„Pentru orice lucru este un timp fixat“

„Pentru orice lucru este un timp fixat, da, un timp pentru orice lucru de sub ceruri.“ — ECLESIASTUL 3:1, NW.

1. Cu ce dificultate se confruntă oamenii imperfecţi, şi la ce a dus acest lucru în unele situaţii?

ADESEA oamenii spun: Ar fi trebuit să fac asta mai înainte. Sau, probabil, cu mintea de pe urmă: Ar fi trebuit să aştept. Aceste reacţii arată cât de greu le este oamenilor imperfecţi să stabilească momentul potrivit pentru efectuarea anumitor lucruri. Această incapacitate a dus la ruinarea unor relaţii. A cauzat dezamăgire. Lucrul cel mai grav însă este că aceasta a dus la slăbirea credinţei unora în Iehova şi în organizaţia sa.

2, 3. a) De ce este înţelept să acceptăm modul în care Iehova a stabilit timpurile fixate? b) Ce punct de vedere rezonabil trebuie să avem cu privire la împlinirea profeţiilor biblice?

² Având înţelepciunea şi perspicacitatea pe care oamenii nu le au, Iehova poate cunoaşte dinainte, dacă doreşte acest lucru, finalul oricărei acţiuni. El poate şti „sfârşitul de la început“ (Isaia 46:10). Aşadar, el poate, fără a da greş, să aleagă momentul cel mai potrivit pentru a face orice doreşte. Prin urmare, în loc să ne încredem în capacitatea noastră redusă de a calcula timpul, noi dăm dovadă de înţelepciune acceptând modul în care Iehova a stabilit timpurile fixate.

³ De exemplu, creştinii maturi aşteaptă cu loialitate timpul fixat de Iehova pentru împlinirea anumitor profeţii biblice. Ei se menţin ocupaţi în serviciul său, în tot acest timp păstrând viu în minte principiul din Plângerile 3:26: „Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul DOMNULUI“ (compară cu Habacuc 3:16). În acelaşi timp, ei sunt convinşi că execuţia judecăţii din partea lui Iehova, care a fost anunţată, chiar „dacă întârzie, . . . va veni şi se va împlini negreşit [nu va întârzia, NW]“. — Habacuc 2:3.

4. Cum ar trebui să ne ajute Amos 3:7 şi Matei 24:45 să-l aşteptăm cu răbdare pe Iehova?

⁴ Însă avem noi motive să devenim nerăbdători dacă nu înţelegem pe deplin anumite texte biblice sau explicaţii furnizate în publicaţiile Societăţii Watch Tower? Calea înţelepciunii este aceea de a aştepta ca lucrurile să se clarifice la timpul fixat de Iehova. „Stăpânul DOMNUL nu face nimic fără să descopere taina Sa [lucrurile sale confidenţiale, NW] slujitorilor Săi, prorocii“ (Amos 3:7). Ce minunată promisiune! Totuşi trebuie să înţelegem că Iehova îşi dezvăluie lucrurile confidenţiale la timpul pe care el îl consideră oportun. Din acest motiv, Dumnezeu a împuternicit un „sclav fidel şi prevăzător“ să le furnizeze membrilor poporului său „hrana lor [spirituală] la timpul potrivit“ (Matei 24:45, NW). Aşadar, nu avem nici un motiv să devenim exagerat de îngrijoraţi, sau chiar tulburaţi, dacă anumite lucruri nu sunt explicate în mod amănunţit, ci putem fi siguri că, dacă îl aşteptăm cu răbdare pe Iehova, el ne va furniza, prin intermediul sclavului fidel, ceea ce este necesar „la timpul potrivit“.

5. Ce foloase putem trage în urma analizării textului din Eclesiastul 3:1–8?

⁵ Înţeleptul rege Solomon a vorbit despre 28 de lucruri, fiecare dintre ele având „timpul [lui] fixat“ (Eclesiastul 3:1–8). O înţelegere a sensului şi a implicaţiilor cuvintelor lui Solomon ne va ajuta să stabilim, în armonie cu punctul de vedere al lui Dumnezeu, când este şi când nu este timpul potrivit pentru anumite acţiuni (Evrei 5:14). Acest lucru, la rândul lui, ne va ajuta să ne modelăm viaţa ca atare.

„Un timp pentru a plânge şi un timp pentru a râde“

6, 7. a) Ce anume îi face pe oamenii îngrijoraţi din prezent să „plângă“? b) Cum încearcă lumea să minimalizeze gravitatea situaţiei în care se află?

⁶ Deşi este „un timp pentru a plânge şi un timp pentru a râde“, cine nu preferă să râdă decât să plângă (Eclesiastul 3:4, NW)? Din nefericire, trăim într-o lume care ne dă în primul rând motive să plângem. Mass-media abundă în ştiri deprimante. Ne îngrozim când auzim de tineri care îşi împuşcă colegii de şcoală, de părinţi care abuzează de copiii lor, de terorişti care ucid sau îşi mutilează victimele inocente şi de aşa-numitele dezastre naturale care distrug atât vieţi omeneşti, cât şi bunuri. La televizor, copii înfometaţi, cu ochii intraţi în orbite, şi refugiaţi strămutaţi dintr-un loc în altul ne atrag atenţia care mai de care. Cuvinte care înainte nu se cunoşteau, cum ar fi epurare etnică, SIDA, război bacteriologic şi El Niño, cauzează nelinişte în mintea şi inima noastră — fiecare cuvânt în felul lui.

⁷ Nu încape îndoială că lumea de azi este plină de tragedii şi amărăciune. Cu toate acestea, ca şi cum ar vrea să arate că situaţia nu este chiar atât de gravă, industria spectacolelor prezintă cu regularitate oferte banale, de prost gust, deseori imorale şi pline de violenţă, care au rolul de a ne face să ignorăm suferinţele altora. Totuşi spiritul de nepăsare transmis de glumele deplasate şi de râsul frivol pe care îl generează aceste spectacole nu trebuie confundat cu bucuria autentică. Bucuria, care este un rod al spiritului lui Dumnezeu, este ceva ce lumea lui Satan efectiv nu poate să ofere. — Galateni 5:22, 23; Efeseni 5:3, 4. 

8. Cărui lucru ar trebui să-i acorde prioritate creştinii: plânsului sau râsului? Explicaţi.

⁸ Conştienţi fiind de starea deplorabilă a lumii, putem înţelege că azi nu este timpul să acordăm prioritate râsului. Nu este timpul să trăim numai pentru a ne recrea şi destinde sau pentru a permite ca „faptul de a ne distra“ să aibă prioritate faţă de urmărirea lucrurilor spirituale (compară cu Eclesiastul 7:2–4). „Cei care se folosesc de lumea aceasta“ ar trebui să fie „ca şi cum nu s-ar folosi de ea“, a spus apostolul Pavel. De ce? Deoarece „chipul lumii acesteia trece“ (1 Corinteni 7:31). Adevăraţii creştini sunt zilnic perfect conştienţi că trăiesc în timpuri critice. — Filipeni 4:8.

Deşi plângem, suntem cu adevărat fericiţi!

9. Ce situaţie regretabilă a existat în zilele dinainte de Potop, şi ce însemnătate are acest lucru pentru noi astăzi?

⁹ Oamenii care au trăit în perioada în care a avut loc Potopul mondial nu au privit viaţa cu seriozitate. Ei şi-au văzut de treburile cotidiene şi nu au plâns din cauza „răutăţii omului“, răutate care „era mare pe pământ“, ci au privit cu nepăsare cum „pământul era plin de violenţă“ (Geneza 6:5, 11). Isus a vorbit despre această situaţie regretabilă şi a prezis o atitudine similară în rândul oamenilor din zilele noastre. El a avertizat: „Aşa cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului“. — Matei 24:38, 39.

10. Cum au arătat israeliţii din zilele lui Hagai că nu au fost conştienţi de faptul că trăiau într-un timp fixat de Iehova?

¹⁰ În mod asemănător, cu aproximativ 1 850 de ani după Potop, în zilele lui Hagai, mulţi israeliţi au manifestat lipsă de interes faţă de lucrurile spirituale. Fiind ocupaţi cu urmărirea propriilor interese, ei nu au înţeles că trăiau într-un timp în care trebuiau să acorde prioritate intereselor lui Iehova. Iată ce citim: „Poporul acesta zice: «Nu este încă timpul pentru zidirea casei DOMNULUI!» Şi cuvântul DOMNULUI a venit prin prorocul Hagai zicând: «Dar pentru voi este oare timpul să locuiţi în case cu acoperiş, când casa aceasta este dărâmată?» Aşa vorbeşte acum DOMNUL oştirilor: «Uitaţi-vă bine la căile voastre [îndreptaţi-vă inima asupra căilor voastre, NW]!»“. — Hagai 1:1–5.

11. Ce întrebări ar fi potrivit să ne punem?

¹¹ Şi noi, ca Martori ai lui Iehova, cu responsabilităţi şi privilegii înaintea Sa asemănătoare celor ale israeliţilor din timpul lui Hagai, ar fi bine să ne îndreptăm inima asupra căilor noastre, făcând acest lucru cu toată seriozitatea. „Plângem“ noi din cauza condiţiilor mondiale şi a oprobriului pe care acestea îl aduc asupra numelui lui Dumnezeu? Ne doare când oamenii neagă existenţa lui Dumnezeu sau ignoră cu neruşinare principiile sale drepte? Reacţionăm noi întocmai ca persoanele marcate pe frunte pe care le-a văzut Ezechiel într-o viziune cu 2 500 de ani în urmă? Cu privire la aceste persoane citim: „DOMNUL i-a zis [bărbatului cu călimara de secretar]: «Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din cauza tuturor urâciunilor care se făptuiesc acolo»“. — Ezechiel 9:4.

12. Ce semnificaţie are pentru oamenii de azi Ezechiel 9:5, 6?

¹² Instrucţiunile date celor şase bărbaţi care au arme pentru a nimici ne ajută să înţelegem mai clar ce semnificaţie are această relatare pentru noi azi: „Treceţi după el în cetate şi loviţi: ochiul vostru să fie fără milă şi să nu vă înduraţi! Ucideţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul din cei care au semnul pe frunte. Începeţi însă cu locaşul Meu cel sfânt“ (Ezechiel 9:5, 6). Faptul de a supravieţui acestui mare necaz care se apropie cu repeziciune depinde de măsura în care suntem conştienţi că astăzi este în primul rând un timp pentru a plânge.

13, 14. a) Pe ce fel de oameni i-a numit Isus fericiţi? b) Explicaţi de ce credeţi că această descriere li se potriveşte foarte bine Martorilor lui Iehova.

¹³ Bineînţeles, faptul că slujitorii lui Iehova „plâng“ din cauza situaţiei jalnice a lumii nu îi împiedică să fie fericiţi. Dimpotrivă! Ei sunt de fapt cel mai fericit grup de oameni de pe pământ. Isus a arătat care este criteriul de stabilire a adevăratei fericiri când a spus: „Ferice de cei săraci în duh [conştienţi de necesităţile lor spirituale, NW], . . . de cei care plâng, . . . de cei blânzi, . . . de cei care flămânzesc şi însetează după dreptate, . . . de cei milostivi, . . . de cei cu inima curată, . . . de cei împăciuitori, . . . de cei prigoniţi din cauza dreptăţii“ (Matei 5:3–10). Există numeroase dovezi care arată că această descriere li se potriveşte Martorilor lui Iehova în ansamblu mai bine decât i se potriveşte oricărei alte organizaţii religioase.

¹⁴ Îndeosebi de la restabilirea închinării adevărate în 1919, poporul fericit al lui Iehova are într-adevăr motive să „râdă“. Membrii lui au trăit în sens spiritual experienţa însufleţitoare a celor ce s-au întors din Babilon în secolul al VI-lea î.e.n.: „Când a adus DOMNUL înapoi pe captivii Sionului, parcă visam. Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie. . . . «DOMNUL a făcut mari lucruri pentru noi şi de aceea suntem plini de bucurie»“ (Psalmul 126:1–3). Cu toate acestea, chiar şi în mijlocul râsului spiritual, Martorii lui Iehova ţin cu înţelepciune seama de faptul că trăiesc în timpuri critice. Când lumea nouă va deveni realitate, iar locuitorii pământului vor „apuca ferm adevărata viaţă“, atunci va fi sosit timpul când râsul va lua locul plânsului pentru toată eternitatea. — 1 Timotei 6:19, NW; Apocalipsa 21:3, 4.

„Este un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a te abţine de la îmbrăţişări“

15. De ce sunt creştinii selectivi în ce priveşte alegerea prietenilor?

¹⁵ Creştinii sunt selectivi în ce priveşte persoanele cu care leagă relaţii de prietenie. Ei păstrează viu în minte avertismentul lui Pavel: „Nu vă înşelaţi: «Prieteniile rele strică obiceiurile bune»“ (1 Corinteni 15:33). De asemenea, înţeleptul rege Solomon a spus: „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cine se însoţeşte cu nebunii va avea necaz“. — Proverbele 13:20.

16, 17. Care este punctul de vedere al Martorilor lui Iehova referitor la prietenii, întâlniri şi căsătorie, şi de ce?

¹⁶ Slujitorii lui Iehova îşi aleg drept prieteni persoane care, ca şi ei, manifestă iubire faţă de Iehova şi dreptatea sa. Deşi apreciază şi se bucură de compania prietenilor lor, ei evită în mod înţelept punctul de vedere exagerat de libertin referitor la întâlnirile cu o persoană de sex opus, punct de vedere care predomină azi în unele ţări. În loc să vadă în acestea o formă de distracţie inofensivă, ei consideră întâlnirile un pas important spre căsătorie, care ar trebui întreprins numai atunci când o persoană este pregătită din punct de vedere fizic, mintal şi spiritual — precum şi liberă din punct de vedere scriptural — să încheie o căsătorie permanentă. — 1 Corinteni 7:36.

¹⁷ Unii pot fi de părere că un astfel de punct de vedere referitor la întâlniri şi căsătorie este demodat. Totuşi Martorii lui Iehova nu permit ca presiunile exercitate de colegi să le influenţeze modul în care îşi aleg prietenii sau deciziile referitoare la întâlniri şi căsătorie. Ei ştiu că „înţelepciunea este îndreptăţită prin lucrările ei“ (Matei 11:19). Iehova ştie întotdeauna ce este cel mai bine, astfel că ei iau în serios sfatul său de a se căsători „numai în Domnul“ (1 Corinteni 7:39; 2 Corinteni 6:14). Ei nu se grăbesc să se căsătorească având în minte concepţia greşită că divorţul sau separarea sunt alegeri potrivite în cazul în care căsnicia nu va merge bine, ci îşi caută cu grijă partenerul potrivit, fiind conştienţi că, după rostirea jurămintelor de căsătorie, intră în vigoare următoarea lege a lui Iehova: „Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă“. — Matei 19:6; Marcu 10:9.

18. Ce anume poate sluji drept punct de plecare pentru o căsnicie fericită?

¹⁸ Căsătoria este un angajament pe viaţă, care merită o planificare atentă. Un bărbat trebuie, bineînţeles, să se întrebe: Este ea într-adevăr persoana potrivită? Dar la fel de important este să-şi pună şi următoarele întrebări: Sunt într-adevăr persoana potrivită pentru ea? Sunt un creştin matur care poate să se îngrijească de necesităţile ei spirituale? Ambii viitori parteneri au în faţa lui Iehova obligaţia de a fi tari din punct de vedere spiritual, capabili să clădească o căsnicie solidă care să merite aprobarea divină. Mii de cupluri creştine pot spune că, întrucât ministerul cu timp integral pune accentul pe a da şi nu pe a primi, acesta este un excelent punct de plecare pentru o căsnicie fericită.

19. De ce rămân unii creştini celibatari?

¹⁹ Unii creştini „se abţin de la îmbrăţişări“ alegând să rămână celibatari de dragul veştii bune (Eclesiastul 3:5, NW). Alţii amână căsătoria până când simt că sunt capabili din punct de vedere spiritual să atragă un partener de căsătorie potrivit. Dar să nu-i uităm nici pe acei creştini celibatari care tânjesc după o viaţă intimă şi după foloasele căsătoriei, însă nu găsesc un partener de căsătorie. Putem fi siguri că Iehova apreciază refuzul lor de a încălca principiile divine în timp ce intenţionează să se căsătorească. Şi noi e bine să apreciem loialitatea lor şi să le oferim sprijinul de care au nevoie şi pe care îl merită.

20. De ce chiar şi partenerii de căsătorie „se abţin de la îmbrăţişări“ uneori?

²⁰ Ar trebui ca uneori chiar şi cuplurile căsătorite să se „abţină de la îmbrăţişări“? Se pare că da, în anumite privinţe, pentru că Pavel a spus: „Iată ce spun, fraţilor: timpul s-a scurtat; de aceea cei care au soţii să fie ca şi cum n-ar avea“ (1 Corinteni 7:29). În consecinţă, bucuriile şi binecuvântările căsătoriei trebuie uneori să ocupe un loc secundar, pe primul loc aflându-se responsabilităţile teocratice. Un punct de vedere rezonabil cu privire la această chestiune nu va slăbi o căsnicie, ci o va întări, deoarece îi ajută pe cei doi parteneri să nu uite că Iehova trebuie să fie întotdeauna figura centrală şi stabilizatoare a relaţiei lor. — Eclesiastul 4:12.

21. De ce nu ar trebui să judecăm cuplurile căsătorite în ce priveşte alegerea lor de a avea sau nu copii?

²¹ Mai mult decât atât, unele cupluri căsătorite se abţin să aibă copii cu scopul de a fi mai libere pentru a-şi desfăşura serviciul adus lui Dumnezeu. Acest lucru pretinde sacrificiu, iar Iehova le va răsplăti pe măsură. În paranteză fie spus, deşi Biblia încurajează celibatul de dragul veştii bune, ea nu spune nimic în mod direct despre faptul de a nu avea copii din acelaşi motiv (Matei 19:10–12; 1 Corinteni 7:38; compară cu Matei 24:19 şi Luca 23:28–30). Aşadar, cuplurile căsătorite trebuie să hotărască singure în funcţie de situaţia personală şi pe baza propriei conştiinţe. Indiferent ce decizie iau, acestea nu trebuie criticate.

22. Ce anume este important să stabilim?

²² Da, „pentru orice lucru este un timp fixat, da, un timp pentru orice lucru de sub ceruri“. Este chiar şi „un timp pentru război şi un timp pentru pace“ (Eclesiastul 3:1, 8, NW). În articolul următor se va explica de ce este important să stabilim pentru care dintre acestea două este timpul: pentru război sau pentru pace.

Ştiţi să explicaţi?

◻ De ce este absolut necesar să ştim că „pentru orice lucru este un timp fixat“?

◻ De ce este azi îndeosebi „un timp pentru a plânge“?

◻ De ce sunt creştinii cu adevărat fericiţi, deşi „plâng“?

◻ În ce fel arată unii creştini că consideră că acum este „un timp pentru a se abţine de la îmbrăţişări“?

[Legenda fotografiilor de la pagina 6 şi 7]

Deşi creştinii „plâng“ din cauza situaţiilor existente în lume, . . .

. . . ei sunt de fapt cei mai fericiţi oameni din lume

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

Ministerul cu timp integral constituie o bază excelentă pentru o căsnicie fericită