Serviciul de pionier — este pentru tine?

¹ Fără îndoială, mulţi dintre voi şi-au pus întrebarea: „Este serviciul de pionier pentru mine?“ Acest lucru este demn de laudă, deoarece dezvăluie faptul că doriţi să participaţi într-o mai mare măsură la răspândirea veştii bune a Regatului. Iar dedicarea noastră lui Iehova implică, nu-i aşa, exact acest lucru — faptul de a ne dărui cu toată inima, sufletul, mintea şi puterea noastră închinării la Iehova, Dumnezeul nostru (Marcu 12:30). Totuşi, nu toţi putem face pionierat, iar acest lucru este de înţeles. Unii dintre noi au familii sau alte obligaţii, iar alţii au o sănătate precară sau sunt înaintaţi în vârstă. Însă, fără îndoială, există mulţi alţii care ar putea încerca marea bucurie pe care o procură faptul de a-i sluji Grandiosului nostru Creator efectuând serviciul de pionier. Există unii cărora nu le permit condiţiile să efectueze lunar 90 de ore în depunerea de mărturie despre Regat. Dar acest fapt nu înseamnă că aceste persoane au mai puţină credinţă.

² Să vedem însă ce implică faptul de a fi pionier? Răspunsul dat la această întrebare diferă de la individ la individ. Unii ar putea spune că pionierii sunt o categorie aparte de oameni care s-ar părea că dispun de mai mult timp pentru a participa în ministerul de teren. Alţii invocă anumiţi factori favorabili, de exemplu o sănătate sau o vârstă corespunzătoare, siguranţă pe plan economic sau o anumită instruire şcolară, factori care fac posibil pionieratul. Aceşti factori ar putea avea o anumită influenţă, însă ei nu motivează în întregime ce anume face ca cineva să se angajeze în serviciul de pionier regular, şi ce anume îi face pe pionieri să persevereze în acest serviciu.

³ Există multe persoane cu o sănătate destul de bună şi cu suficiente resurse materiale, care nu sunt pionieri. Există totuşi şi persoane care nu se laudă cu o sănătate foarte bună, care au resurse materiale modeste, dar care efectuează cu loialitate serviciul de pionier. Nu ar putea oare mai mulţi dintre cei care dispun de o stare bună de sănătate, dintre cei pensionaţi care dispun de resurse financiare sigure, sau dintre cei care, momentan, nu au un loc de muncă, să analizeze posibilitatea de a efectua serviciul de pionier regular sau auxiliar? La urma urmei, cei cărora împrejurările le permit, devin pionieri pentru că doresc acest lucru. Această dorinţă este rezultatul multor factori, printre care putem menţiona iubirea, aprecierea, zelul şi loialitatea. Dacă dorinţa este suficient de puternică, pot fi depăşite chiar şi obstacole care la prima vedere par cât munţii. — Mat. 17:20.

⁴ Aşadar, este bine să ne autoanalizăm din când în când şi să ne punem întrebarea: Aş putea oare să fac mai mult în ce priveşte proclamarea veştii bune? În urma studiului din Cuvântul lui Dumnezeu, am înţeles cu toţii că am avansat mult în perioada ‘zilelor din urmă’. Acesta este motivul pentru care lumea lui Satan în care trăim se caracterizează prin condiţii tot mai rele, aşa cum este descris la 2 Timotei 3:1–5. Satan încearcă să-i acapareze pe toţi membrii poporului lui Dumnezeu în lumea lui, lume în care nu există iubire, şi în care abundă materialismul. Însă, noi suntem separaţi de lume, iar „ceea ce cîştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră“ (1 Ioan 5:4). Aşa că, în virtutea acestei credinţe, trebuie să tindem spre toate privilegiile de serviciu posibile. Dacă avem posibilitatea să efectuăm serviciul de pionier auxiliar şi, poate, mai târziu, serviciul de pionier regular, ar trebui s-o facem.

⁵ Pe măsură ce o persoană progresează în adevăr, dobândind o cunoştinţă exactă şi angrenându-se în serviciul de teren, ea va simţi bucuria care decurge din faptul că îi ajută pe alţii să înveţe adevărul. Serviciul pe care îl efectuează dobândeşte importanţă şi îi dă sentimentul împlinirii. Roadele muncii grele pe care o îndeplineşte devin o sursă de bucurie (Ecl. 2:24). O astfel de lucrare excelentă este consecinţa faptului că a cultivat şi a aplicat practic calităţi divine (1 Pet. 1:5–8). Din aceste elemente de bază se naşte dorinţa de a fi pionier (1 Pet. 4:2). Recordurile absolute de pionieri, cifre înregistrate în ultimul timp, demonstrează că mulţi au cultivat această dorinţă.

⁶ Fie că suntem vestitori, fie că aspirăm la serviciul de pionier, cuvintele lui Isus din Matei 6:30–33 ni se aplică tuturor: „Şi dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe cîmp, care astăzi este, dar mîine va fi aruncată în cuptor, oare nu vă va îmbrăca El cu mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci nu vă îngrijoraţi zicînd: «Ce vom mînca?» sau: «Ce vom bea? » sau: «Cu ce ne vom îmbrăca?», fiindcă pe toate acestea păgînii le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate aceste lucruri. Căutaţi mai întîi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra“. Aşadar, Dumnezeu ne asigură că ne va pune la dispoziţie tot ceea ce ne este necesar dacă vom acorda atenţia cuvenită Cuvântului său şi dacă ne vom strădui să facem, plini de credinţă, voinţa lui. În cazul în care ne putem aranja în aşa fel lucrurile încât să ne putem angrena în serviciul de pionier, şi dacă vom lua iniţiativa în acest sens, Iehova ne va purta în continuare de grijă. În lumea întreagă nu veţi găsi niciodată vreun pionier fidel care să fie obligat să-şi cerşească pâinea! — Ps. 37:25, 26.

⁷ Trecând concret la lucruri practice, de ce să nu discuţi cu unii dintre fericiţii pionierii din congregaţia sau din circumscripţia din care faci parte — pionieri care s-au bucurat în acest serviciu doi, trei sau mai mulţi ani, unii chiar 20 sau 30 de ani. Acest fapt te va ajuta să înlături îndoiala care te frământă: dacă serviciul de pionier este sau nu pentru tine. Discută cu cei care au făcut din pionierat cariera lor, şi care continuă să se bucure în acest serviciu. Ei îţi pot spune în mod concret cum procedează. Ei îţi pot spune, de asemenea, cu ce probleme s-au confruntat la început, cum le-au făcut faţă şi cum şi-au întocmit programul astfel încât să nu-şi neglijeze serviciul, întrunirile sau alte îndatoriri. Iar după ce vei începe pionieratul, fără îndoială că aceşti „veterani“ vor putea să te îndrume. De asemenea, ai încredere că Iehova poate să creeze modalităţi prin care să depăşeşti obstacole cât munţii. — Mat. 17:20.

⁸ Cei care efectuează serviciul de pionier, şi rămân în acest serviciu, vor beneficia de multe alte binecuvântări din partea lui Iehova (Prov. 10:22). Părinţii probabil că-şi pun întebarea: Cum îi putem ajuta pe copiii noştri să cultive dorinţa de a fi pionieri? Dacă voi înşivă luaţi iniţiativa în a face pionierat, copiii voştri se vor simţi îndemnaţi să vă imite exemplul. De la o vârstă fragedă învăţaţi-i să studieze Cuvântul lui Dumnezeu (2 Tim. 3:15). Nu uitaţi, acesta are puterea de a le oferi motivaţia necesară (Evr. 4:12). El îi poate învăţa pe tineri care sunt principiile drepte şi cum pot să aplice aceste principii (Evr. 5:14). Toate aceste îndrumări, împreună cu un bun exemplu din partea părinţilor, constituie un fundament solid, pe care se poate clădi. — 1 Cor. 3:10–13.

⁹ Instruirea trebuie să includă în principal ideea de a-i ajuta pe oameni (Mat. 9:36). Încurajaţi-i pe tineri şi pe cei noi la adevăr să urmeze exemplul pe care l-a dat Isus în acest sens. Aceasta îi va ajuta să-i privească pe oameni din punctul de vedere al lui Iehova (2 Pet. 3:9). Arătaţi-le care este motivul pentru care faptul de a-i ajuta pe alţii constituie un element esenţial al închinării creştine. — Mat. 22:39; Ioan 21:15–17.

¹⁰ Tinerii adolescenţi trebuie să analizeze ce obiective pe termen lung îşi propun şi trebuie să vadă în ce mod îşi vor folosi resursele de care dispun. De ce să nu-şi propună să facă pionierat? Cei în vârstă, care sunt în pensie sau care sunt aproape de vârsta pensionării, pot avea şi ei în vedere pionieratul. Binecuvântările pe care le primim depind în mare măsură de modul în care ne folosim de ocaziile pe care le avem. — Luca 8:18.

¹¹ Pentru fiecare dintre noi împrejurările vieţii se schimbă. Niciunul dintre noi nu ştie ce va aduce ziua de mâine. Puţine lucruri din viaţă rămân cu adevărat neschimbate. De aceea, de ce să nu-ţi analizezi situaţia din prezent şi să cântăreşti bine lucrurile pentru a vedea dacă nu poţi face pionierat? Dacă nimic, în afara faptului că eşti nehotărât, nu te împiedică să faci pionierat, de ce să nu adopţi o conduită care, în mod sigur, este în armonie cu voinţa lui Iehova referitoare la timpurile noastre?

¹² Este adevărat, dacă te înrolezi în serviciul de pionier regular este necesar să petreci cel puţin 90 de ore lunar în serviciul de teren, sau 1 000 de ore anual. În condiţii normale, toţi pionierii sunt de acord că aceasta este o cifră rezonabilă. În medie, aceasta înseamnă petrecerea a numai trei ore pe zi în serviciul de teren. Bineînţeles, s-ar putea să fii nevoit să lucrezi sub presiune în cazul în care nu-ţi programezi bine timpul şi nu-ţi impui o anume autodisciplină prin care să-ţi respecţi programul făcut.

¹³ Evident, având în vedere aranjamentul actual de numai 1 000 de ore anual, nu ar fi indicat ca pionierii să-şi piardă timpul cu activităţi lipsite de importanţă, care i-ar putea face să rămână în urmă cu orele. Sau, dacă o programare necorespunzătoare ori lipsa de autodisciplină constituie motivul care îi face să rămână în urmă cu orele, pionierul trebuie să-şi dea seama de necesitatea faptului de a recupera orele rămase în urmă. Totuşi, în cazul în care o boală sau un accident sau grave probleme în familie se ivesc pe neaşteptate, puteţi fi siguri că vom ţine cont de necesităţile pe care le aveţi ca pionieri. Considerăm că acest aranjament elimină, într-o oarecare măsură, neliniştea cu care se confruntă pionierii care se află într-o asemenea situaţie.

¹⁴ Faptul de a efectua serviciul de pionier nu este o condiţie obligatorie pentru a obţine viaţa veşnică. Însă, aceea de a-i sluji lui Dumnezeu cu o inimă completă şi din tot sufletul, este. Iar când este vorba de pionierat, principiul din 2 Corinteni 9:7 (The New English Bible) este cât se poate de potrivit: „Fiecare persoană trebuie să dea atât cât a decis ea însăşi; nu ar trebui să existe împotrivire, nici sentiment de constrângere; Dumnezeu îl iubeşte pe donatorul generos“. Aşadar, dacă alţii ar încerca să conchidă că tu ar trebui să faci pionierat, acest fapt ar însemna că ei îţi evaluează situaţia şi îţi judecă inima, lucru pe care noi, oamenii, nu avem dreptul s-o facem.

¹⁵ Evident, rămâne la latitudinea fiecăruia să hotărască ce are de făcut, în funcţie de motivaţiile inimii şi de împrejurări. „Fiecare să-şi cerceteze fapta lui şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el şi nu cu privire la alţii“, scrie Pavel. — Gal. 6:4.

¹⁶ La întrebarea: ‘Cine doreşte să facă pionierat?’ tu eşti singurul în măsură să răspunzi. Sperăm însă că informaţiile din acest material te-au ajutat să analizezi într-o lumină corespunzătoare această chestiune importantă. Există unii factori care te pot ajuta să iei o decizie corectă.

¹⁷ De exemplu, dacă eşti atras cu putere de o „viaţă comodă“, şi dacă îţi face plăcere să fii înconjurat de posesiuni materiale, noţiunea de pionierat nu ţi se va părea, probabil, deloc atrăgătoare. Petrecerea celor 90 de ore lunar în lucrarea de facere de discipoli şi faptul de a te achita de alte responsabilităţi inerente acestui sistem de lucruri pretind un spirit de sacrificiu. Aceasta nu vrea să spună că pionierii încearcă să-i fie plăcuţi lui Dumnezeu prin renegare de sine. Pentru a fi un pionier echilibrat nu este necesar să munceşti „până la epuizare“. Pe de altă parte, pionierii nu consideră o povară faptul de a dărui.

¹⁸ Un alt factor pe care trebuie să-l iei în considerare atunci când analizezi dacă să faci sau nu pionierat este acela de a privi lucrurile prin prisma unor motivaţii corecte, adică a unor motivaţii de natură spirituală. Cei care îmbrăţişează acest serviciu din alte motive decât cele de natură spirituală, în majoritatea cazurilor îşi pierd în scurt timp zelul pentru acest serviciu. Realitatea că este vorba de o muncă îi va face să-şi piardă în curând interesul. De exemplu, dacă unii sunt pionieri doar pentru că prietenii lor cei mai buni sunt pionieri, ei nu vor avea o bază solidă care să-i facă să fie statornici în acest serviciu.

¹⁹ Nu trebuie să permitem ca pionieratul să fie o modalitate prin care să ne situăm pe o poziţie superioară faţă de cei care nu efectuează acest serviciu. Dacă cineva permite acest lucru, prin atitudinea ei acea persoană pretinde că ea îl slujeşte pe Dumnezeu din tot sufletul, iar ceilalţi nu. Este periculos dacă adoptăm această atitudine, după cum arată Pavel: „Cine eşti tu, care judeci pe sluga altuia? Dacă stă în picioare sau cade este treaba stăpînului său“. — Rom. 14:4.

²⁰ Pe de altă parte, dacă eşti dispus să pui pe primul loc faptul de a-i ajuta pe alţii să ajungă să-l cunoască pe Dumnezeu şi scopurile lui, merită să acorzi o consideraţie deplină pionieratului. Bineînţeles, şi situaţia trebuie să-ţi permită, astfel încât, făcând modificările necesare şi făcând sacrificiile corespunzătoare, să poţi îndeplini condiţiile.

²¹ Dacă eziţi să faci pionierat numai pentru că te îndoieşti de forţele proprii sau pentru că nu ştii ce va aduce viitorul, nu putem decât să-ţi atragem atenţia asupra sfatului pe care îl dă Iehova celor care sunt gata să-şi pună încrederea în el, făcându-şi partea: „Puneţi-mă la încercare . . . şi veţi vedea dacă nu voi deschide ferestrele cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi o binecuvântare atât timp cât este necesar“. — Mal. 3:10, The New English Bible.

²² Aţi încercat într-adevăr să faceţi loc în viaţa voastră serviciului de pionier regular? Sunteţi mulţumiţi de modul în care v-aţi stabilit priorităţile în viaţă? În caz că nu, de ce nu le reexaminaţi? Întrebaţi-vă: ‘Ce mă împiedică să mă angrenez în serviciul de pionier?’ Doreşti să-l efectuezi (Col. 3:23, 24)? Dacă aceasta îţi este dorinţa, ai o bună ocazie să te convingi şi tu de ceea ce înseamnă a fi pionier.