„Vor introduce discret secte distructive“

„... aşa cum şi printre voi vor fi învăţători falşi. Aceştia vor introduce discret secte distructive.“ — 2 Petru 2:1.

1, 2. a) Ce au fost la început toate bisericile creştinătăţii? b) Aşadar, ce întrebări merită atenţie din partea noastră?

TOATE bisericile creştinătăţii au fost iniţial secte. Unele dintre ele — îndeosebi Biserica de la Roma şi bisericile naţionale ale ortodoxismului şi protestantismului — pretind prioritate faţă de celelalte confesiuni aşa-zis creştine, pe care el le numesc cu dispreţ secte. Aceste fapte istorice au fost prezentate în cele două articole precedente.

² Totuşi, unii ar putea întreba: De fapt, au prezis Isus Cristos şi apostolii săi o îndepărtare de la adevăratul creştinism? Au lansat ei avertismentul ca adevăraţii creştini să nu-i urmeze pe oamenii care vor crea secte? Oare în urmă cu 19 secole a fost într-adevăr necesar ca adevăraţii continuatori ai lui Isus să se ferească de aceste tendinţe de separare? Mai este şi astăzi necesară aceeaşi vigilenţă din partea creştinilor adevăraţi?

PRIMELE TENDINŢE DE A FORMA SECTE

3, 4. a) Ce avertisment a dat Isus şi care este semnificaţia lui cu privire la adevăratul creştinism? b) Ce avertisment asemănător a dat Petru?

³ În Predica de pe Munte Isus a afirmat: „Intraţi pe poarta cea strîmtă; căci largă este poarta şi uşoară este calea duce la distrugere şi numeroşi sînt aceia care intră pe ea. Fiindcă strîmtă este poarta şi grea este calea care duce la viaţă şi foarte puţini sînt aceia care o găsesc. Feriţi-vă de profeţii falşi care vin la voi în haine de oaie, dar pe dinăuntru sînt lupi lacomi. Îi veţi cunoaşte după roadele lor.“ (Matei 7:13–16, Revised Standard Version). Nu, Isus Cristos nu a spus că adevăratul creştinism va deveni o religie largă, uşoară, „catolică“ sau universală cu „numeroşi“ adepţi. Dimpotrivă, el va fi un drum greu, accidentat, pe care îl găsesc numai „foarte puţini“. Aceşti „foarte puţini“ au fost avertizaţi că „profeţii falşi“, în aparenţă inofensivi“, vor încerca să-i abată spre calea „uşoară“, „care duce la distrugere’“.

⁴ 30 de ani mai tîrziu, apostolul Petru a scris „Însă au ajuns să fie şi profeţi falşi prin popor [prin Israel], aşa cum şi printre voi [creştinii] vor fi învăţători falşi. Aceştia vor introduce discret secte distructive şi îl vor renega chiar pe proprietarul care i-a cumpărat, aducînd asupra lor o distrugere promptă. În plus, mulţi vor urma actele lor de conduită libertină şi din cauza acestora calea adevărului va fi vorbită în mod injurios. De asemenea, ei vă vor exploata cu lăcomie prin cuvinte prefăcute.“ — 2 Petru 2:1–3.

5. Cînd au început să apară „lupii“ apostaţi şi cum au introdus ei, în mod discret, secte distructive?

⁵ „Calea adevărului“, calea „care duce la viaţă“, este calea creştinismului adevărat. „Profeţii falşi“ sau „învăţătorii falşi“ sînt lupii apostaţi în haine de oaie care au început să-şi facă simţită prezenţa în mijlocul primilor creştini încă înainte de moartea apostolilor lui Isus (1 Ioan 2:18, 19; 4:1–3). Şi apostolul Pavel a avertizat cu privire la aceşti „lupi tiranici“. El i-a identificat cu oameni care se vor ridica şi „vor vorbi lucruri deformate, pentru a-i atrage pe discipoli după ei.“ (Fapte 20:29, 30). Începînd cu a doua jumătate a secolului întîi, aceşti învăţători falşi au introdus în mod discret secte distructive, exploatîndu-i pe primii creştini „cu cuvinte prefăcute“. Datorită acestor apostaţi „calea adevărului“, creştinismul adevărat, a fost „vorbită în mod injurios“.

CÎTEVA DINTRE PRIMELE SECTE

6. Cum arată cartea Apocalipsul că sectele apostate apăruseră deja înainte de sfîrşitul secolului I? De ce erau ele urîte de Cristos?

⁶ În revelaţia pe care apostolul Ioan a primit-o aproximativ în anul 96 e.n. el consemnează o serie de mesaje care i-au fost insuflate de Dumnezeu şi care reflectau starea spirituală predominantă în timpul acela în interiorul adunării creştine, stare care poate apărea din nou pe parcursul istoriei. Două dintre aceste mesaje dezvăluie existenţa sectelor apostate, care erau urîte de Cristos, capul adevăratei adunări creştine. Din conţinutul lor reiese clar că cel puţin una dintre aceste secte tolera idolatria şi fornicaţia. — Apocalips 2:6, 14, 15.

7. Cum reiese din scrisorile lui Pavel că lupta împotriva sectarismului se desfăşura deja în timpul său?

⁷ O serie dintre scrisorile lui Pavel, care au fost redactate mult mai devreme decît Apocalipsul, arată că el a trebuit deja să ducă o luptă puternică împotriva tendintei de a forma secte. În prima sa scrisoare către creştinii din Corint Pavel a deplîns înclinaţia lor de a-i urma pe oameni, deoarece aceasta a cauzat „disensiuni“, „sciziuni“ (1 Corinteni 1:10–13; 3:1–4). El şi-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea în scrisorile lui către galateni (1:6–9; 5:19–21), către Tit (3:9, 10) şi către Timotei. — 1 Timotei 1:3–7; 4:1–3; 6:20, 21; 2 Timotei 4:3, 4.

8. Ce anume credeau gnosticii şi de ce „calea adevărului“ era vorbită „în mod injurios“ din cauza lor?

⁸ Unii cercetători ai Bibliei sînt de părere că în prima scrisoare pe care Pavel a adresat-o corintenilor şi îndeosebi în scrisorile sale către efeseni şi coloseni, el a folosit în mod intenţionat anumite cuvinte greceşti (de exemplu gnósis, cunoaştere şi pléroma, plinătate) pentru a combate gnosticismul. Oricum, Pavel a combătut, cu siguranţă, ideile apostate care au fost dezvoltate ulterior de sectele gnosticilor. Gnosticii, care au cunoscut o mare popularitate în secolul al II-lea, erau dualişti: ei credeau că tot ce este material este rău şi că tot ce este spiritual este bun. Ei mai susţineau că salvarea vine prin „cunoaştere“ (gnósis] mistică. Credinţa lor că trupul de carne este rău i-a determinat să adopte una dintre cele două atitudini extreme, fie ascetismul, fie delectările trupeşti. Cea mai mare vină pentru faptul că a fost „vorbită în mod injurios“ „calea adevărului“ o poartă gnosticismul aşa-zis creştin.

9. Numiţi şi descrieţi cîteva primele secte întemeiate de creştinii apostaţi.

⁹ Printre celelalte secte primitive din prima perioadă se numără şi marcioniţii, continuatorii lui Marcion, fiul unui „episcop“ creştin apostat din Asia Mică. Marcion credea în doi dumnezei: un Dumnezeu imperfect al „Vechiului Testament“ şi un Dumnezeu al iubirii, dezvăluit în „Noul Testament“ sau, mai degrabă, în acele părţi ale lui pe care Marcion le-a acceptat (unele scrieri ale lui Pavel şi Luca). O altă sectă din secolul al doilea a fost montanismul. Întemeietorul ei, Montanus, a fost un „profet“ din Asia Mică. El predica a doua venire iminentă a lui Cristos şi stabilirea Noului Ierusalim la Pepuza, în apropierea actualului oraş Ankara, Turcia. De asemenea, Montanus a criticat laxismul moral al clasei clerului din creştinismul apostat. Tertullian a devenit un montanist. Alte două mişcări împotriva laxismului moral în rîndul aşa-zişilor creştini şi împotriva toleranţei faţă de apostaţi au fost novatienii, din secolul al treilea şi donatiştii, din secolul al patrulea. Totuşi, ambele grupuri sectare au acceptat principalele erori doctrinare ale bisericilor mai vechi.

„OMUL NELEGIUIRII“ SE ORGANIZEAZĂ

10. Cine mai trebuie să fie incluşi în rîndul „învăţătorilor falşi“ care au introdus „discret secte distructive“?

¹⁰ Toate aceste secte, precum şi altele, care nu au fost menţionate, constituiau variante ale creştinismului apostat. Dar oamenii care le-au creat nu au fost singurii „învăţători falşi“ care au introdus „discret secte distructive“ (2 Petru 2:1–3). Petru a mai spus că mulţi vor urma actele lor de conduită libertină. Puţin mai sus am văzut că unele dintre aceste secte au fost create pentru a protesta împotriva conduitei libertine a clasei dominante a clericilor. Deci aceşti clerici trebuie, de asemenea, enumeraţi printre „învăţătorii falşi“, iar bisericile lor trebuie şi ele considerate „secte distructive“.

11. Care este noua clasă care a început să se ridice? Cum a fost aceasta profeţită de Pavel?

¹¹ Aşa cum s-a observat deja, toate aceste secte apostate luptau pentru supremaţie. Fiecare dintre ele căuta ca ea să fie considerată singura şi unica biserică „ortodoxă“, apostolică, şi „universală“ (catolică) şi, la rîndul ei, le considera pe celelalte drept simple secte eretice. În acelaşi timp, în cadrul bisericilor mai mare şi mai puternice, clasa clerului se străduia să se ridice deasupra restului turmei. Referindu-se la această apostazie şi la apariţia clasei dominante a clerului, apostolul Pavel a scris: „Nimeni să nu vă seducă în vreun fel oarecare, deoarece ziua aceasta nu va veni pînă cînd nu va veni întîi apostazia şi nu va fi dezvăluit omul nelegiuirii, fiul distrugerii. El se situează în opoziţie şi se ridică mai presus de oricine este numit ‘dumnezeu’ sau obiect de veneraţie, astfel că se aşează în templul lui Dumnezeu, afişîndu-se în public drept dumnezeu.“ — 2 Tesaloniceni 2:2–4a.

12. a) Cine este „omul nelegiuirii“ şi cînd a fost dezvăluit pe deplin acest „om“? b) Ce trepte au contribuit la dezvoltarea deplină a clasei clerului? c) Descrieţi sistemul ierarhic.

¹² Această apostazie „lucra deja“ în timpul lui Pavel. Totuşi, ea a fost pe deplin dezvăluită numai după moartea adevăraţilor apostoli ai lui Isus, cînd „obstacolul“, constînd în prezenţa lor, a fost înlăturat (2 Tesaloniceni 2:6, 7). Încetul cu încetul a început să apară clasa clerului. La începutul secolului al II-lea, Ignatius, „episcop“ din Antiohia, a scris despre o ierarhie în trei trepte, respectiv episcopi, prezbiteri (preoţi) şi diaconi. „Omul nelegiuirii“ începea să prindă contur. Dar „părintele bisericii“ care pe drept cuvînt a organizat clasa clerului într-un sistem ierarhic a fost Cyprian, „episcop“ din Cartagina, Africa de Nord, care a murit în anul 258 e.n. În lucrarea competentă Dictionnnaire de Théologie Catholique se afirmă că Cyprian a elaborat o ierarhie monarhică în şapte trepte, poziţia supremă fiind ocupată de episcop. În subordinea lui erau preoţi, diaconi, subdioaconi, paracliseri (ministranţi), lectori (cititori) şi exorcişti. A opta treaptă — portar sau uşier — a fost adăugată mai tîrziu în biserica occidentală sau latină (sau romană), în timp ce biserica răsăriteană sau greacă a stabilit o ierarhie în cinci trepte. Astfel, înainte de sfîrşitul secolului al III-lea, clasa compusă a „omului nelegiuirii“, sau clasa clerului creştin apostat, a fost pe deplin „dezvăluită“. Ea a continuat să existe de-a lungul secolelor în toate bisericile şi sectele creştinătăţii care au o clasă specială de clerici.

„SECTE DISTRUCTIVE“ ÎN TIMPUL SFÎRŞITULUI

13. Care sînt cele două sensuri în care sectele creştinătăţii sînt „distructive“?

¹³ În originalul în limba greacă, expresia lui Petru „secte distructive“ înseamnă literal „secte ale distrugerii“. Ea are, aşadar, două semnificaţii. Pe de-o parte, aceste secte şi biserici ale creştinătăţii s-au dovedit a fi distrugătoare pentru „calea adevărului“, adică pentru creştinismul adevărat. Ele sînt, de asemenea, şi „secte ale distrugerii“, prin faptul că învăţătorii lor falşi aduc asupra lor precum şi asupra celor care „urmează actele lor de conduită libertină“, „o distrugere promptă“. Petru adaugă: „Dar cu privire la ei [la învăţătorii falşi] judecata din vechime nu se mişcă înceţ, iar distrugerea lor nu dormitează.“ (2 Petru 2:1–3). Această „distrugere promptă“ va veni asupra lor în „marele necaz“, care se apropie cu repeziciune. — Matei 24:21.

14. Cînd va fi distrus „omul nelegiuirii“ şi ce va indica această distrugere?

¹⁴ Arătînd că această clasă compozită a „omului nelegiuit“ nu va fi distrusă înainte de timpul „prezenţei“ lui Cristos, apostolul Pavel a scris: „Va fi dezvăluit cel nelegiuit pe care Domnul Isus îl va suprima cu spiritul gurii sale şi îl va reduce la nimic prin manifestarea prezenţei (parousias) sale.“ (2 Tesaloniceni 2:8). Da, distrugerea clasei clerului, care îl reprezintă pe „omul nelegiuirii“, împreună cu restul imperiului religios babilonian al lui Satan, va veni ca o remarcabilă „manifestare“ a „prezenţei“ — parousia — lui Cristos, indicînd atît prietenilor cît şi duşmanilor că Domnul Isus este prezent în mod invizibil şi că „marele necaz“ care a fost profetit a început.

UN AVERTISMENT PENTRU CREŞTINII ADEVĂRAŢI

15. Ce avertisment este dat creştinilor în parabola lui Isus cu privire la grîu şi la iarba rea?

¹⁵ În parabola sa despre grîu şi iarba rea, Isus a arătat că „iarba rea“ sau creştinii apostaţi din bisericile şi sectele creştinătăţii vor creşte în voie pe parcursul secolelor. Numai la „încheierea sistemului de lucruri“ se va face o deosebire clară între aceşti creştini falşi şi adevăraţii „fii ai regatului“ — „grîul“ — (Matei 13:24–30, 37–40). Însă parabola lui Isus Cristos mai conţine un avertisment pentru creştinii adevăraţi, fie că sînt „fii ai regatului“, unşi cu spirit, fie că sînt însoţitorii acestora. Isus a declarat: „Fiul omului îi va trimite pe îngerii săi şi ei vor strînge din regatul său toate lucrurile care cauzează poticnire şi pe cei care comit nelegiuirea şi ei vor azvîrli în cuptorul de foc. Acolo va fi plînsul lor şi scrîşnirea dinţilor lor.“ — Matei 13:41, 42.

16. a) Ce lucrare de separare a continuat de la 1919 încoace? b) Ce alt avertisment au dat apostolii? Ce a mai adăugat Iuda?

¹⁶ Din 1919, pe ogorul religios a început separarea „grîului“ de „iarba rea“. Totuşi, aceasta nu înseamnă că de atunci încoace îngerii Fiului omului nu au continuat să adune „din regatul său toate lucrurile care cauzează poticnire şi pe cei care comit nelegiuire“. Iuda ne reaminteşte că „apostolii Domnului nostru Isus Cristos“ au dat următorul avertisment: „În timpul din urmă vor fi batjocoritori care vor proceda conform propriilor lor dorinţe pentru lucrurile lipsite de devoţiune sfîntă.“ Apoi Iuda a adăugat: „Aceştia sînt cei care fac separatisme [cauzează divizări, Today’s English Version).“ — Iuda 17–19.

17. Ce a spus Isus cu privire la „sclavul rău“?

¹⁷ Ceea ce a spus Isus că se va întîmpla celor nelegiuiţi care „cauzează poticnire“ ne reaminteşte ceea ce a afirmat el mai tîrziu cu privire la aceia care vor refuza să-l recunoască pe „sclavul fidel şi prevăzător“, adică clasa „grîului“, alcătuită din creştinii unşi pe care Cristos i-a investit peste toate bunurile sale. El a dat avertismentul: „Dar dacă acel sclav rău spune în inima lui: ‘Stăpînul meu întîrzie’ şi începe să-i bată pe tovarăşii săi de sclavie şi să mănînce şi să bea cu beţivii inveteraţi, stăpînul acelui sclav va veni într-o zi în care acesta nu se aşteaptă şi la o oră pe care acesta nu o ştie şi îl va pedepsi cu cea mai mare severitate şi îi va da partea lui cu cei ipocriţi. Acolo va plînsul şi scrîşnirea dinţilor lui.“ — Matei 24:45–51.

18. a) Cum manifestă astăzi unii trăsăturile „sclavului rău“? b) Cum o vor sfîrşi ei dacă vor continua să „cauzeze divizări“?

¹⁸ Astăzi unii creştini neloiali manifestă trăsăturile acelui „sclav rău“, spunînd în inima lor: „Stăpînul meu întîrzie“. Ei se identifică cu „batjocoritorii“ care spun: „Unde este promisa lui prezenţă?“ (2 Petru 3:1–7). Aşa cum a avertizat Iuda, ei se străduiesc să „cauzeze divizări.“ (Iuda 19, T.E.V.). Criticînd clasa „sclavului fidel şi prevăzător“, de la care au căpătat pentru prima dată cunoştinţa despre „calea adevărului“, ei încep să-i bată pe tovarăşii lor de sclavie. Dar dacă vor persista în această atitudine care cauzează divizări, la timpul cuvenit ei vor fi ‘adunaţi’ de îngeri, iar ‘partea lor va fi cu ipocriţii’ creştinătăţii. ‘Acolo ei plîng şi scrîşnesc din dinţi’, uneori chiar pînă acolo încît prezintă pretinsele lor plîngeri prin intermediul presei.

19. a) Ce a spus Pavel cu privire la „sectele“ din mijlocul poporului lui Dumnezeu? b) Cum putem să dovedim că sîntem „aprobaţi“?

¹⁹ Această situaţie ne aminteşte de ceea ce a scris Pavel corintenilor: „Fiindcă trebuie să fie şi secte printre voi, pentru ca aceia care sînt aprobaţi să iasă de asemenea în evidenţă printre voi.“ (1 Corinteni 11:19). Da, dacă cineva încearcă astăzi să „introducă secte distructive“ printre Martorii lui Iehova, aceasta le dă un minunat prilej creştinilor loiali de a dovedi că sînt „aprobaţi“ de Dumnezeu şi de Cristos. Ei pot şi trebuie să arate că apreciază adevărata unitate creştină. Despre această unitate se va discute în articolul următor.

[Notă de subsol]

Îţi reaminteşti?

□ Cînd şi cum a început apostazia creştinătăţii?

□ Cine sau ce este „omul nelegiuirii“?

□ În ce fel sînt „distructive“ bisericile creştinătăţii?

□ Ce avertisment dă Isus cu privire la „sclavul rău“?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

Isus a avertizat că profeţii falşi sînt asemenea lupilor îmbrăcaţi în haine de oaie

[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]

Creştinii falşi sînt ca „buruienile“ care nu sînt bune decît pentru a fi distruse