1, 2. În ce transformau scribii şi Fariseii faptele care erau bune în sine, şi cum i–a avertizat Isus pe continuatorii săi?

SCRIBII şi Fariseii căutau dreptatea conform propriei lor căi, care nu era calea lui Dumnezeu. Şi nu numai atît. Cînd făceau fapte care erau bune în sine, ei le transformau în manifestări ipocrite pentru a fi văzute de oameni. Ei nu îi slujeau lui Dumnezeu, ci propriei lor vanităţi. Iată cum şi–a avertizat Isus discipolii cu privire la asemenea făţărnicii: „Luaţi seama să nu practicaţi dreptatea voastră înaintea oamenilor pentru a fi observaţi de ei; altfel, nu veţi avea nici o răsplată la Tatăl vostru care este în ceruri“. — Matei 6:1.

3. (a) În ce fel erau scribii şi Fariseii plătiţi complet pentru sumele pe care le dădeau ca pomană? (b) Prin ce anume se deosebea atitudinea lui Isus faţă de actul de a da pomană?

³ Cuvîntul grecesc tradus prin «ei au complet» (apékho) era un termen care apărea deseori în chitanţele de afaceri. Folosirea lui în Predica de pe Munte arată că „ei şi–au primit răsplata“, adică „au semnat chitanţa pentru răsplata lor: dreptul lor de a primi răsplata s–a realizat, ca şi cum ei ar fi dat deja o chitanţă exactă pentru ea“ (An Expository Dictionary of New Testament Words, de W.E. Vine). Darurile pentru săraci erau promise în mod solemn pe străzi, iar în sinagogi erau anunţate numele donatorilor. Aceia care dădeau sume mari se bucurau de o cinste deosebită prin faptul că, în timpul serviciului religios, aveau locuri lîngă rabini. Ei dădeau pentru a fi văzuţi de oameni; ei erau văzuţi şi glorificaţi de oameni; deci ei puteau aplica marca „plătit complet“ pe chitanţa de răsplată primită pentru ceea ce dăduseră. Dar cît de mult se deosebea de aceasta atitudinea lui Isus! El a zis: Dă „în secret; atunci Tatăl tău care priveşte în secret te va răsplăti“. — Matei 6:3, 4; Proverbe 19:17.