscut timpul exact, deoarece el a zis: „În ce priveşte ziua sau ora aceea, nimeni nu le cunoaşte, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl“ (Marcu 13:32). Ceea ce el a cunoscut însă a fost perioada de timp în care va avea loc judecata. De aceea, la cererea discipolilor săi, el a dat un semn prin care ei vor putea să recunoască această perioadă imediat după începerea ei. Isus a spus că prima dovadă va fi o manifestare asemănătoare cu „primele dureri ale naşterii“. Bineînţeles că o femeie însărcinată care întră în travaliu nu ştie timpul exact cînd se va naşte copilul. Ea ştie, însă, că naşterea este iminentă. — Matei 24:3–8, Today’s English Version.

„Această generaţie nu va trece nicidecum“

Pe lîngă faptul că ştia cînd va veni perioada de judecată, Isus a putut să stabilească şi lungimea ei. Folosind ilustrarea despre smochin, el a spus: „De îndată ce tînăra sa ramură se frăgezeşte şi dă frunze, ştiţi că vara este aproape. La fel şi voi, cînd veţi vedea aceste lucruri, să ştiţi că el este aproape, la uşi. Adevărat vă spus că această generaţie nu va trece nicidecum pînă nu se vor întîmpla toate aceste lucruri.“ — Matei 24:32–34.

Această judecată va fi executată într-un anumit moment din cursul vieţii acelora care au văzut prima dovadă a perioadei profeţite de Isus. Începutul acestei perioade marchează începutul sfîrşitului pentru lumea lui Satan, asupra căreia Regatul instaurat recent de Dumnezeu în cer va executa judecata divină. Cronologia Bibliei şi împlinirea profeţiei biblice ne oferă dovezi numeroase care atestă că această perioadă de timp a început în 1914.a

Astfel, înainte ca întreaga generaţie a anului 1914 să moară, trebuie să fie executată hotărîrea judecătorească a lui Dumnezeu. Această generaţie trăieşte încă, iar din ea fac parte multe persoane. De exemplu, în 1980, în Republica Federală Germania mai erau încă în viaţă 1 597 700 persoane care s-au născut în 1900 sau înainte de acest an. Cifra ar fi şi mai mare dacă mulţi dintre cetăţenii acestei ţări nu ar fi murit înainte de vreme, în cele două războaie mondiale.

Cînd a promis că „această generaţie nu va trece nicidecum“‚ Isus a folosit două negaţii greceşti, respectiv ou şi me. Iată cum explică The Companion Bible folosirea lor: „Cînd sînt folosite împreună, cele două negaţii îşi pierd sensul individual şi formează cea mai puternică şi mai accentuată afirmaţie.“ Numai acum, cînd se pare că generaţia respectivă ar putea muri înainte de împlinirea tuturor aspectelor profeţiei, capătă un sens concret cuvîntul „nicidecum“, pe care l-a menţionat Isus.

Credinţa pusă la încercare

Cuvintele prin care Habacuc şi-a formulat avertizarea arată că ar putea exista, în aparenţă, o întîrziere în ceea ce priveşte executarea judecăţii fixate de Iehova, iar această întîrziere ar servi la încercarea credinţei. În mod logic, încercarea amintită nu ar putea surveni decît în anii tîrzii ai generaţiei despre care a vorbit Isus. În legătură cu exemplul pe care l-am dat la începutul acestui articol te invităm să meditezi la următoarea întrebare: Cînd ai începe să te îndoieşti mai mult de venirea oaspetelui tău? Bineînţeles că nu la ora 9 dimineaţa, nici la amiază sau, nici chiar, probabil, în orele tîrzii ale după-amiezii. Dar, cu siguranţă, convingerea ta va fi supusă încercării imediat ce s-a lăsat seara. Totuşi, nu uita că şi dacă este ora 23,30, musafirul tău are încă timp suficient ca să-şi îndeplinească promisiunea.

Deci nu avem motive ca să ne îngrijorăm că promisiunea sau Cuvîntul lui Dumnezeu nu se va împlini. Acest cuvînt nu a dat greş niciodată. Vorbele pe care Iosua le-a spus israeliţilor cu peste 3 000 de ani în urmă sînt la fel de valabile astăzi ca şi atunci: „Nici un singur cuvînt din toate cuvintele bune pe care vi le-a vorbit Iehova, Dumnezeul vostru, n-a rămas fără efect. Ele s-au realizat toate pentru voi. Nici un singur cuvînt dintre ele n-a rămas fără efect.“ — Iosua 23:14.

Iată ce spunea în această privinţă Turnul de veghere (ediţia engleză) din 1 mai 1910: „Cu privire la împlinirea profeţiei, este ceva firesc pentru noi — şi pentru toţi oamenii — ca să fim nerăbdători şi să aşteptăm ca lucrurile să meargă mai repede decît de obicei. Din punctul de vedere al aşteptărilor noastre, această este o întîrziere, dar putem fi siguri că nu există nici o întîrziere din punctul de vedere al scopului divin... Nu avem nici o îndoială că rezultatele se vor vedea cînd se va împlini timpul fixat de Dumnezeu.“

Privind retrospectiv, creştinii fideli din epoca actuală consideră că Dumnezeu are motive întemeiate ale faptului că nu a executat încă judecata. În realitate, ei se bucură de lucrul acesta. Articolul următor va da lămuriri în această privinţă.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

Mulţi oameni din generaţia anului 1914 speră să vadă ‘întîmplîndu-se toate aceste lucruri’