Israelul şi „vremile păgînilor“

„Ierusalimul va fi călcat în picioare de păgîni [goiim] pînă ce se vor împlinii vremile păgînilor.“ — Luca 21:24, Gala Galaction.

1. Cum s-au împlinit cuvintele lui Isus asupra Ierusalimului? Ce întrebare rămîne totuşi nerezolvată?

LA 37 DE ani după ce Cristos a pronunţat cuvintele citate mai sus, deci în anul 70, legiunile romane conduse de generalul Titus au devastat Ierusalimul. Dar ce putem spune despre profeţia pe care Isus a enunţat-o referitor la perioada în care Ierusalimul va fi călcat în picioare de către păgîni, sau goiim, cum obişnuiesc evreii să-i numească astăzi?

2. a) Voia Isus să spună că oraşul nu va fi niciodată reconstruit sau locuit? b) În ciuda faptului că oraşul sfînt s-a aflat temporar sub ocupaţia cruciaţilor, cum ştim că Ierusalimul a continuat să rămînă călcat în picioare pînă cînd „vremile“ urmau să se sfîrşească?

² Aceste cuvinte nu înseamnă că Ierusalimul nu trebuie să fie nici reconstruit, nici locuit din nou „pînă se vor împlini vremile păgînilor [‘goiim’]a“. În secolul care a urmat, oraşul a fost într-adevăr reconstruit. Mai tîrziu, în Evul Mediu, cruciaţii s-au luptat pentru cucerirea lui. Aceşti războinici sîngeroşi, aflaţi în serviciul creştinătăţii s-au dovedit a fi nişte păgîni, sau „goiim“, la fel ca şi popoarele care subjugaseră Ierusalimul înaintea lor sau ca şi acelea care l-au cucerit mai tîrziu de la cruciaţi prin violenţă. Pînă la primul război mondial, aceşti ultimi ‘goiim’ (sau „infideli“, după cum obişnuia să-i numească creştinătatea) au continuat să calce în picioare acest oraş pe care evreii îl consideră eminamente sacru.

3. Ce declaraţie i-a adresat Arthur Belfour Lordului Rothschild cu puţin timp înainte ca trupele britanice să cucerească Ierusalimul în 1917? Cu toate acestea care a fost soarta Ierusalimului după terminarea războiului?

³ La 9 decembrie 1917, trupele britanice conduse de generalul Allenby au cucerit Ierusalimul de la turci, care se aliaseră cu Wilhelm al II-lea, Kaiser al imperiului german. Cu puţin timp înaintea acestui eveniment, la 2 noiembrie 1917, Arthur Belfour, ministru al afacerilor externe al Marii Britanii, a adresat un apel lordului Rothschild, membru al ilustrei familii israelite Rothschild, informîndu-l că guvernul Maiestăţii Sale privea favorabil stabilirea evreilor în Palestina ca într-o patrie mamă. Totuşi după sfîrşitul primului război mondial, Liga Naţiunilor (goiim), fondată în 1920, a pus Palestina (inclusiv Ierusalimul) sub mandat britanic pînă în 1948, fără să mai precizeze însă în a cui posesie urma să treacă Ierusalimul la expirarea mandatului.

4. După ce mandatul britanic asupra Palestinei a expirat în 1948, ce acţiuni au întreprins părţile interesate?

⁴ Cînd mandatul britanic a expirat în 1948, părţile interesate au acţionat toate deodată. Musulmanii au pus stăpînire pe o bună parte din jumătatea răsăriteană a teritoriului, inclusiv oraşul fortificat Ierusalim şi sanctuarul dedicat cultului lui Alah. La rîndul lor, evreii au cucerit partea vestică a Palestinei şi au întemeiat Statul Israel. Cu toate acestea, numai după „războiul celor şase zile“ din 1967 ei au putut smulge arabilor oraşul fortificat Ierusalim, unde se afla zidul Plîngerilor, deasupra căruia se înălţase odinioară templul în care se închinau evreii. Evreii victorioşi au devenit stăpîni ai malului vestic al Iordanului, supunîndu-şi populaţia musulmană ce ocupa această regiune.

5. a) În urma „războiului de şase zile“ din 1967, în ce sens a încetat Ierusalimul modern de a fi călcat în picioare? b) În ciuda libertăţii de care se bucură din 1967, ce îi mai lipseşte totuşi?

⁵ Prin urmare, Ierusalimul terestru a fost călcat în picioare de naţiunile păgîne pînă în 1967. Dar, începînd cu această dată, s-ar părea, după toate aparenţele, că Ierusalimul nu a mai fost călcat în picioare de păgîni. Totuşi, se naşte inevitabil întrebarea: „S-a schimbat într-adevăr situaţia?“. Faptul că, în 1967, Israelul a împiedicat naţiunile păgîne de a mai călca în picioare Ierusalimul, s-a răsfrînt oare favorabil asupra tuturor oamenilor? Departe de a privi existenţa statului Israel drept o binecuvîntare, multe naţiuni o deplîng. Evident, crearea naţiunii moderne a Israelului nu a dus la instaurarea unui regat încredinţat unui Mesia evreu. Evident că Israelul nu se bazează pe ajutorul lui Iehova, Dumnezeul lui Avraam, Isac şi Iacob pentru a fi salvat. De altfel, guvernul său nu reprezintă un regat, nici un reprezentant adevărat al anticei dinastii a regelui David nu domneşte în prezent pe un tron la Ierusalim.

6. Ce trebuie să recunoaştem comparînd istoria Ierusalimului terestru de la 1967 încoace, cu profeţia consemnată la Isaia 2:1–4?

⁶ Prin urmare, împlinirea profeţiei consemnate la Isaia 2:2–4 nu trebuie căutată în Ierusalimul modern nici chiar după anul 1967. Iată ce scrie Isaia:

„Se va întîmpla în zilele din urmă că muntele casei lui Iehova se va întemeia pe vîrful munţilor şi se va înălţa peste colini şi vor curge la dînsul toate naţiunile [în ebraică, goiim]. Multe popoare se vor duce, şi vor zice: ‘Veniţi să ne suim pe muntele lui Iehova, la casa Dumnezeului lui Iacob; şi ne va învăţa căile lui, şi vom umbla în cărările lui.’ Căci din Sion va ieşi legea, şi cuvîntul lui Iehova din Ierusalim. Şi el va judeca între naţiuni [goiim] şi va hotări între popoare multe. Şi-şi vor făuri săbiile lor în fiare de plug, şi lăncile lor în cosoare. Popor [naţiune T.L.N. ebr. goi] asupra altui popor [naţiune T.L.N. ebr. goi] nu-şi va mai ridica sabia sa nici se vor mai deda războiului.“ (Sfîntă Scriptură 1874).

7. În opoziţie cu profeţia de la Isaia 2:1-4, la ce asistăm noi astăzi? Ce putem spune despre profeţia consemnată la Zaharia 8:23?

⁷ În loc să-şi transforme armele în paşnice unelte agricole, naţiunile păgîne sînt la ora actuală mai înarmate decît oricînd; iar Republica Israel nu face nici ea excepţie de la aceasta. În plus, astăzi, noi nu vedem împlinindu-se nici profeţia de la Zaharia 8:23, unde spune:

„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor [Iehova Dumnezeul oştirilor, Sf. Scrip. 1874]: În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un iudeu de poala hainei, şi-i vor zice: „Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!“ (Biblia Cornilescu. Vezi şi Douay Version.)

8. După cele văzute pînă acum, ce îndoieli suntem îndreptăţiţi să avem cu privire la anul 1967?

⁸ Datele prezentate mai sus infirmă într-un mod serios teza potrivit căreia anul 1967, cînd a avut loc războiul celor şase zile, ar marca împlinirea următoarei profeţii: „Ierusalimul va fi călcat în picioare de păgîni, pînă ce se vor împlini vremile păgînilor.“ (Luca 21:24, Gala Galaction). În realitate, „vremile păgînilor“ s-au sfîrşit mai devreme. Să examinăm dovezile care atestă acest fapt.

9. a) Cînd Isus a anunţat că „Ierusalimul ca fi călcat în picioare“, la care „Ierusalim“ se gîndea el? Ce reprezintă acest „Ierusalim“? b) Ce trebuia să aibă loc, în mod logic, cînd călcarea în picioare a „Ierusalimului“ urma să ia sfîrşit?

⁹ Cînd a anunţat că „Ierusalimul“ va fi călcat în picioare de păgîni, Isus se gîndea la ceea ce fusese Ierusalimul terestru înainte de a fi călcat în picioare de păgîni sau neiudei. De altfel, el însuşi afirmase cu puţin timp înainte: „Nu juraţi deloc, nici pe cer, deoarece este tronul lui Dumnezeu; (...) nici pe Ierusalim deoarece este oraşul marelui Rege.“ (Matei 5:34, 35). În consecinţă, cînd păgînii au început să calce în picioare Ierusalimul pentru a-şi exercita dominaţia asupra întregii lumi, ei au călcat în picioare în acest mod, chiar regatul lui Dumnezeu, reprezentat prin cetatea regală a Ierusalimului. Aşadar, logic vorbind, la încheierea vremilor păgînilor, cînd călcarea în picioare a ceea ce era reprezentat prin Ierusalim a luat sfîrşit, regatul lui Dumnezeu a fost reinstaurat şi încredinţat lui Mesia, descendentul regal al lui David.

10. a) Ce cuvinte i-a adresat Ezechiel ultimului rege din dinastia lui David? b) Cui aparţinea „dreptul legal“ la regalitate? Şi ce minune a înfăptuit Dumnezeu pentru el?

¹⁰ În aceeaşi ordine de idei, găsim la Ezechiel 21:25–27 o profeţie adresată ultimului rege din dinastia lui David. Iată conţinutul acestei profeţii: „Cît despre tine, o, rănitule de moarte, căpetenie rea a lui Israel, a cărui zi a venit în timpul erorii sfîrşitului, iată ce a zis Domnul Suveran Iehova: ‘Îndepărtează turbanul şi scoate coroana. Nu va mai fi la fel. Înalţă ceea ce este înjosit şi înjoseşte-l pe cel înălţat. Voi face o ruină, o ruină, o ruină. Iar cît despre aceasta, cu certitudine ea nu va fi a nimănui pînă cînd va veni acela care are dreptul legal şi lui vreau eu să i-o dau.“ Cel care deţine dreptul legal la regalitate s-a dovedit a fi Isus Cristos, principalul descendent al regelui David. În anul 33 e.n. peste 500 de iudei au fost martori ai faptului că Dumnezeu l-a înviat în a treia zi a morţii sale de martir. — 1 Corinteni 15:3–20.

MESIA SE SUPUNE „VREMILOR PĂGÎNILOR“

11. De ce nu a încercat Isus să devină rege al Ierusalimului? Şi ce i-a spus, referitor la acest lucru, guvernatorului Pontius Pilatus?

¹¹ Isus Mesia nu a încercat să devină rege al Ierusalimului terestru nici înainte, nici după învierea sa. El nu a întreprins nimic pentru a-l detrona pe Pontius Pilatus care era la acea dată guvernatorul roman în Iuda şi Ierusalim. Una dintre cauze a fost faptul că „vremile păgînilor“, despre care el vorbise la Luca 21:24, erau deja în curs. Prin urmare, el s-a supus acestui aranjament divin. Iată de ce el i-a spus lui Pilat: „Regatul meu nu face parte din această lume. Dacă regatul meu ar face parte din această lume, subordonaţii mei ar fi luptat să nu fiu dat pe mîna iudeilor. Dar acum, regatul meu nu este de aici.“ — Ioan 18:36.

12. Cum şi cu ce eveniment au început „vremile păgînilor“, aşa cum ştia Isus, care a studiat Scrierile ebraice? Ce întrebări se pun referitor la aceste „vremi“?

¹² Dat fiind că studiase Scripturile ebraice de inspiraţie divină, Isus Mesia ştia foarte bine că vremile păgînilor începuseră cu mult timp înainte ca romanii să ocupe Ierusalimul şi să instaleze aici guvernatori. Într-adevăr, el ştia că această perioadă începuse atunci cînd Ierusalimul a fost nimicit pentru prima dată, în 607 î.e.n. La acea dată Dumnezeu s-a folosit de regele păgîn Nabucodonosor al Babilonului, pe care l-a numit „robul meu“, pentru a devasta Ierusalimul şi Iuda (Ieremia 43:10, B.C.). Apoi păgînii au continuat să domnească asupra lumii, ca stăpîni, nu numai pînă în epoca lui Isus Mesia, ci mult mai mult, pînă în momentul fixat de Dumnezeu pentru expirarea vremilor păgînilor. Pînă la acea dată regatul lui Mesia, care nu putea să ‘facă parte din această lume, a trebuit să aştepte. Dar cît timp urma să dureze dominaţia păgînilor, începută în anul 607 î.e.n.?

13. În ce mod a indicat Dumnezeu regelui Babilonului durata acestor „vremi“? Ce efect a avut acest fapt asupra regelui?

¹³ Iehova a indicat durata acestor vremi într-un vis trimis lui Nabucodonosor, pe care-l folosise drept „robul“ său. Deşi acest monarh fusese folosit pentru distrugerea Ierusalimului — „oraşul marelui Rege“, — faptul că acest vis s-a realizat asupra lui l-a determinat să-l recunoască pe Iehova drept „Cel Preaînalt“ şi „Regele cerurilor“. (Matei 5:35; Daniel 4:34, 37). Tot prin intermediul acestui „rob“, Dumnezeul Cel Preaînalt, Regele cerurilor, a lansat în anul 607 î.e.n. semnalul de începere a „vremilor păgînilor.“

14. Dată fiind întorsătura pe care a luat-o războiul din 1917 în Orientul Mijlociu, ce declaraţia au făcut opt clerici într-un manifest publicat la Londra?

¹⁴ Spre sfîrşitul anului 1917 e.n., an în care trupele britanice au pătruns în Ierusalimul reconstruit, profitînd de primul război mondial, s-au întrunit la Londra opt dintre cei mai renumiţi clerici ai Angliei, publicînd un manifest ce conţinea şapte declaraţii pline de sens şi demne de remarcat. Iată cîteva fragmente:

„ÎN PRIMUL RÎND. Criza actuală indică sfîrşitul vremilor păgînilor...

„ÎN AL PATRULEA RÎND. Israelul va fi restabilit în ţara sa, în ciuda neîncrederii de care dă dovadă, şi va fi convertit mai tîrziu, atunci cînd Cristos va apărea în favoarea lui.

„ÎN AL CINCILEA RÎND. Toate planurile de reconstruire ale oamenilor trebuie să fie subordonate celei de a doua veniri a Stăpînului nostru, dat fiind că toate naţiunile vor fi supuse stăpînirii sale.

„ÎN AL ŞAPTELEA RÎND. Că adevărurile formulate în această declaraţie sînt de cea mai înaltă valoare practică în definirea rolului pe care trebuie să-l îndeplinească creştinii referitor la problemele presante de la ora actuală.“

15. a) Pe cine reprezenta copacul cel falnic din visul lui Nabucodonosor? b) Ce s-a întîmplat cu dominaţia mondială exercitată de imperiul babilonian, în timp ce Nabucodonosor era atins de demenţă? c) Cine a exercitat supremaţia asupra lumii după ce Babilonul a decăzut de la rangul de imperiu mondial?

¹⁵ În visul pe care Iehova Dumnezeu l-a trimis „robului“ său, regele Nabucodonosor, era vorba despre „şapte timpuri“ (T.L.N.) decretate din ceruri. Dar ce legătură s-ar putea stabili între aceste „timpuri“ şi „vremile păgînilor“ sau „timpurile (...) naţiunilor“ (T.L.N.)? Ce ne-ar putea determina să credem că aceste două perioade coincid, fiind unul şi acelaşi lucru? Iată argumentele: În acest vis profetic, falnicul copac cu coroana larg întinsă reprezenta într-un mod abstract dominaţia mondială. Dar fiind că în perioada cînd a avut visul Nabucodonosor — „robul“ lui Iehova Dumnezeu — deţinea puterea asupra lumii, copacul i se putea asocia lui personal, astfel încît putem spune că acest copac îl reprezenta chiar pe el. Dar s-a prăbuşit oare autoritatea pe care Nabucodonosor o deţinea asupra lumii, în momentul cînd el a înebunit şi nu a mai stat pe tronul imperial? A încetat atunci hegemonia imperiului babilonian? Nu, nicidecum. Ea a continuat să dăinuie pînă la restabilirea lui Nabucodonosor, iar după aceea a fost exercitată prin succesorii: Evil-Merodac, Nabonid şi Belşazzar. Apoi dominaţia păgînă asupra lumii a fost preluată de puterile mondiale care au urmat: imperiul persan, imperiul grec, imperiul roman şi, în sfîrşit, de lăstarul acestui ultim imperiu, adică de puterea mondială anglo-americană.

16. În timp ce s-au succedat la domnie puterile mondiale păgîne, cine nu şi-a mai exercitat dominaţia asupra lumii? Cîte „timpuri“ trebuia să treacă peste trunchiul copacului simbolic?

¹⁶ Care a fost atunci stăpînirea ce a zăcut prăbuşită în toată această lungă perioadă? Este vorba despre suveranitatea reprezentată prin Ierusalim, „oraşul marelui Rege“. Ea aparţinea lui Iehova, Celui pe care Nabucodonosor l-a numit „Cel Preaînalt“ şi „Regele cerurilor“. Trunchiul copacului încercuit cu fier şi aramă reprezenta această dominaţie mondială momentan întreruptă. Potrivit decretului dat de Iehova, peste această rădăcină simbolică trebuia să treacă „şapte timpuri“.

17. a) Cum redau numeroase versiuni ale Bibliei expresia ebraică „şapte timpuri“? b) În ce sens au continuat păgînii să calce în picioare Ierusalimul, chiar şi după reconstruirea acestuia?

¹⁷ În locul celor „şapte timpuri“, unele versiuni ale Bibliei (The Living Bible, Moffat, Today’s English Version şi An American Translation) folosesc expresia „şapte ani“. Se pare că Nabucodonosor a fost atins de acel gen de demenţă numit licantropieb, rămînînd în această situaţie şapte ani. Cînd şi-a revenit, el a recunoscut că vindecarea sa se datoreşte lui Dumnezeu; totuşi el nu a permis poporului lui Dumnezeu să se întoarcă în patria lor. Iehova Dumnezeu hotărîse ca Ierusalimul şi Iuda să rămînă pustii timp de şaptezeci de ani. Prin urmare, Ierusalimul a continuat să fie călcat în picioare de păgîni chiar şi după reconstruirea lui de către iudeii care au fost repatriaţi începînd din 537 î.e.n. De ce? Datorită faptului că au rămas supuşi păgînilor şi nu au avut nici un descendent al dinastiei lui David care să domnească pe tronul de la Ierusalim ca rege independent. În consecinţă, pentru Iehova cele „şapte timpuri“ aveau o valoare simbolică. Aşadar, nu putea fi vorba de numai şapte ani, care aveau ca punct de plecare anul 607 î.e.n. — Daniel 4:16, 23, 25, 32.

18. Privind aceste „şapte timpuri“ în mod simbolic, cîţi ani reprezintă ele şi cînd s-au sfîrşit?

¹⁸ Potrivit calendarului folosit pentru profeţiile biblice, un an lunar numără 360 de zile. Prin urmare, un an sau un „timp“ simbolic echivalează cu 360 de ani calendaristici. Şapte „timpuri“ simbolice sau „ani“ vor echivala, aşadar, cu 7x360, adică cu 2 520 de ani. Calculînd această perioadă începînd cu anul 607 î.e.n., cînd Ierusalimul, „oraşul marelui Rege“, a fost distrus de „robul“ lui Iehova, Nabucodonosor, fiind apoi călcat în picioare de către păgîni, cei 2 520 de ani se sfîrşesc în toamna anului 1914.

19. a) Prin ce a fost marcat pe pămînt anul 1914? b) Ce a întreprins în acel an „Regele cerurilor“ la reşedinţa sa din ceruri?

¹⁹ Pe pămînt acest an a fost marcat prin izbucnirea primului război mondial, conflict purtat pentru dominaţia mondială. Însă în sferele cereşti sosise momentul ca „Cel Preaînalt“ să demonstreze că el „stăpîneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea“! (Daniel 4:32, 37, B.C.). Da, sosise timpul stabilit pentru ca să vină „acela care are dreptul legal“ la regalitate, iar pentru Cel Preaînalt sosise timpul să i-o „dea“. (Ezechiel 21:25–27, T.L.N.). „Acela care are dreptul legal“ nu era altul decît Isus Cristos, glorificatul Mesia, cel pe care însuşi „Regele cerurilor“ l-a născut ca Fiu spiritual iar mai tîrziu l-a înviat pentru viaţă cerească (Psalm 2:1–7). Sosise, aşadar, momentul ca Regele cerurilor să spună Fiului său: „Du-te să subjugi în mijlocul duşmanilor tăi.“ (Psalm 110:1, 2). Incontestabil, „vremile păgînilor“ luaseră într-adevăr sfîrşit.

[Note de subsol]

Ai putea răspunde?

□ Ce se părea că a luat sfîrşit cînd evreii au cucerit Ierusalimul în 1967? A încetat „Ierusalimul“ de a mai fi „călcat în picioare de păgîni“ odată cu evenimentul amintit anterior?

□ Cînd şi cu ce eveniment au început „vremile păgînilor“?

□ Cum putem demonstra că vremile păgînilor trebuie să dureze 2 520 de ani şi să ia sfîrşit în 1914 e.n.?

□ Ce reprezintă falnicul copac din profeţia lui Daniel? Ce reprezintă faptul că el a fost doborît şi că mai tîrziu a crescut din nou?