Să cultivăm maniere creştine într–o lume nemanierată

„Iată, ce bine şi ce plăcut este ca fraţii să locuiască împreună într–o strînsă unitate.“ — PSALM 133:1.

1. Ce s–a întîmplat cu bunele maniere?

„BUNELE maniere au înregistrat un regres în ultimii 25 de ani“, spune ziarista Ann Landers. „Nu este vorba doar de faptul că bărbaţii nu mai deschid femeilor portierele maşinii sau că nu le mai oferă locul în metrouri sau în autobuze. Fenomenul are implicaţii mult mai profunde.“ Într–adevăr, oriunde ne întoarcem privirea vedem dovada că trăim într–o lume din ce în ce mai nemanierată. Oamenii intră în faţă la cozi, fumează în ascensoarele aglomerate, ascultă muzică cu maximum de volum în locuri publice şi aşa mai departe. Experienţa de zi cu zi ne arată că, în pofida îmbunătăţirii sistemului educaţional şi a unui standard superior de viaţă, trăim într–o epocă în care, în general, nimeni nu mai spune „mulţumesc“ şi „te rog“, iar obişnuita politeţe şi bună creştere au fost în mare parte uitate.

2. De ce nu ne surprinde actuala lipsă a bunelor maniere?

² Ne surprind toate acestea? Nu, de loc. Toate acestea nu fac decît să ne amintească ceea ce apostolul Pavel a fost inspirat să spună cu privire la comportarea oamenilor din „zilele din urmă“, cînd „vor fi timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă“. Printre altele, Pavel a profeţit că oamenii vor deveni „iubitori de sine (. . .), prezumţioşi, trufaşi, (. . .) nerecunoscători, (. . .) fără afecţiune naturală, (. . .) fără stăpînire de sine“ (2 Timotei 3:1–3). Chiar şi o privire întîmplătoare aruncată în jurul nostru ne va dezvălui că o astfel de comportare predomină azi printre oamenii de orice vîrstă, poziţie socială şi naţionalitate. De ce? Care sînt cauzele care contribuie la lipsa generală a bunelor maniere?

Cauzele lipsei de bune maniere

3. Cum promovează „aerul“ acestui sistem proastele maniere?

³ Expresia „iubitori de sine“ descrie în mod adecvat „generaţia eului propriu“, crescută cu concepţia care pune accentul pe impunerea punctului de vedere personal, pe egocentrism şi pe libera exprimare a propriei personalităţi. Acest spirit care îmbibă „aerul“ din jurul nostru este în totală contradicţie cu sfatul biblic potrivit căruia creştinii trebuie să ’vegheze cu participare personală nu numai asupra propriilor lor probleme, ci, tot cu participare personală, şi asupra problemelor altora‘ (Efeseni 2:2, 3; Filipeni 2:4). Ce a rezultat de aici? O generaţie crescută cu concepţia ’după mine Potopul‘, cu siguranţă că nu se prea sinchiseşte de efectul pe care propriul comportament îl va avea asupra altora.

4. Cum sînt consideraţi astăzi cei care îşi bat joc de normele acceptate, şi care este punctul de vedere creştin cu privire la această chestiune?

⁴ Un lucru care în trecut contribuia mult la păstrarea unui anumit grad de bună cuviinţă între oameni era părerea celorlalţi. Mult timp grija cu privire la ceea ce ar fi putut spune alţii a acţionat ca o frînă. Azi însă, cu cît un mod de viaţă este mai impertinent şi mai jignitor, cu atît mai probabil este că se va răspîndi. Cine ignoră normele acceptate nu mai este considerat ca nemanierat sau bădăran, ci drept o persoană şic, sofisticată şi foarte admirată. Să nu uităm însă că „sofisticat“ înseamnă: „care se manifestă artificial, complicat, preţios“ (DEX, 874). Termenul acesta provine din aceeaşi rădăcină de cuvînt din greacă din care provine şi expresia „inventate în mod ingenios“ din 2 Petru 1:16. Fireşte, ar fi bine ca adevăraţii creştini să evite o asemenea atitudine.

5. Care este un alt factor care contribuie la declinul bunelor maniere?

⁵ „Deoarece sentinţa împotriva unei lucrări rele nu a fost executată rapid, iată de ce inima fiilor oamenilor a devenit pe deplin hotărîtă în ei să facă răul“, se spune în Ecleziast 8:11. Găsim aici un alt factor care contribuie la lipsa bunelor maniere. Este atît de uşor să ieşi basma curată încît contemporanii noştri găsesc că este tot mai normal să rămînă indiferenţi la violarea normelor de comportare general acceptate. „Cetăţenii care s–ar scandaliza dacă ar fi acuzaţi în public că fac parte dintre delincvenţi încalcă totuşi cu neruşinare şi sub privirile tuturor tot felul de legi: regulile de circulaţie, legile antidrog şi legile referitoare la curăţenia în locurile publice“, se spune într–un editorial publicat în New York Times. „Drept urmare, huliganismul, vandalismul şi scrierile pe ziduri“ au devenit toate o parte inevitabilă a realităţii noastre cotidiene. Toate acestea nu fac decît să aducă noi prejudicii bunei cuviinţe şi respectului pentru drepturile, proprietatea şi viaţa particulară a altuia.

6. Cum sînt influenţate manierele oamenilor de ritmul trepidant al vieţii cotidiene, şi cît de deosebit era Isus în această privinţă?

⁶ Întrucît bunele maniere sînt considerate în general drept un rafinament, ele sînt repede uitate cînd oamenii se grăbesc — şi majoritatea oamenilor par azi să fie într–o grabă aproape permanentă. Ca atare, ei trec unul pe lîngă altul fără să schimbe un cuvînt sau să schiţeze un gest. Ei se înghesuie şi se îmbrîncesc la cozi sau îţi taie calea intrînd sau ieşind brusc din culoarele de trafic numai pentru a cîştiga cîteva minute sau secunde. Deseori, oamenii devin atît de preocupaţi cu propriile lor probleme, ori plănuiesc să facă atîtea lucruri încît orice întîmplare neprevăzută devine o iritare, iar orice vizitator neaşteptat devine un intrus. Cît de mult se deosebesc toate acestea de modul în care reacţiona Isus cînd oamenii veneau la el chiar şi în momente nepotrivite. — Marcu 7:24–30; Luca 9:10, 11; 18:15, 16; Ioan 4:5–26.

7. De ce anume trebuie să se ferească adevăraţii creştini în ce priveşte bunele maniere?

⁷ Cu toate că trăim într–o lume mereu grăbită, iar timpul şi energia noastră devin tot mai preţioase, cu siguranţă că nu vom îmbunătăţi situaţia dacă vom acţiona într–un mod grosolan. Dimpotrivă, o asemenea atitudine duce la nenumărate acte de violenţă absurdă despre care auzim astăzi vorbindu–se: certuri, bătăi, răzbunări şi chiar asasinate; toate acestea fiind rezultatul faptului că oamenii răspund cu grosolănie la grosolănie. Ele fac parte din spiritul acelei lumi din care adevăraţii creştini nu trebuie să facă parte. — Ioan 17:14; Iacob 3:14–16.

Exemple superioare de bune maniere

8. Chiar dacă sînt înconjuraţi de oameni nemanieraţi, ce sînt îndemnaţi creştinii să facă?

⁸ Întrucît sîntem înconjuraţi de oameni care manifestă puţină consideraţie faţă de alţii, este uşor să cedăm tentaţiei de a da uitării bunele maniere. Totuşi, conform îndemnului biblic de a ’înceta să ne mai conformăm acestui sistem de lucruri‘, putem să ne amintim de numeroasele exemple bune consemnate în Biblie şi să ne străduim să susţinem normele înalte ale manierelor creştine, deşi sîntem înconjuraţi de o lume nemanierată (Romani 12:2, 21; Matei 5:16). Acţiunile noastre trebuie să arate că sîntem complet de acord cu psalmistul care a spus: „Iată, ce bine şi ce plăcut este ca fraţii să locuiască împreună într–o strînsă unitate.“ — Psalm 133:1.

9. Ce ne dezvăluie Scripturile referitor la modul în care Iehova tratează cu oamenii?

⁹ Cel mai mare exemplu de bune maniere este Creatorul şi Tatăl tuturor, Iehova Dumnezeu însuşi. Este normal ca persoanele care ocupă poziţii înalte sau care deţin autoritate asupra altora să profite de poziţia lor şi să pretindă să li se satisfacă dorinţele. Totuşi, persoana cea mai importantă din univers, Iehova Dumnezeu, este întotdeauna manierată cînd tratează cu cei care sînt inferiori. Cînd i–a acordat o binecuvîntare prietenului său Avraam, el a zis: „Ridică–ţi ochii, te rog, şi priveşte din locul în care eşti.“ Şi din nou: „Priveşte în sus, te rog, la ceruri, şi numără stelele“ (Geneza 13:14; 15:5). Cînd i–a dat lui Moise un semn al puterii sale, Dumnezeu a zis: „Bagă–ţi mîna, te rog, în faldul de sus al veşmîntului tău“ (Exod 4:6). Mulţi ani după aceea, Iehova, prin profetul său Mica, i–a spus chiar poporului său îndărătnic: „Auziţi, vă rog, căpetenii ale lui Iacob şi comandanţi ai casei lui Israel. (. . .) Auziţi, vă rog, voi căpetenii“ (Mica 3:1, 9). În această privinţă am devenit oare şi noi ’imitatori ai lui Dumnezeu‘, spunînd „te rog“ cînd avem de a face cu alţii? — Efeseni 5:1.

10, 11. (a) Ce se poate spune despre manierele lui Isus? (b) Cum îl putem imita pe Isus în ce priveşte folosirea bunelor maniere în relaţiile cu alţii?

¹⁰ Isus Cristos, cel „care este în poziţia sînului la Tatăl“, este un alt exemplu remarcabil, demn de a fi imitat (Ioan 1:18). În relaţiile sale cu alţii Isus ştia să fie pe de o parte tandru şi plin de compasiune, iar pe de altă parte energic şi hotărît. Dar el nu a fost niciodată grosolan sau nepoliticos cu cineva. Comentînd despre „extraordinara sa capacitate de a se simţi la largul său cu orice fel de oameni“, cartea The Man From Nazareth (Omul din Nazaret) spune următoarele: „Atît în public, cît şi în particular el stătea în compania bărbaţilor şi femeilor fără să facă deosebire între ei. El se simţea la largul său cu cei mici în candoarea lor şi, oricît ar părea de ciudat, chiar şi cu funcţionari corupţi, pe care–i mustra conştiinţa, cum era, de exemplu, Zacheu. Gospodine respectabile, ca Maria şi Marta, puteau discuta cu el într–un mod foarte deschis, dar şi prostituatele îl căutau, încredinţate că le va înţelege şi le va trata cu amabilitate. (. . .) Ciudata sa capacitate de a nu ţine seamă de graniţele sociale este una dintre calităţile sale cele mai caracteristice.“

¹¹ A–i trata pe toţi cu respectul cuvenit şi cu consideraţie este semnul bunei cuviinţe, şi în această privinţă, ar fi bine să îl imităm pe Isus Cristos. Da, majoritatea oamenilor reuşesc să manifeste respect faţă de unii, îndeosebi faţă de aceia care le sînt superiori. Dar cu cei pe care îi consideră inferiori, sau chiar de acelaşi nivel cu ei, sînt deseori reci, distanţi şi grosolani. S–ar zice că, într–un fel, aceasta le dă un sentiment de superioritate şi de putere. Dar s–a spus bine că „grosolănia este tăria aparentă a celor slabi“. De aceea, Biblia ne îndeamnă: „Să aveţi iniţiativa în a vă arăta onoare unii altora“ (Romani 12:10). Dacă facem tot posibilul ca să urmăm acest sfat, ne vom apropia de exemplul lui Isus în ce priveşte folosirea bunelor maniere faţă de toţi oamenii.

12. Care este esenţa învăţăturii lui Isus cu privire la relaţiile dintre oameni?

¹² Această calitate pozitivă, caracterizată prin orientare spre exterior, spre oameni, se reflectă şi în învăţăturile lui Isus, îndeosebi în aceea care este cunoscută sub denumirea de regula de aur: „Deci tot ce doriţi să vă facă vouă oamenii să le faceţi şi voi la fel“ (Matei 7:12). Este interesant faptul că Dialogurile lui Confucius, una dintre cele Patru cărţi ale sale, care în Orient sînt considerate de multă vreme codicele etic prin excelenţă, un discipol îl întreabă pe maestru dacă exista un singur cuvînt care putea să servească drept principiu de conduită în viaţă. „Poate cuvîntul ’reciprocitate‘ (Shu) va servi acestui scop“, a răspuns maestrul şi apoi a adăugat: „Nu face altora ceea ce nu vrei ca alţii să–ţi facă ţie.“ Prin comparaţie, putem vedea cu uşurinţă superioritatea învăţăturii lui Isus. De fapt, relaţiile călduroase, plăcute şi amicale pot apărea numai cînd cineva ia iniţiativa de a ’face altora‘ ceea ce e bine.

Manierele creştine izvorăsc din iubirea creştină

13, 14. (a) Ce s–a observat în ultima vreme cu privire la bunele maniere manifestate în public? (b) Ce anume generează interesul actual faţă de bunele maniere şi etichetă?

¹³ Datorită faptului că lipsa de maniere cunoaşte o largă răspîndire, a început să se vorbească în prezent despre o întoarcere la bunele maniere. „În anii ’60 a izbucnit o revoltă împotriva bunelor maniere“, spune Marjabelle Stewart, o binecunoscută scriitoare şi profesoară în acest domeniu, „dar o nouă revoluţie le repune în drepturi. Oamenii recunosc importanţa lor şi vor să ştie care sînt convenţiile sociale.“ Acest renăscut interes faţă de bunele maniere stă la baza creşterii numărului de cărţi, manuale, rubrici de sfaturi şi transmisii de televiziune pe această temă, pornind de la alegerea furculiţei adecvate la un dineu oficial, pînă la modul în care să te adresezi altora în contextul actualelor relaţii familiale şi sociale atît de complexe şi pline de schimbări care au loc cu atîta rapiditate.

¹⁴ Dar de ce unii oameni acordă acum mai multă atenţie bunelor maniere? „În societatea competitivă de azi“, explică Stewart, „a avea bune maniere este o chestiune de supravieţuire.“ Cu alte cuvinte, bunele maniere sînt considerate drept un mijloc de a te ajuta să te descurci şi de a înainta. De aceea, oamenii citesc cărţi şi frecventează cursuri de etichetă pentru a învăţa cum să se îmbrace ca să aibă succes, cum să facă o impresie bună, cum să fie acceptaţi în cercurile de conducere şi aşa mai departe.a Una dintre problemele legate de aceasta este că bunele maniere au devenit o chestiune de convenienţă, ca o mască pe care cineva şi–o pune în timpul unui spectacol şi pe care o dă jos cînd spectacolul se termină. Nu ne surprinde deci că auzim mereu despre cele mai ruşinoase scandaluri generate de persoane de cea mai nobilă ’provenienţă‘ şi ’clasă‘.

15, 16. (a) Ce spune un expert în bune maniere cu privire la „cele mai frumoase norme de comportare“? (b) Ce legătură există între 1 Corinteni 13:4–7 şi manierele creştine?

¹⁵ De aici şi pînă la ceea ce ar trebui de fapt să fie bunele maniere este o cale foarte lungă. Iată ce scrie Amy Vanderbilt, o autoritate în materie, în cartea ei New Complete Book of Etiquette: „Cele mai frumoase norme de comportare se găsesc în capitolul 13 din Întîi Corinteni, în minunata pledoarie pe care Sfîntul Pavel o face în favoarea carităţii. Aceste norme n–au nici o legătură cu regulile referitoare la cum să te îmbraci cu gust sau cu buna cuviinţă de suprafaţă, ci fac apel la sentimente, la propriul mod de a fi, la bunătatea sufletească şi la consideraţia faţă de alţii.“

¹⁶ Fragmentul la care se referea Amy Vanderbilt este, desigur, din 1 Corinteni 13:4–7, unde Pavel descrie amănunţit diferitele aspecte ale iubirii creştine. Gîndiţi–vă la ce înseamnă să aplicaţi cîteva dintre calităţile menţionate de Pavel. De exemplu, cine este ’îndelung răbdător şi binevoitor‘, va fi fără îndoială răbdător şi plin de respect. „Nu se comportă indecent“ e un alt mod de a spune ’se comportă decent‘, iar „decenţa“ este definită drept „respect al bunelor moravuri, bună cuviinţă, pudoare“ (DEX). Aşadar, ca să folosim cuvintele traducătorului J.B. Phillips, „iubirea are bune maniere“ (New Testament in Modern English). Este greu să ne imaginăm că cineva care manifestă o asemenea iubire poate fi considerat prost crescut.

17. Ce dovedesc manierele noastre?

¹⁷ Este clar deci că manierele creştine sînt în strînsă legătură cu iubirea creştină. Ele nu sînt doar un mijloc de atingere a unui scop, nici o mască pe care s–o foloseşti cînd urmăreşti un anumit avantaj. Dimpotrivă, manierele noastre (modul în care ne purtăm faţă de alţii, comportarea noastră, atitudinea noastră şi obiceiurile noastre) dovedesc cît de mult ne preocupă ceilalţi şi cît de profund este interesul nostru faţă de ei. Indiferent că sîntem tineri sau bătrîni, trebuie să ne străduim să urmăm sfatul biblic: „Fiecare să continue să caute nu propriul său [avantaj], ci al altuia“ (1 Corinteni 10:24). Aşadar, întrucît constituie unul dintre aspectele iubirii creştine, bunele maniere sînt un semn de identificare a adevăraţilor discipoli ai lui Isus Cristos. — Ioan 13:35.

Bune maniere în orice împrejurare

18. Ce trebuie să fim hotărîţi să facem, în pofida lucrurilor pe care le vedem în jurul nostru?

¹⁸ Referitor la generaţia noastră, Isus a prezis următoarele: „Din cauza creşterii nelegiuirii, iubirea celor mai mulţi se va răci“ (Matei 24:12). Această răcire a iubirii se reflectă clar în atitudinea indiferentă şi egocentrică atît de răspîndită astăzi. În loc să ne lăsăm ademeniţi să răspundem cu aceeaşi indiferenţă, noi trebuie totuşi să păstrăm viu în minte sfatul lui Pavel: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Îngrijiţi–vă de lucruri excelente în faţa tuturor oamenilor. Dacă este posibil, în măsura în care depinde de voi, fiţi paşnici cu toţi oamenii“ (Romani 12:17, 18). Trebuie să fim hotărîţi să manifestăm bune maniere în orice împrejurare, fie că eforturile noastre sînt apreciate, fie că nu. — Matei 5:43–47.

19. Cum influenţează manierele noastre orice aspect al vieţii noastre?

¹⁹ Da, manierele creştine sînt expresia naturală exterioară a iubirii şi a interesului faţă de alţii, calităţi pe care le cultivăm în inimă. Aşa cum ceea ce spunem dezvăluie ceea ce sîntem în interior, tot aşa manierele noastre arată în ce măsură ne interesăm sau nu de alţii (Matei 12:34, 35). Aşadar, bunele maniere trebuie să joace un rol important în orice aspect al vieţii noastre. Ele trebuie să fie un mod de viaţă. Cum le putem manifesta mai deplin? Şi cum pot fi şi mai mult îmbunătăţite sănătoasele maniere creştine? Despre aceste lucruri vom discuta în articolul următor.

[Notă de subsol]

Ştiţi să explicaţi?

◼ De ce nu ne surprinde faptul că bunele maniere sînt din ce în ce mai rare?

◼ Care sînt unele cauze ale lipsei de maniere?

◼ În ce măsură se deosebesc manierele creştine de bunele maniere şi de regulile de etichetă ale lumii?

◼ De ce trebuie să ne străduim să fim manieraţi în orice împrejurare?