Cum trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu?
CÂND un discipol i-a cerut lui Isus îndrumare cu privire la rugăciune, Isus nu a refuzat să i-o dea. Conform cu Luca 11:2–4, Isus a răspuns: „Când vă rugaţi, să ziceţi: «Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce în ispit㻓. Aceasta este cunoscută în general ca Rugăciunea Domnului sau Tatăl nostru. Ea transmite o mulţime de informaţii.
Mai întâi, chiar primul cuvânt ne spune cui trebuie să ne adresăm rugăciunile: Tatălui nostru. Să observăm că Isus a exclus posibilitatea de a ne ruga unei alte persoane, imagini, unui „sfânt“ sau chiar lui. În fond, Dumnezeu declarase: „Slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea idolilor ciopliţi“ (Isaia 42:8). Prin urmare, rugăciunile îndreptate spre altcineva sau altceva decât Tatăl nostru ceresc nu sunt ascultate de el, indiferent cât de sincer ar fi închinătorul. În Biblie, numai Iehova Dumnezeu este numit ‘Cel care ascultă rugăciunea’. — Psalmul 65:2.
Poate că unii spun că „sfinţii“ acţionează doar ca mijlocitori între om şi Dumnezeu. Însă Isus însuşi a învăţat următoarele: „Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie preamărit în Fiul“ (Ioan 14:6, 13). Astfel, Isus a exclus ideea că cineva numit sfânt ar putea servi ca mijlocitor. Observaţi totodată ce a spus apostolul Pavel cu privire la Cristos: „Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi“. ‘El trăieşte pururea, ca să mijlocească pentru cei care se apropie prin El de Dumnezeu.’ — Romani 8:34; Evrei 7:25.
Numele care trebuie să fie sfinţit
Următoarele cuvinte din rugăciunea lui Isus au fost: „Sfinţească-se Numele Tău“. Cum ar putea cineva să sfinţească, sau să pună deoparte, numele lui Dumnezeu dacă nici nu l-a cunoscut şi nu l-a folosit? În „Vechiul Testament“, Dumnezeu este menţionat cu numele său personal, Iehova, de peste 6 000 de ori.
O notă de subsol de la Exodul 6:3 din Biblia catolică Douay Version spune referitor la numele lui Dumnezeu: „Anumiţi biblişti moderni au format numele de Iehova . . . , deoarece adevărata pronunţare a numelui [lui Dumnezeu], care apare în textul ebraic, s-a pierdut, nemaifiind utilizată de mult timp“. Prin urmare, versiunea catolică New Jerusalem Bible foloseşte numele Yahweh. Deşi unii erudiţi preferă forma „Yahweh“, „Iehova“ este un mod legitim de pronunţare a numelui divin şi de mult intrat în uz în limba română. Alte limbi au propriul lor mod de pronunţare a numelui divin. Cel mai important lucru este să folosim numele în aşa fel încât să-l sfinţim. V-a învăţat biserica dumneavoastră să folosiţi numele Iehova în rugăciune?
Subiecte potrivite pentru rugăciune
În continuare, Isus şi-a învăţat discipolii să se roage: „Vie împărăţia Ta“. Evanghelia după Matei adaugă cuvintele: „Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ“ (Matei 6:10). Împărăţia, sau Regatul, lui Dumnezeu este un guvern încredinţat lui Isus Cristos (Isaia 9:6, 7). Potrivit profeţiilor biblice, acest guvern va înlătura în curând toate guvernele omeneşti şi va inaugura o eră de pace mondială (Psalmul 72:1–7; Daniel 2:44; Apocalipsa 21:3–5). Ca urmare, adevăraţii creştini fac din venirea Regatului un subiect frecvent de rugăciune. V-a învăţat biserica dumneavoastră să procedaţi astfel?
Este interesant că Isus a arătat şi că rugăciunile noastre pot include chestiuni personale care ne frământă. El a spus: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce în ispită“ (Luca 11:3, 4). Cuvintele lui Isus indică faptul că putem urmări voinţa lui Dumnezeu în chestiunile cotidiene, că putem vorbi cu Iehova despre orice ne-ar putea îngrijora sau tulbura pacea minţii. O astfel de implorare regulată a lui Dumnezeu ne ajută să înţelegem că depindem de el. Astfel devenim mai conştienţi de influenţa lui în viaţa noastră. Tot la fel de util este să-i cerem iertare zilnic lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. În felul acesta devenim mai conştienţi de slăbiciunile noastre şi mai toleranţi faţă de defectele altora. Îndemnul lui Isus de a ne ruga pentru a nu ceda tantaţiei este, de asemenea, potrivit, mai ales având în vedere moravurile tot mai decăzute ale acestei lumi. În armonie cu această rugăciune, noi suntem atenţi să evităm împrejurările şi situaţiile care ne-ar putea conduce la comiterea unor păcate.
Fără îndoială deci, Rugăciunea Domnului ne spune multe despre rugăciunile care îi plac lui Dumnezeu. Dar a vrut oare Isus să spună că noi trebuie să recităm, pur şi simplu, această rugăciune cu regularitate?
Alte sfaturi cu privire la rugăciune
Isus a dat şi alte instrucţiuni pe tema rugăciunii. În Matei 6:5, 6 citim: „Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor, ca să fie văzuţi de oameni. . . . Ci tu, când te rogi, intră în cămăruţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti“. Aceste cuvinte ne învaţă că rugăciunea nu trebuie rostită într-un mod ostentativ, ca să-i impresioneze pe alţii. Vă vărsaţi inima înaintea lui Iehova în ascuns, aşa cum ne îndeamnă Biblia? — Psalmul 62:8.
Isus a avertizat: „Când vă rugaţi, să nu folosiţi repetări fără rost, ca păgânii, care gândesc că, dacă spun o mulţime de cuvinte, vor fi ascultaţi“ (Matei 6:7). Evident, Isus nu era de acord cu memorarea rugăciunilor şi cu atât mai puţin cu citirea lor din unele cărţi. Cuvintele lui exclud şi folosirea rozariului.
Un liturghier catolic recunoaşte: „Cea mai bună rugăciune constă în rostirea propriilor noastre gânduri spontane atunci când ne întoarcem spre el cu recunoştinţă sau în nevoie, în timpuri de mâhnire sau în închinarea zilnică pe care i-o aducem cu regularitate“. Rugăciunile lui Isus erau spontane, nu memorate. De exemplu, citiţi rugăciunea lui Isus consemnată în Ioan, capitolul 17. Ea este în armonie cu rugăciunea model, întrucât scoate în evidenţă dorinţa lui Isus de a vedea numele lui Iehova sfinţit. Rugăciunea lui Isus a fost spontană şi din adâncul inimii.
Rugăciuni pe care le ascultă Dumnezeu
Dacă aţi fost învăţat să rostiţi rugăciuni memorate, să vă rugaţi „sfinţilor“ sau imaginilor sau să folosiţi obiecte religioase ca rozariul, ideea de a vă ruga în modul specificat de Isus vă poate intimida la început. Cu toate acestea, soluţia este să ajungeţi să-l cunoaşteţi pe Dumnezeu: numele său, scopurile sale, personalitatea sa. Puteţi realiza acest lucru printr-un studiu temeinic al Bibliei (Ioan 17:3). Martorii lui Iehova sunt dispuşi şi bucuroşi să vă ajute în această privinţă. De fapt, ei au ajutat milioane de persoane din întreaga lume să ‘guste şi să vadă ce bun este’ Iehova (Psalmul 34:8)! Cu cât veţi ajunge să-l cunoaşteţi mai bine pe Dumnezeu, cu atât mai mult vă veţi simţi îndemnaţi să-l lăudaţi în rugăciune. Şi cu cât vă apropiaţi mai mult de Iehova prin rugăciuni pline de veneraţie, cu atât mai strânsă va deveni relaţia dintre voi.
Aşadar, toţi închinătorii adevăraţi ai lui Dumnezeu sunt îndemnaţi: „Rugaţi-vă neîncetat“ (1 Tesaloniceni 5:17). Aveţi grijă ca rugăciunile voastre să fie cu adevărat în armonie cu Biblia, inclusiv cu instrucţiunile lui Isus Cristos. În felul acesta puteţi fi siguri că rugăciunile voastre vor avea aprobarea lui Dumnezeu.
[Legenda fotografiei de la pagina 7]
Cu cât învăţăm mai mult despre Iehova, cu atât ne simţim mai îndemnaţi să ne rugăm lui din toată inima.