Potrivit Bibliei

Se pot aştepta creştinii adevăraţi să aibă parte de ocrotire divină?

CA SĂ le ducă ajutoare fraţilor lor de credinţă, după ce au rostit o rugăciune, creştinii au călătorit în convoi printr-o zonă sfâşiată de război, în care puteau fi omorâţi. Au reuşit să treacă cu bine, spre marea surprindere a armatelor beligerante. Oare i-a ocrotit îngerul lui Dumnezeu?

O pereche de creştini căsătoriţi, care de mulţi ani slujeau ca miniştri, au fost ucişi de un avion care s-a prăbuşit în zona în care ei predicau din casă în casă. De ce nu i-a îndrumat îngerul lui Dumnezeu în altă parte pe ei sau avionul respectiv în acele momente deosebite? — Compară cu Faptele 8:26.

Comparând aceste evenimente, ne-am putea întreba: De ce unii dintre creştinii care fac voia lui Dumnezeu mor, în timp ce alţii, care deseori se află într-o situaţie foarte periculoasă, trăiesc? Se pot aştepta creştinii să aibă parte de ocrotire divină, îndeosebi în aceste critice ‘zile din urmă’? — 2 Timotei 3:1.

Scopul ocrotirii divine

Iehova Dumnezeu a promis că îşi va binecuvânta şi îşi va ocroti poporul (Exodul 19:3–6; Isaia 54:17). El a făcut acest lucru îndeosebi în secolul întâi, când congregaţia creştină era la începuturi. Miracolele de tot felul erau multe la număr. Isus a înmulţit hrana ca să poată hrăni mii de persoane; el şi continuatorii săi au vindecat tot felul de boli şi infirmităţi, au alungat spiritele supraomeneşti din demonizaţi şi chiar au înviat morţi. Sub îndrumare divină, congregaţia nou-formată s-a maturizat şi s-a întărit. Însă, în ciuda sprijinului evident acordat de Dumnezeu, mulţi dintre creştinii fideli au avut parte de o moarte care ar putea fi numită „prematură“. — Compară cu Psalmul 90:10.

Să analizăm cazul lui Iacov şi al lui Ioan, fiii lui Zebedei. Aleşi să fie apostoli, ei, împreună cu Petru, au fost printre cei mai apropiaţi prieteni ai lui Cristosa. Însă Iacov a fost martirizat în anul 44 e.n., în timp ce Ioan, fratele său, a trăit până spre sfârşitul secolului întâi. Evident, amândoi au îndeplinit voinţa lui Dumnezeu. Atunci de ce Iacov a fost lăsat să moară, în timp ce Ioan a continuat să trăiască?

Dumnezeul Atotputernic avea, desigur, puterea să-i salveze lui Iacov viaţa. Într-adevăr, la scurt timp după martiriul lui Iacov, Petru a fost scăpat de la moarte prin intermediul unui înger al lui Iehova. De ce îngerul nu l-a salvat pe Iacov? — Faptele 12:1–11.

Folosit pentru îndeplinirea scopului lui Dumnezeu

Ca să înţelegem motivul pentru care este acordată ocrotirea divină, trebuie să înţelegem că acest lucru se face nu pentru ca acele persoane să aibă pur şi simplu posibilitatea să trăiască mai mult, ci pentru a le ocroti în vederea unui lucru mult mai important, şi anume pentru îndeplinirea scopului lui Dumnezeu. De exemplu, supravieţuirea congregaţiei creştine ca întreg este garantată deoarece ea are o strânsă legătură cu împlinirea acestui scop. Totuşi, Cristos le-a spus discipolilor săi în mod clar că, din cauza credinţei, s-ar putea ca ei personal să se confrunte cu moartea. După ce a afirmat acest lucru, Isus a scos în evidenţă nu eliberarea miraculoasă, ci faptul de a „răbda până la sfârşit“ (Matei 24:9, 13). Faptul că unele persoane au fost ocrotite, în timp ce altele nu, nu înseamnă că Dumnezeu este părtinitor. Dumnezeu pur şi simplu a folosit persoana care se afla în situaţia cea mai potrivită pentru îndeplinirea acestui scop, de care, în cele din urmă, va beneficia întreaga omenire.

Întrucât moartea prematură în serviciul lui Dumnezeu constituie un lucru care se poate întâmpla în realitate, creştinii trebuie să aibă o atitudine echilibrată, asemănătoare celei de care au dat dovadă cei trei evrei fideli condamnaţi la moarte pentru că i se închinau lui Dumnezeu. Ei i-au spus regelui Babilonului: „Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi, chiar dacă nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai înălţat-o“. — Daniel 3:17, 18.

Iehova i-a păstrat în viaţă pe Petru şi pe Ioan deoarece ei jucau un rol esenţial în îndeplinirea scopului său. Petru a fost folosit ca să ‘întărească’ congregaţia efectuând o lucrarea de păstorire care includea scrierea a două dintre cărţile inspirate ale Bibliei (Luca 22:32). Ioan a scris cinci cărţi biblice şi a constituit un ‘stâlp’ în congregaţia din secolul întâi. — Galateni 2:9; Ioan 21:15–23.

Este imposibil de prezis cu exactitate timpul şi modul în care va interveni Iehova în viaţa slujitorilor săi. Tot ce poate fi spus cu certitudine este faptul că Cristos a promis că va fi cu continuatorii săi „în toate zilele, până la sfârşitul veacului“ (Matei 28:20). El va fi ‘cu noi’ îndeosebi prin faptul că ne va acorda o îndrumare îngerească în lucrarea de predicare (Matei 13:36–43; Apocalipsa 14:6). În afară de aceste indicaţii generale, nu putem anticipa cu exactitate modul în care se va concretiza ajutorul divin sau cine anume poate primi ocrotire divină. Ce putem spune în cazul în care un creştin simte că a beneficiat de ocrotirea şi îndrumarea lui Dumnezeu? Întrucât acest lucru nu poate fi în mod concludent confirmat sau infirmat, nimeni nu trebuie să judece afirmaţiile sincere ale persoanei respective.

Este Dumnezeu nemilos?

Faptul că Dumnezeu permite ca unii creştini să moară lasă oare să se înţeleagă că Dumnezeu este oarecum nemilos? Câtuşi de puţin (Eclesiastul 9:11). Iehova ia măsuri ca să rămânem în viaţă nu numai pentru câţiva ani sau decenii, ci pentru eternitate. Din punctul său de vedere, care este superior celui omenesc, el pregăteşte evenimentele spre binele etern al tuturor celor care îl iubesc sau care se apropie de el. (Compară cu Matei 18:14.) Împlinirea scopului său va însemna înlăturarea completă a tot ce ne provoacă suferinţă în acest sistem de lucruri, chiar şi înlăturarea morţii. Acţiunile lui Dumnezeu sunt atât de complexe şi de perfecte, încât apostolul Pavel s-a simţit îndemnat să exclame: „O, adâncul bogăţiei înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!“ — Romani 11:33.

Întrucât nimic nu ne poate separa de iubirea lui Dumnezeu, întrebarea pe care trebuie să şi-o pună fiecare creştin nu trebuie să fie: „Voi avea parte de ocrotire divină?“, ci: „Am eu binecuvântarea lui Iehova?“ Dacă o avem, el ne va da viaţă veşnică, indiferent ce se întâmplă cu noi în acest sistem de lucruri. În comparaţie cu eternitatea unei vieţi perfecte, toate suferinţele din acest sistem, inclusiv moartea, nu sunt decât „uşoare şi de o clipă“. — 2 Corinteni 4:17.

[Notă de subsol]