Cît de presante sînt timpurile noastre?

“Veţi fi obiectul urii tuturor oamenilor din cauza numelui meu (al lui Isus). Dar cel care va răbda pînă la sfîrşit, va fi salvat“. — Marcu 13:13.

1. Ce necaz a prezis Isus pentru poporul lui Dumnezeu, faţă de cine s-a împlinit acesta şi cum?

CA PARTE a profeţiei sale emoţionante asupra „încheierii sistemului de lucruri“ Isus a spus: „Atunci oamenii vă vor de să fiţi chinuiţi veţi fi omoriţi şi veţi fi obiectul urii tuturor naţiunilor din cauza numelui meu“ (Mat. 24:9). Faţă de care popor unic în lume, s-au împlinit aceste cuvinte în timpurile noastre? Faţă de Martorii creştini ai lui Iehova! Dintre toate grupările religioase, ei sînt singurii care au fost atacaţi pretutindeni pe pămînt de nazişti, de comunişti, de dictaturile militare şi chiar de către aşa-numitele ţări democratice.

2. Cum au făcut faţă acestei probleme Martorii lui Iehova din Africa? (Psalm 37:39).

² In anii recenţi, credinţa de neclintit a Martorilor din Malawi în faţa uciderilor, violurilor, bătăilor şi închisorilor a cîştigat respectul şi admiraţia nu numai a fraţilor lor de credinţă ci şi a multor oameni conştienţi de libertate de pretutindeni. In timp ce în Malawi s-a produs o oarecare uşurare, din alte ţări africane se raportează persecuţii crescînde.

Intr-un nou stat le-a fost ordonat tuturor cetăţenilor să poarte cocarde politice. Intr-o altă ţară, în seara în care se sărbătorea cina de amintire, un „frate“ fals a trădat adunarea, în aşa fel încît poliţia a venit şi a înconjurat localul de întrunire, concentrîndu-şi forţele, negreşit cu intenţie aproape de intrarea din dos. Cînd s-a dat alarma, Martorii au găsit uşa din faţă nepăzită, astfel încît toţi afară de doi au reuşit să scape şi să se piardă în noapte. Aceşti doi creştini au fost bătuţi crunt, dar credinţa lor a fost neclintită şi au pus o splendidă mărturie în faţa tribunalului.

Intr-o altă ţară, Martorii loiali care au refuzat să scandeze o lozincă patriotică au fost bătuţi şi scoşi din satele lor. Unora li s-a spus în mod batjocoritor: „Puteţi merge oriunde chiar şi la Iehova al vostru“. Aici devine din ce în ce mai dificil de călătorit, supraveghetorii călători au fost arestaţi. Cu toate acestea, nu există nici o lipsă de „hrană spirituală“ în lagărele de deţinuţi. Aceşti Martori aflaţi sub supravegherea gardienilor au avut chiar bucuria de a participa la un congres din seria de congrese „Credinţa victorioasă“.

Dintr-o altă ţară africană se raportează că 22 de Martori au fost arestaţi, acuzaţi în mod fals de activitate politică, bătuţi în mod îngrozitor, dezbrăcaţi pînă la lenjeria intimă şi întemniţaţi în această stare, pe jumătate goi, timp de o lună. Intr-o altă ţară, trei au fost bătuţi pînă cînd au murit, iar alţi cîţiva au fost condamnaţi la moarte din cauza problemei neutralităţii; Ei au făcut recurs împotriva acestei sentinţe. Tot aşa într-o altă ţară africană un preot egiptean a adus acuzaţii mincinoase că Martorii lui Iehova sînt implicaţi în politica Orientului Mijlociu, cauzînd astfel întemniţarea a 13 bărbaţi şi 20 de femei Martori, din care una era gravidă, iar alta avea o fetiţă cu ea.

3. Cum îşi demonstrează poporul lui Dumnezeu credinţa?

³ Cu toate că aici s-au făcut referinţe la evenimentele recente din Africa, în multe alte ţări de pe pămînt lucrarea a fost îngrădită în ce priveşte activitatea de propovăduire regulată şi organizarea de congrese creştine. Misionarii au fost expulzaţi dintr-un număr de ţări şi a devenit mai dificil de a trimite misionari în teritorii noi. Este exact cum a prezis Iehova prin profetul său Ieremia: „Ei vor lupta negreşit împotriva ta“. Ei fac exact aceasta! Dar în faţa propagandei şi a persecuţiei amarnice, poporul lui Iehova continuă să pună o mărturie temeinică. Ei au deplină credinţă în promisiunea lui Iehova: „Ei nu vor triumfa împotriva ta, căci ‘eu (Iehova) sînt cu tine . . . ca să te eliberez’“. Ieremia 1:19.

„CUM S-A INTIMPLAT IN ZILELE LUI NOE“

4. Pentru ce putea Noe să rabde? (Iac. 1:2–4).

⁴ Patriarhul Noe a fost unul care a trăit în timpuri deosebit de grele. Lucrarea sa specială în pregătirea pentru potop a durat probabil pînă la 60 de ani — aproximativ tot aşa de mult ca şi predicarea de către noi a Regatului stabilit a lui Dumnezeu în timpurile moderne. Cu toate că „pămîntul se stricase în ochii adevăratului Dumnezeu şi se umpluse cu violenţă, „Noe putea sa rabde deoarece el şi-a pus credinţa la lucru. Ca şi Martorii lui Iehova din timpurile moderne, el a continuat să servească cu zel ca „un predicator al dreptăţii“. Gen. 6:11; 2 Pet. 2:5.

5, 6. (a) Ce comparaţii între zilele lui Noe şi zilele noastre pot fi remarcate? (b) De ce ar trebui creştinii să devină preocupaţi şi pentruce?

⁵ Cu toate acestea, majoritatea oamenilor de atunci erau exact ca oamenii din ziua de astăzi. „Ei n-au luat nimic la cunoştinţă pînă cînd a venit potopul şi i-a măturat pe toţi“. Conform versiunii lui Luca a acestor cuvinte ale lui Isus:

“Ei mîncau, beau, bărbaţii se însurau, femeile se măritau, pînă în ziua cînd Noe a intrat în corabie şi a sosit potopul şi i-a distrus pe toţi“.

Astăzi, o lume rea, însufleţită de aceleaşi sentimente, înfruntă „necazul cel mare“ global, culminant! Mat. 24:21, 37–39; Luca 17:26, 27.

⁶ Inseamnă cuvintele citate mai sus ale lui Isus că este rău pentru creştinii din aceste zile finale să mănînce, să bea şi să se căsătorească? Nu, Isus nu a zis aceasta. Este potrivit ca omul să se bucure de hrană bună şi de băutură în mod cumpătat. De asemenea căsătoria este instituţia lui Dumnezeu pentru omenire. Ceea ce a spus Isus este că noi n-ar trebui să privim acestea ca activităţi din cele mai importante ale vieţii, devenind absorbiţi de ele pînă la punctul de a ignora interesele spirituale (1 Petru 4:3; 1 Cor. 7:8, 29). Mai degrabă, noi ar trebui să ne planificăm viaţa în aşa fel încît să dăm primul loc marii lucrări de ‘predicare a acestei veşti bune a Regatului stabilit ca o mărturie’, înainte de a veni sfîrşitul. — Mat. 24:14.

„CUM S-A INTIMPLAT IN ZILELE LUI LOT“

7. Ce urgenţă a survenit în zilele lui Lot?

⁷ La timpul cînd Avraam şi Lot serveau ca martori ai lui Dumnezeu pe pămînt, Iehova i-a avertizat despre judecata sa împotriva Sodomei şi Gomorei. Nici măcar zece bărbaţi drepţi nu puteau fi găsiţi acolo! In timp ce îngerii lui Iehova se pregăteau să aducă nimicirea prezisă, Lot de repetate ori a îndemnat pe bărbaţii care erau logodiţi cu fiicele sale: „Sculaţi-vă! Ieşiţi afară din acest loc, deoarece Iehova nimiceşte oraşul“! Cu toate acestea, acei gineri de viitor, ca mulţi oameni din această lume imorală de astăzi, au socotit avertismentul divin ca o simplă glumă. Dar nu era timp de pierdut. „Ingerii l-au urgentat pe Lot, zicînd: ‘Scoală-te! Ia-ţi nevasta şi cele două fiice ale tale, care se găsesc aici, căci mi-e teamă să nu fii măturat în păcatul oraşului’“. Gen. 19:14, 15.

8. Ce „păcat“ a cauzat distrugerea Sodomei şi Gomorei? (b) Pentru ce ar trebui aceasta să ne servească ca un avertisment astăzi?

⁸ Ce era acel „păcat“? El includea perversiunile sexuale care constituie atît de mult o parte a vieţii în multe oraşe ale acestei lumi moderne, chiar pînă la a fi glorificate pe scenă şi la amvon. „Sodoma şi Gomora şi oraşele din jur . . . au comis curvie în mod excesiv şi au alergat după carne pentru folosire nenaturală.“ Negîndindu-se deloc la dreptatea lui Dumnezeu, ‘ei mîncau, beau, cumpărau şi vindeau, sădeau, zideau’“. Ei erau cu totul absorbiţi de propriul lor mod egoist de viaţă. Si ce s-a întîmplat cu ei? „A plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a nimicit pe toţi“. Isus avertizează că el va executa o judecată asemănătoare, cînd se va descoperi, în curînd, ca „Fiu al omului“. Gen. 19:24–26; Luca 17:28–30; Iuda 7.

9. Ce perseverenţă se cere de la noi acum, şi cum am putea găsi protecţie?

⁹ Fie ca noi să fim asemenea dreptului Lot în a da atenţie urgenţei mesajului de judecată al lui Iehova pentru zilele noastre. Si să nu fim asemenea nevestei lui Lot, ci mai degrabă să ne ferim a privi înapoi dorind avantajele materiale ale acestei lumi condamnate (Luca 17:31, 32). A deveni complet absorbiţi în facerea voiei lui Dumnezeu pentru această zi, ne va servi ca protecţie. Să ne aducem aminte că în legătură cu eliberarea lui Lot, Petru a zis: „Iehova ştie cum să-i elibereze din încercare pe oamenii devotaţi lui Dumnezeu, dar păstrează pe oamenii nedrepţi pentru ziua de judecată pentru a fi tăiaţi“. — 2 Pet. 2:6–9.

PUNIND O ‘MARTURIE TEMEINICA’

10. (a) Ce urgenţă exista atunci cînd Isus şi apostolii săi erau pe pămînt? (b) Cum şi în ce scop şi-a instruit Isus ucenicii?

¹⁰ Cînd Isus şi apostolii săi erau pe pămînt, era urgent să se pună o mărturie temeinică în acea zi de judecată. Isus însuşi a dat modelul pentru această lucrare, „călătorind din oraş în oraş şi din sat în sat, predicînd şi anunţînd vestea bună a Regatului lui Dumnezeu“. Cei doisprezece apostoli şi alţii, inclusiv femei, au mers împreună cu el. Cu ce scop? Ca să-i poată instrui, pentru a-şi zidi viaţa lor în jurul serviciului pentru Dumnezeu. Astfel, ei ar fi fost de asemenea în stare să participe la transmiterea avertismentului cu privire la sosirea nimicirii „sistemului de lucruri“ iudaic şi la mîngîierea oamenilor apăsaţi. In plus, ei ar fi fost ajutaţi să-şi îmbrace personalitatea creştină, demonstrînd în viaţa lor aceleaşi calităţi drepte, loiale, pe care le observaseră la stăpînul lor. — Mat. 9:35—10:15; Luca 8:1, 2; 9:1–6; 10:1, 13–15; Efes. 4:24.

11. Cum au arătat ucenicii că-şi învăţaseră bine lecţia?

¹¹ Acei ucenici timpurii şi-au învăţat bine lecţia. Ei s-au dăruit în serviciul zelos pentru Regat mergînd compătimitori printre oameni oriunde puteau fi găsiţi — în pieţe şi în alte locuri publice, în sinagogi (după obiceiul acelor zile) şi la casele lor. Chiar şi atunci cînd erau împrăştiaţi din cauza persecuţiei, ei continuau înainte „anunţarea veştii bune a cuvîntului“. — Fapte 5:42; 8:4; 16:13; 17:17.

12. Ce fel de mărturie a fost pusă în zilele apostolilor şi cu ce rezultat?

¹² Spre încheierea multor ani îndelungaţi de predicare zeloasă, apostolul Pavel putea spune tovarăşilor săi bătrîni: „Eu nu m-am dat înapoi de a vă spune orice lucruri care vă erau de folos, nici de a vă învăţa în public şi din casă în casă. Ci am pus mărturie în amănunţime atît iudeilor cît şi grecilor despre căinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus“ (Fapte 20:20, 21). In legătură cu mărturie urgentă pusă de apostoli şi de colaboratorii lor, cuvintele „temeinic“ şi „în amănunţime“ apar de repetate ori în cartea Faptelor (Fapte 2:40; 8:25; 10:42; 20:24; 23:11; 28:23). Care a fost rezultatul acelei mărturii „temeinice“? Adunările de credincioşi apăreau şi înfloreau oriunde era propovăduită „vestea bună“. Si în timp ce supraveghetorii călători le vizitau, încurajîndu-le în serviciul lor, adunările erau întărite. Ele „continuau să fie întărite în credinţă şi să crească la număr din zi în zi“. — Fapte 15:36—16:5.

13. Ce judecată a executat Iehova în primul secol şi pentru ce adunarea creştină a supravieţuit?

¹³ In implinirea avertizmentului, dat de Isus şi de ucenicii săi, Iehova, la timpul cuvenit a executat judecata asupra acelei generaţii încăpăţinate „de evrei, generaţia care-l ucisese pe Mijlocitorul principal al vieţii“, Domnul Isus Cristos (Fapte 2:40; 3:15). Cum a procedat adunarea creştină — că micul grup care fusese atît de perseverent în a asculta de porunca stăpînului lor pentru a face să se predice „această veste bună a Regatului . . . în toate părţile pămîntului locuit ca o mărturie“? Cînd a venit sfîrşitul, credinţa lor activă a însemnat salvare pentru ei. Răbdarea lor fusese răsplătită. Mat. 24:13–16.

UNDE NE GASIM IN FLUXUL EVENIMENTELOR?

14. In ce măsură a fost predicată „vestea bună“ astăzi şi cu ce rezultat?

¹⁴ Incă o dată, la punctul culminant al timpurilor, „vestea bună“ a fost predicată în toată creaţiunea care este sub cer (Col. 1:23). Dar astăzi terenul pentru predicare cuprinde întregul „pămînt locuit“, incluzînd domeniile regelui nordului şi ale regelui sudului, precum şi multe alte ţări din Africa, cele două Americi, Asia, Asia Australă şi insulele mării. Numai prin spiritul lui Iehova s-a putut pune o astfel de mărturie care a înconjurat globul într-un timp scurt de aproximativ 60 de ani. Si încă alţii continuă să se alăture organizaţiei lui Iehova! Teritoriul a fost cu mult mai vast decît în zilele apostolilor, cînd a fost nevoie de mai puţin de 40 de ani pentru a răspîndi avertizmentul final poporului iudeu dispersat.

15. Pentru ce au fost reţinute „cele patru vînturi“ din Apocalips 7?

¹⁵ Totuşi unde ne găsim noi mai exact în fluxul evenimentelor? Apocalips capitolul 7 ne spune. Aici apostolul Ioan a văzut patru îngeri stînd la cele patru colţuri ale pămîntului, ţinînd tare cele patru vînturi ale pămîntului. Acestea sînt vînturile nimicirii, căci la timpul potrivit ele urmează să vatăme pămîntul, marea şi copacii. In primul rînd, „sclavii Dumnezeului nostru“ trebuie să fie pecetluiţi pe frunţile lor. In anul 1914, la timpul cînd Regatul lumii a devenit Regatul Domnului lor (Iehova) şi al Cristosului său,’ aceşti sclavi doreau fierbinte să vină sfîrşitul, ca să poată fi adunaţi la domnul lor în cer. Dar nu, — Iehova avea încă o lucrare pentru ei de făcut aici pe pămînt. De asemenea, ei înşişi trebuiau să fie curăţiţi şi pregătiţi pentru serviciul viitor preoţesc în Regatul lui Cristos de 1 000 de ani. De aceea, „cele patru vînturi ale pămîntului“ au fost ţinute pe loc pentru un timp. — Apoc. 7:1–4; 11:15.

16. Ce alt grup de oameni a fost favorizat de faptul că îngerii ‘au ţinut tare vînturile’, şi care este speranţa lor?

¹⁶ Din mila sa abundentă şi din bunătatea sa iubitoare, Iehova l-a folosit pe acest „sclav“ al Israelului său spiritual, „Israelul lui Dumnezeu“, într-o lucrare mare în folosul altui grup — „o mare mulţime de oameni din toate naţiunile şi seminţiile, popoarele şi limbile. ‘După ce toţi cei 144 000 de membri ai Israelului spiritual vor fi intrat în serviciul lor în ceruri „Regatul Domnului nostru şi al Cristosului său“, trebuie să continue domnia peste omenire aici pe pămînt. Pe la mijlocul anilor 1930, această „mare mulţime“ şi-a făcut apariţia, în aşa fel încît astăzi mai mult de două milioane de oameni privesc înainte la serviciul lor continuu ca supuşi pămînteşti ai Regatului. Ei sînt nucleul „noului pămînt“, o societate omenească dreaptă care va trăi pe vecie sub suveranitatea lui Iehova Dumnezeu (Apoc. 7:9, 10; 21:1, 3–5; 2 Pet. 3:13). Totuşi îngeri încă „ţin tare cele patru vînturi ale pămîntului“. Pentru ce?

17. Pentru ce motiv cotinuă îngerii să ‘reţină vînturile’?

¹⁷ Motivul nu poate fi decît că Iehova mai avea în continuare o lucrare pentru martorii săi aici pe pămînt. Există încă mulţi din „marea mulţime“ care trebuie adunaţi. Prezenţa a milioane de oameni la sărbătorirea Cinei de amintire în anii recenţi, împreună cu creşterea continuă a numărului de martori în multe ţări asiatice, insule ale mării şi ţări catolice din Europa, arată că lucrarea de strîngere nu este terminată. Este urgent ca tot poporul lui Iehova să se pună total în serviciul său pînă la sfîrşitul acestui sistem rău. — Marcu 13:10; Efeseni 5:15, 16.

18. (a) Ce cernere pare a fi acum în curs? (b) Pentru ce ar trebui să acordăm mare atenţie îndemnului lui Pavel din 2 Corinteni 13:5?

¹⁸ De asemenea, după cum a existat o mare cernere printre rămăşiţa unsă în perioada care a urmat anului 1914, se pare că acum există o cernere în curs printre aceia care declară că sînt din „mulţimea mare“. Cuvintele apostolului sînt aplicabile în mod deosebit la toţi dintre noi în aceste timpuri critice: „Continuaţi să vă cercetaţi dacă sînteţi în credinţă, continuaţi să vă verificaţi ce sînteţi voi înşivă“ (2 Cor. 13:5). Punem noi cu adevărat în valoare consacrarea noastră lui Iehova chiar relaţia intimă pe care o avem cu el şi care a fost făcută posibilă prin jertfa lui Isus? Apreciem unitatea noastră cu Tatăl şi cu Fiul în marea lucrare în care sîntem privilegiaţi să participăm la această oră? Servim noi din iubire adevărată pentru Iehova şi pentru aproapele nostru? Sau, motivul nostru a fost doar să ne „scăpăm propria noastră piele“ din bătălia Armaghedonului? Dacă sîntem din „mulţimea mare“, vom continua noi să servim pe Dumnezeu „ziua şi noaptea“ chiar prin „necazul cel mare“? Sau ne vom părăsi vigilenţa, permiţînd lui Satan să ne copleşească prin plăceri, imoralităţi sau îngrijorările vieţii?

19. (a) Pentru ce putem fi fericiţi că îngerii au ‘ţinut tare vînturile’ pînă la această oră? (b) Aşa cum s-a arătat la 2 Corinteni 13:11, cum am putea noi continua să ţinem pasul cu mersul înainte al organizaţiei lui Dumnezeu astăzi?

¹⁹ Cei patru îngeri nu vor ‘ţine tare’ întotdeauna cele patru vînturi ale pămîntului. Noi putem fi fericiţi că ei au făcut-o pînă la acest moment, şi că aceasta va avea ca rezultat salvarea a milioane de oameni. Dar timpul este aproape pe sfîrşite. E nevoie să ne păstrăm vii, vigilenţi mergînd mereu înainte împreună cu organizaţia lui Dumnezeu de pe pămînt. Ce bucurie avem că facem parte din singura fraternitate mondială care este în pace şi în unitate în lăudarea numelui lui Iehova în aceste timpuri critice! Pentru a ţine pasul, ar trebui să ne corectăm din cînd în cînd atitudinea sau punctul de vedere personal. Dar să fim întotdeauna dispuşi cu umilinţă să facem aceasta, pentru a servi cu perseverenţă şi pentru a continua în bucuria de care ne împărtăşim cu tot poporul lui Dumnezeu. După cum a dat Pavel sfatul: „In cele din urmă, fraţilor, continuaţi să vă bucuraţi, să vă transformaţi, să vă mîngîiaţi, să gîndiţi în armonie unii cu alţii, să trăiţi paşnic; şi Dumnezeul iubirii şi al păcii va fi cu voi“. — 2 Cor. 13:11.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

‘EI N-AU LUAT NIMIC LA CUNOSTINTA’