Ce socoteşti ca siguranţă? — Locuinţa ta? — Contul tău la bancă? — Locul tău de muncă?
1 Ce dorinţe naturale va satisface Iehova şi cum?
TOATE persoanele normale doresc siguranţă. Ele ar dori siguranţă economică, un loc frumos pentru a locui, lucru satisfăcător, libertate de teamă şi pace a minţii. Iehova a imprimat dorinţa pentru astfel de lucruri potrivite, cînd a creat pe bărbat şi pe femeie. Si orînduirea nouă a lui Dumnezeu, sub domnia împărăţiei sale cereşti, asemenea siguranţă va fi soarta fericită a omenirii. Cu privire la Iehova, psalmistul inspirat a spus: „Iţi deschizi tu mîna şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă“ (Ps. 145:16). In orînduirea nouă a lui Dumnezeu, dorinţele corecte ale oamenilor vor fi satisfăcute pe deplin, chiar peste aşteptările lor.
2 Ce pierdere va avea loc la venirea „necazului cel mare“?
2 Dar noi totuşi nu sîntem în orînduirea nouă a lui Iehova. Noi trăim încă în acest sistem prezent de lucruri. Si aceasta este aproape spre sfîrşitul său. Sfîrşitul său va veni în scurt timp, cînd se ciocneşte frontal cu Dumnezeu la venirea „necazului cel mare“. (Mat. 24:21) De aceea, înainte ca orînduirea nouă a lui Dumnezeu să devină o realitate, sistemul vechi al domniei politice, comerciale şi religioase sub Satan, trebuie să fie pus la o parte din drum (2 Cor. 4:4; Apoc. 19:11–21). In timpul acela va exista pierdere enormă de viaţă, deoarece Iehova va da la moarte pe aceia care refuză să facă voia sa. De asemenea, fără îndoială, va exista multă pierdere materială, aşa cum s-a întîmplat aceasta cînd au pierit cei răi în potopul din zilele lui Noe, şi cînd Sodoma şi Gomora au fost distruse şi, de asemenea, cînd a fost devastat Ierusalimul în anul 70 e.n. — Luca 17:26–29; 2 Cron. 36:19.
3 Care ar trebui să fie atitudinea noastră, avînd în vedere ceea ce aduce viitorul imediat?
3 De aceea, ar trebui să ne înfrînăm în mod corespunzător, acum, dorinţele noastre naturale după siguranţă materială. Dacă acordăm prea multă atenţie lucrurilor materiale, putem să cădem în primejdia de a fi abătuţi de la lucrul cel mai important, anume de a face voia lui Iehova şi de a obţine favoarea sa. După cum a scris apostolul Pavel: „Să punem de asemenea la o parte orice balast şi păcatul care ne înconjoară aşa de uşor şi să alergăm cu răbdare la alergarea care ne stă înainte“ (Evr. 12:1). Lipsa de credinţă ar putea uşor să cauzeze înfrîngerea noastră, dacă sîntem prea mult implicaţi în urmărirea în general a acestui sistem de lucruri. Intocmai după cum un alergător leapădă de la sine orice balast inutil pentru a alerga în cursa sa, tot aşa şi noi ar trebui să alergăm pentru preţul vieţii veşnice. Pavel aseamănă de asemenea creştinii cu un soldat care nu-şi distrage atenţia prin a se angaja în alte treburi, zicînd: „Ca un bun soldat al lui Cristos Isus ia partea ta în a suferi răul. Nimeni care serveşte ca un soldat, nu se amestecă în afacerile comerciale ale vieţii, pentru ca el să poată cîştiga aprobarea aceluia care l-a angajat ca soldat.“ — 2 Timotei 2:3, 4.
A AVEA UN PUNCT DE VEDERE ECHILIBRAT
4 Cere Dumnezeu poporului său să renunţe la locuinţe, la locurile de muncă şi la bani?
4 Din aceasta noi ar trebui să tragem concluzia că, deoarece sîntem atît de aproape de sfîrşitul acestui sistem, Dumnezeu cere oare creştinilor să-şi abandoneze locuinţele, locurile de muncă şi banii? Nu mai au ei nevoie să fie interesaţi în a cîştiga cele necesare vieţii, mai cu seamă în aceste timpuri de crize economice, cînd mulţi oameni sînt aruncaţi afară din lucru? Nu, noi n-ar trebui să tragem această concluzie, căci Cuvîntul lui Dumnezeu, de asemenea, spune: „Cu siguranţă dacă cineva nu-şi procură cele necesare pentru aceia care sînt ai lui, şi mai cu seamă pentru aceia care sînt membri ai familiei sale, el a tăgăduit credinţa şi este mai rău decît o persoană fără credinţă“ (1 Tim. 5:8). Pentru a ‘se îngriji pentru ai lor’, aceia care au responsabilităţi familiale, de obicei trebuie să lucreze, pentru a cîştiga destui bani, hrană, îmbrăcăminte şi adăpost.
5, 6. Care este problema reală cu privire la lucrurile materiale astăzi?
5 Punctul care este accentuat în Biblie, este că cîştigarea de cele necesare întreţinerii vieţii este chiar importantă şi necesară, că omul însă n-ar trebui să facă din aceasta punctul central al vieţii sale. Dacă o persoană este consumată de grijile zilei, ea ar putea simţi că nu i-a mai rămas timp sau energie pentru a căuta pe Dumnezeu, pentru a învăţa cerinţele sale şi pentru a face voia sa. Astfel, ea ar trebui să decidă care va fi dumnezeul său: Iehova sau lucrurile materiale. „Nimeni nu poate fi sclav pentru doi stăpîni“, a spus Isus. „Voi nu puteţi fi sclavi pentru Dumnezeu şi pentru bogăţii“ (Mat. 6:24). Persoana care este prea interesată în lucrurile materiale este de obicei prea implicată în a lucra şi a se îngriji pentru ele. Iată pentru ce persoanele bogate adesea au dificultăţi în a face voia lui Dumnezeu. Ele sînt prea ocupate făcînd şi păstrînd bogăţia lor. Astfel, Isus a observat: „Cît de greu lucru va fi pentru aceia care au bani să intre în împărăţia lui Dumnezeu!“ — Marcu 10:23.
6 Mai devreme sau mai tîrziu, prin folosirea timpului nostru, prin atitudinea pe care o dezvoltăm sau prin dorinţa inimii noastre pe care o nutrim, vom acorda întîietate unuia sau celuilalt — lui Dumnezeu sau lucrurilor materiale — şi vom face din aceasta punctul central al vieţii noastre. Ce devine centru vieţii noastre va determina viitorul nostru, aşa după cum a făcut aceasta pentru Lot şi pentru soţia sa. „Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit. Căci ceea ce seamănă cineva aceea va şi secera“ (Gal. 6:7). Un agricultor nu poate semăna sămînţă de buruiană şi apoi să aştepte să secere grîu. Tot aşa de puţin, dacă seamănă grîu, nu va secera buruieni. Dacă noi semănăm încredere în avantajele materiale, pe care le oferă acum sistemul prezent, atunci vom secera dezamăgire, dacă aceasta va merge la nimicire. Dacă semănăm, dimpotrivă, încredere în Dumnezeu, atunci vom secera răsplata pe care o dă el, atît acum cît şi în orînduirea sa nouă.
7 Cum a desfăşurat apostolul Pavel atitudinea corectă?
7 Dacă, avînd în vedere timpul în care trăim noi astăzi, am dori să manifestăm înţelepciune practică, ar trebui să avem o atitudine întocmai ca apostolul Pavel, care a spus: „Eu consider, într-adevăr, toate lucrurile ca o pierdere din cauza valorii excelente a cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Din cauza lui eu am acceptat pierderea tuturor lucrurilor şi le consider ca o grămadă de gunoi, ca să–l pot cîştiga pe Cristos“. Pavel n-ar fi încetat de a face voia lui Dumnezeu chiar dacă ar fi pierdut totul din cauza aceasta, da, chiar viaţa. El a sperat cu încredere într-o înviere. De fapt, el privea înainte „la învierea timpurie din morţi“. Pavel a apreciat faptul că ceea ce este important în realitate în viaţă nu era proprietatea, sănătatea, poziţia sau starea pe care o avusese înainte în comunitate. El dorea să lase toate aceste lucruri să treacă pentru ceea ce conta în realitate — facerea voiei lui Dumnezeu şi cîştigarea favoarei şi binecuvîntării sale. — Filip. 3:8, 10, 11.
CIT DE IMPORTANTA ESTE LOCUINTA TA?
8, 9. Pentru ce este neînţelept de a deveni prea ataşaţi de locuinţă sau de posesiuni?
8 Inţelepciunea acelei atitudini poate fi văzută prin tristeţea, dezamăgirea şi amărăciunea care vin peste aceia care devin prea ataşaţi de lucrurile materiale şi care le pierd. De exemplu, tu ai putea să ai o locuinţă frumoasă, dar ce asigurare există, că vei avea-o mîine? Tu poate mîine nu mai trăieşti (Luca 12:16–21). Chiar acum mulţi care s-au băgat în datorii grele pentru a găsi o locuinţă, care în „timpurile grele“ economice, ei nu mai pot face faţă plăţilor şi sînt forţaţi să cedeze casa.
9 De asemenea, în fiecare an mii de locuinţe sînt distruse sau avariate de foc şi altele de inundaţii sau furtuni. Cu frecvenţa crescîndă, hoţii intră în casă prin spargere şi fură. In unele cazuri asigurarea acoperă costul pierderilor, dar în multe alte cazuri ea nu le acoperă. Si ce avem de spus despre costul emoţional pentru aceia care şi-au făcut centrul vieţii lor din aceste posesiuni? O gospodină a notat: „Este adevărat. Cu cît ai mai mult, cu atît ai mai multe griji.“ De asemenea, au fost războaie, răscoale şi alte acte de violenţă care au distrus locuinţe fără speranţă de compensare.
10 Ce avantaj are un creştin, care are un punct de vedere corect? (Luca 14:33).
10 O altă persoană care îşi păstrează dorinţele sale la un minimum rezonabil şi care vrea să rezolve mai puţin materialiceşte, nu are atît de mult de pierdut. In plus, aceasta de obicei îl face capabil să folosească mai mult din timpul şi energia sa în studiu şi în serviciul Creatorului său. El se poate concentra asupra zidirii încrederii în Iehova, în promisiunile sale. Foc, răscoale sau violenţe ar putea distruge casa sa, dar ele nu pot distruge siguranţa reală care vine de la Iehova. Iată pentru ce „acela care ascultă de mine“, spune Iehova, „va locui în siguranţă şi va fi netulburat de ameninţarea calamităţii“ — Prov. 1:33. Un astfel de om poate spune pe drept: „In pace mă voi culca şi voi dormi, căci tu însuţi, singur, o, Iehova mă faci să locuiesc în siguranţă“. — Ps. 4:8.
11 Ce pierdere materială ar putea să apară în decursul „necazului cel mare“?
11 In cele din urmă, unde sînt interesate locuinţa şi posesiunile, vor fi ele oare lăsate să dureze în decursul „marelui necaz“? In acel timp de condiţii haotice, ne gîndim noi, că posesiunile cuiva nu vor fi afectate? (Zah. 14:13). De asemenea, în decursul „necazului cel mare“ Satan şi hoardele sale vor lansa un atac împotriva servilor lui Iehova „pentru a lua pradă şi pentru a jefui“ (Ezec. 38:12). Cît de departe va permite Iehova pe duşmanii săi să meargă noi nu ştim în acest timp, dar probabilitatea pierderii materiale există.
12 La ce putem să privim noi înainte?
12 Pentru toate aceste motive, noi putem vedea că este neînţelept să devenim prea ataşaţi emoţional de lucruri cum ar fi locuinţele şi mobilele, oricît de agreabile ar putea să fie ele în prezent. Aceasta nu înseamnă că Iehova condamnă asemenea lucruri, dar el ştie că ataşarea la ele s-ar putea dovedi primejdioasă, aşa cum s-a întîmplat cu soţia lui Lot. (Luca 17:31, 32.) In schimb, noi ar trebui să privim înainte la timpul cînd în orînduirea lui Dumnezeu, în siguranţă totală, servii săi pot construi locuinţe potrivite de locuit.
CONSIDERI TU BANII SAU LOCUL TAU DE MUNCA CA SIGURANTA?
13 Ce siguranţă constituie banii? (Ecl. 7:12)
13 Este nevoie de bani pentru a trăi în acest sistem de lucruri şi pentru a cumpăra cele necesare vieţii. Dar mulţi oameni ar dori un cont substanţial la bancă, simţind că aceasta le va da siguranţă. Totuşi, istoria recentă arată că aceasta nu e chiar aşa. In marea depresiune mii de bănci s-au închis, în toată lumea, cu pierderi severe pentru deponenţi. Si un economist a declarat nu demult: „Sistemul bancar . . . a arătat o deteriorare continuă, începînd de la sfîrşitul celui de al II-lea război mondial.“ De asemenea, valoarea banilor a fost mîncată de inflaţie, întocmai ca un bloc de gheaţă care se topeşte la soare. Cu adevărat istoria banilor este însumată într-un singur cuvînt: nesiguranţă.
14 Pentru ce este înţelept a fi liber de iubirea de bani? (Mat. 19:21).
14 Astfel în timp ce banii sînt necesari şi folositori acum, este nebunie să-şi pună cineva încrederea în ei. Căci indiferent ce acţiuni ar putea să întreprindă autorităţile, pentru a sprijini sistemele aconomice de astăzi, fapt este că ele în curînd se vor prăbuşi total şi de data aceasta pentru totdeauna. Ziua se apropie repede cînd, aşa cum s-a întîmplat înainte, „în străzi îşi vor arunca argintul lor şi ca un lucru scîrbos va deveni aurul lor. Nici argintul lor, nici aurul lor nu va fi în stare să–i mîntuiască în ziua mîniei lui Iehova“ (Ezec. 7:19). Avînd în vedere aceasta, Cuvîntul lui Dumnezeu sfătuieşte în mod înţelept: „Părăsiţi modul vostru de viaţă ca să fiţi liberi de iubirea de bani, în timp ce sînteţi mulţumiţi cu lucrurile prezente“. Din cauza de a nu fi ascultat de acest sfat şi, în schimb, dezvoltînd iubirea pentru bani, „unii au fost abătuţi de la credinţă şi ei înşişi s-au străpuns peste tot cu o mulţime de chinuri“ (Evr. 13:5; 1 Tim. 6:10). Astfel, nu numai că iubirea de bani îndepărtează pe cineva de la interesele împărăţiei lui Dumnezeu ci îi aduce la „multe chinuri“ din cauza a tot ceea ce o persoană trebuie să ia asupra sa pentru a cîştiga bani şi pentru a-i păstra.
15 Este bogăţia vreun avantaj în a lucra pentru viaţă veşnică? (Ps. 49:16, 17)
15 Cei bogaţi ar putea dori să „trăiască pe vecie şi să nu vadă mormîntul“, iar „casele lor să poată dura pe timp nelimitat“, „dînd chiar numele lor moşiilor lor“ (Ps. 49:9, 11). Dar Dumnezeu este acela care va determina viitorul. Nu banii, ci Iehova va decide cine şi ce va fi păstrat în decursul timpului de necaz care va veni. Si, în această orînduire nouă a sa, pămîntul nu va fi împărţit după capriciile unor oameni bogaţi şi puternici, care trăiesc astăzi. Iehova, cu ajutorul guvernului împărăţiei sale, va reglementa afacerile economice, astfel încît toţi din poporul său vor beneficia de comorile pămîntului (Rom. 2:11). De aceea, cît de practic şi de salvator pentru viaţă este sfatul Bibliei: „Strîngeţi pentru voi înşivă comori în ceruri, unde nici molia, nici rugina nu le consumă, şi unde hoţii nu pătrund prin spargere pentru a le fura“ (Mat. 6:20). Un sold creditor la Dumnezeu este ceea ce contează, nu un cont mare la vreo bancă.
A NU–SI FACE GRIJI INUTILE
16 Chiar în timpuri de dificultăţi economice, ce echilibru ar trebui să păstreze creştinul? (Mat. 6:34)
16 Cu toate acestea, astăzi cei mai mulţi oameni nu reuşesc să ajungă bogaţi. Ei sînt mai mult interesaţi pentru a cîştiga destui bani, pentru a face faţă cheltuielilor. Există multă linişte, deoarece dificultăţile economice pe plan mondial în anii trecuţi au făcut ca mulţi oameni să-şi piardă locurile de muncă şi veniturile. Servul lui Dumnezeu în această împrejurare, de asemenea, are motiv de îngrijorare. Dar el păstrează echilibrul. El îşi aduce aminte că Cuvîntul lui Dumnezeu îi spune „să nu părăsim adunarea noastră, aşa cum au unii obicei, ci încurajîndu-ne unul pe altul, şi aceasta cu atît mai mult, cu cît vedem că timpul se apropie“ (Evr. 10:24, 25). Creştinul echilibrat apreciază că „trebuie să trăim nu numai cu pîine, ci cu orice cuvînt care vine din gura lui Iehova“ (Mat. 4:4). Astfel, în timp de el în mod conştient face ceea ce poate pentru a găsi de lucru, în vederea cîştigării întreţinerii sale, el nu se lasă a fi împiedicat de a se aduna împreună cu alţi creştini, pentru a studia Cuvîntul lui Dumnezeu. De aceea, el nu se lasă împiedicat din această cauză în serviciul său îndeplinit în favoarea altora din comunitate, care nu cunosc încă pe Iehova şi scopurile sale. El păstrează în primul loc lucrurile mult mai importante în legătură cu Dumnezeu şi voinţa sa. — Filip. 1:10.
17 Ce cunoştinţă mîngîietoare are creştinul cu toate că el însuşi experimentează problemele economice? (Evrei 13:5, 6)
17 Servul lui Dumnezeu care experimentează probleme din cauza dificultăţilor economice, are un mare avantaj faţă de alţii, care nu-l servesc pe Iehova. El este confruntat de faptul că Dumnezeu, pe care el îl serveşte, cunoaşte situaţia sa mai bine decît el însuşi, şi se poate încrede în el ca într-un tatţ iubitor că–l va ajuta în timp de nevoie. Dacă Dumnezeu s-a îngrijit de întruniri pentru întărirea spirituală şi le-a oferit ocazii pentru propovăduirea veştii bune a noii orînduiri, care va veni, totuşi n-ar sprijini el oare pe servii săi, care pun interesele lui Dumnezeu pe primul loc în viaţa lor? De asemenea, deoarece Dumnezeu însuşi spune că ‘acela care nu se îngrijeşte pe sine însuşi este mai rău decît un necredincios’, nu s-ar conduce el însuşi oare după acelaşi principiu? (1 Tim. 5:8). „Există nedreptate la Dumnezeu? Niciodată nu s-ar putea întîmpla aşa ceva!“ declară apostolul Pavel. — Romani 9:14.
18, 19. (a) In schimbul întristării de pierderea materială potenţială pentru ce ar trebui să ne bucurăm în vederea apropierii sfîrşitului acestui sistem rău? (b) De aceea, ce cale ar trebui să apucăm în acest timp al sfîrşitului?
18 Da, Iehova i-a creat pe oameni cu dorinţa naturală pentru lucruri bune. Dar la acest punct culminant al secolelor, toate consideraţiile materiale necesită să fie păstrate la locul lor propriu. Ele nu trebuie să fie lăsate să obţină stăpînire peste noi. Astfel, cînd ne gîndim la „necazul cel mare“, care este foarte aproape, noi nu vrem să fim ca soţia lui Lot. Noi nu vrem să ne întristăm la gîndul pierderii posesiunilor noastre, deoarece asemenea gîndire negativă ne-ar putea dezechilibra în ceea ce priveşte punctul unde viaţa noastră este foarte primejduită.
19 In schimb, noi ne vom bucura de apropierea sfîrşitului acestui sistem rău. Noi ştim că aceasta va însemna justificarea numelui lui Iehova şi, de asemenea, salvarea poporului său, care poartă acel nume şi care iau atitudine pentru el în viaţa lor zilnică. Pentru loialitatea lor faţă de Iehova, ei vor ajunge într-o nouă orînduire, unde vor avea îndatorirea plăcută de a face acest pămînt un paradis, liber de influenţa lui Satan şi a sistemului său nelegiuit de lucruri, liber de robia faţă de păcat şi moarte (1 Cor. 15:25, 26). Cu un asemenea viitor grandios care ne stă înainte, toţi care doresc să-şi păstreze viaţă ar dori să trăiască în continuare, vor dori „să-şi reazeme speranţa lor, nu pe bogăţii nesigure, ci pe Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele; să fie bogaţi în fapte bune, să facă bine, să fie darnici, gata să simtă cu alţii, să-şi strîngă comori în siguranţă pentru ei înşişi, o temelie bună pentru viitor, ca să poată să apuce ferm viaţa adevărată.“ — 1 Timotei 6:17–19.