Cine are în realitate adevărul?

„Fă–mă-să umblu în adevărul tău şi învaţă–mă, căci tu eşti Dumnezeul meu al salvării.“ — Psalm 25:5.

1. Care este semnificaţia cuvîntului adevăr, şi de ce se poate spune că Iehova este fundamentul adevărului?

CUVINTUL adevăr este definit ca fiind ceea ce se conformează faptelor, realităţii. El are semnificaţia de ceva ce este corect şi sincer. Izvorul sau fundamentul adevărului este Atotputernicul Creator al Universului, Iehova Dumnezeu. El cunoaşte adevărul cu privire la orice aspect al creaţiei sale. El ştie ce este corect şi ce este greşit, ce este bine şi ce este rău. El cunoaşte adevărul cu privire la ceea ce s–a întîmplat în trecut, precum şi semnificaţia stărilor prezente ale lumii. El cunoaşte totodată adevărul şi cu privire la viitor, întrucît el deja a hotărît ce va fi. — Is. 14:24

2. Cum descrie Biblia faptul că Iehova este un Dumnezeu al adevărului?

² Din aceste motive psalmistul îl descrie pe Creator cu cuvintele: „Iehova, Dumnezeul adevărului“. (Ps. 31:5) Astfel, atunci cînd vorbeşte Dumnezeu, cuvintele sale sînt întotdeauna demne de încredere: „Cuvîntul tău este adevăr.“ (Ioan 17:17) Atunci cînd emite instrucţiuni pentru conduita umană, acestea sînt întotdeauna corecte: „Toate poruncile tale sînt adevăr“ (Ps. 119:51). Cînd promite el ceva, noi putem avea toată încrederea în acea promisiune: „Nici o promisiune nu a dat greş din toate promisiunile bune pe care le–a făcut Iehova . . . toate s–au dovedit a fi adevărate.“ (Iosua 21:45) Astfel Biblia declară despre Dumnezeu: „Drepte şi adevărate sînt căile tale, Rege al eternităţii.“ — Apoc. 15:3.

UMBLIND IN ADEVAR

3, 4. (a) Cum umblă cineva in adevăr? (b) De ce doreşte Iehova din partea oamenilor să umble în adevăr?

³ Este logic ca Dumnezeul adevărului să dorească din partea creaţiei sale umane să umble în adevăr. Cum se poate realiza aşa ceva? Obţinînd o cunoştinţă exactă cu privire la problema: Cine este Dumnezeu şi ce scopuri are; aflînd apoi şi făcînd ceea ce doreşte el de la noi. (Ioan 17:3; 1 Ioan 2:3, 4) Aceasta în realitate înseamnă că faptul de a umbla în adevăr devine un mod de viaţă, — „Calea“, după cum se exprimă Biblia. — Fap. 9:2.

⁴ Un motiv pentru care Dumnezeu doreşte din partea oamenilor să umble în adevăr este că i se aduce Creatorului glorie şi bucurie atunci cînd creaţia sa umană reflectă minunatele sale însuşiri. (Compară cu Geneza 1:26, 27; Prov. 23:24, 25) Un alt motiv este că, întrucît Dumnezeu i–a creat pe oameni, el ştie ce este cel mai bine pentru ei. In consecinţă, cei care respectă instrucţiunile sale au cele mai mari foloase ba chiar foloase eterne, atît ei înşişi cît şi alţii. (Is. 48:17) Incă un motiv este acela că prin umblarea în adevăr oamenii au privilegiul de a se asocia cu persoane pe care le foloseşte Dumnezeu pentru a–i informa pe căutătorii adevărului cu privire la scopurile sale. Este ca şi în timpurile biblice despre care Amos a scris: „Domnul Suveran Iehova nu va face nici un singur lucru fără să–şi dezvăluie problemele sale confidenţiale servilor săi profeţii.“ — Amos 3:7.

5. Ce alt motiv vital de a umbla în adevăr mai există încă?

⁵ Mai există încă un motiv vital de a umbla în adevăr. Cineva care procedează astfel se înrolează în sprijinirea legitimităţii domniei universale a lui Iehova. Aceasta a fost provocată de către creatura spirituală care a devenit rebelă, Satan Diavolul. (Gen. 3:1–4; Apoc. 12:9) In provocarea sa se cuprinde şi reproşul dispreţuitor că Dumnezeu nu putea prezenta oameni care să stea loial de partea sa şi a adevărurilor sale (Iov 1:6–12) Astfel cel care stă ferm pentru adevăr sub orice presiune arată că există oameni integri care nu discreditează ceea ce este drept. (Prov. 27:11) Pe de altă parte, cineva care nu umblă în adevăr face mai mult decît faptul de a umbla în eroare. Intenţionat sau neintenţionat, el îşi îngăduie să se alăture lui Satan, „tatălui minciunii“, „dumnezeului acestui sistem de lucruri“ care „a orbit minţile necredincioşilor“. — Ioan 8:44; 2 Cor. 4:4.

6. Cum va fi statornicit cu tărie adevărul pe tot pămîntul? Citeşte Pr 12:19.

⁶ Dar Dumnezeul adevărului a stabilit o limită de timp permisiunii neadevărului şi răutăţii care a rezultat. (Prov. 12:19; Ecl. 3:1) Dumnezeu şi–a propus ca atunci cînd va expira limita de timp, să zdrobească acest sistem satanic, ştergîndu–l din existenţă împreună cu cei care l–au promovat şi preferat (Dan. 2:44; Ap. 19:17–21) „Orice plantă pe care nu a plantat–o Tatăl meu ceresc va fi smulsă din rădăcină“, a prezis Isus. (Mat. 15:13) Astfel se va deschide calea noului sistem al lui Dumnezeu ‘în care va locui dreptatea’. (2 Cor. 3:13) Aceasta va însemna o societate pămîntească întemeiată pe adevăr, un pămînt locuit numai de oameni iubitori de adevăr!

7. Dacă iubim adevărul, care ar trebui să fie atitudinea noastră?

⁷ In consecinţă, dacă iubim ce este drept şi dacă vrem să trăim în noua ordine a lui Dumnezeu, este o cerinţă să umblăm în adevăr. Va trebui să avem atitudinea psalmistului care s–a rugat: „Fă–mă să cunosc căile tale, o, Iehova; învaţă–mă cărările tale. Fă–mă să umblu în adevărul tău şi învaţă–mă.“ (Ps. 25:4, 5) Tot la fel, ar trebui să urmăm sfatul profetului Samuel din Israelul antic: „Sa nu vă abateţi ca să urmaţi lucrurile nereale care nu sînt de nici un folos şi care nu aduc eliberarea . . . Temeţi–vă doar de Iehova şi lui să–i serviţi în adevăr din toată inima voastră.“ — 1 Samuel 12:21, 24.

‘PILDE’ PENTRU TIMPURILE NOASTRE

8, 9. (a) Spre deosebire de naţiunile înconjurătoare, cum a tras Israel folos din umblarea în adevăr? (b) Ce s–a întîmplat atunci cînd Israel nu a mai continuat să umble în adevăr?

⁸ Felul de a proceda al lui Dumnezeu cu oamenii din trecut ne pune la dispoziţie ‘pilde’ sau exemple. Din acestea aflăm cum procedează Dumnezeu în realitate cu cei care umblă în adevăr şi cu cei care nu umblă (1 Cor. 10:11; Rom. 15:4) O pildă din care putem învăţa este aceea a Israelului antic. Acea naţiune a fost favorizată prin faptul că i s–au dat legile lui Dumnezeu. Atîta timp cît israeliţii au umblat în adevărurile sale, ei au fost bogat binecuvîntaţi. De exemplu, ei nu au căzut pradă naţiunilor duşmane. (Deut. 28:7) Recoltele şi turmele lor erau mari. (Deut. 11:8–15) Sistemul lor social era atît de ordonat şi de superior dezvoltat încît nu era nevoie de închisori. (Ex. 22:1–15) Bolile epidemice care loveau naţiunile nelegiuite nu veneau asupra lor. (Deut. 7:15) Iar dacă ar fi continuat să umble în adevăr, ar fi fost ‘binecuvîntaţi mai mult decît toate popoarele’. Iehova le promisese aceste lucruri. (Deut. 7:14) In contrast cu aceste stări, observaţi starea înjositoare a naţiunilor canaanite din jurul lor, după cum remarcă Bible Handbook (Manual biblic) de Henry H. Halley:

“Canaaniţii se închinau prin practici imorale desfrînate ridicate la rang de rituri religioase, în prezenţa divinităţilor lor, precum şi prin uciderea copiilor lor întîi născuţi ca jertfe aduse aceloraşi divinităţi.

Se pare că ţara Canaanului devenise în mare măsură un fel de Sodomă şi Gomoră la scară naţională. Mai avea oare vreun drept la o existenţă în continuare o civilizaţie de o asemenea scîrboasă stricăciune şi brutalitate? . . .

Arheologii care au săpat ruinele oraşelor canaanite se întreabă cum de nu le–a distrus Dumnezeu mai repede decît a făcut–o.“

⁹ Israel însă nu a reuşit să umble încontinuu în adevăr. Ca urmare, Dumnezeu şi–a retras sprijinul acordat acestei naţiuni. Iată de ce s–a adresat Isus lui Israel în faţa templului: „Iată că vi se lasă casa pustie.“ (Mat. 23:38, TNR) El a mai declarat: „Regatul lui Dumnezeu va fi luat de la voi şi va fi dat unei naţiuni care (îşi) va produce roadele (cuvenite)“. (Mat. 21:43) Ei aveau să înceteze a mai fi naţiunea favorizată a lui Dumnezeu, martori ai săi.

10. Cum s–a manifestat o nouă naţiune spirituală în primul secol?

¹⁰ In primul secol al erei noastre Dumnezeu a produs a nouă naţiune, însă spirituală. Aceasta a fost adunarea creştină, o organizaţie alcătuită din numeroase naţionalităţi diferite. (Fapte 10:34, 35; 13:46) Purtătorul de cuvînt numit al lui Dumnezeu, Isus, i–a pus fundamentul spunînd: „Eu sînt calea, adevărul şi viaţa.“ (Ioan 14:6) Prin ceea ce a învăţat şi a realizat el, a dovedit că el era în realitate adevărul şi că avea sprijinul lui Dumnezeu. (Mat. 3:16, 17; 15:30, 31; Fap. 2:22) Creştinii din primul secol au dovedit acelaşi lucru, identificîndu–se cu claritate ca martori creştini ai lui Dumnezeu. (Fap. 1:8; 2:1–4, 43). Despre adevărurile care curgeau acum prin (intermediul) acelor creştini, apostolul Pavel a spus: „Nouă însă Dumnezeu ni le–a descoperit prin spiritul său.“ Iar pentru contrast, el a observat: „Această înţelepciune nu a ajuns să cunoască nici unul dintre stăpînitorii acestui sistem de lucruri.“ (1 Cor. 2:8, 10) A ajuns să se întîmple întocmai aşa cum a spus Isus: „(Tu Dumnezeule) ai ascuns aceste lucruri înţelepţilor şi intelectualilor şi le–ai dezvăluit copilaşilor.“ — Mat. 11:25.

11, 12. (a) Cum a prezis Biblia restabilirea închinării adevărate în timpul nostru? (b) Ce scopuri avea această restabilire?

¹¹ Pînă la sfîrşitul acelui prim secol Dumnezeu a mai realizat încă ceva. El a încheiat raportul inspirat scris care avea să fie utilizat mai tîrziu ca bază pentru a stabili adevărul. (2 Tim. 3:16, 17) In Scripturile complete au fost cuprinse multe profeţii, — istorie scrisă dinainte. (2 Pet. 1:21) Acele profeţii arătau că după moartea apostolilor va veni o perioadă de cădere de la adevăr. (Fap. 20:29) Dar ele mai arătau şi faptul că mai tîrziu, în „partea finală a zilelor“, chiar înainte de încheierea acestui sistem de lucruri, va avea loc o restabilire a închinării adevărate. (Is. 2:1–4; Mica 3:12 pînă la 4:5) Isus a făcut observaţia că oamenii vor fi adunaţi în două grupuri: cei care fac bine fraţilor lui Christos care umblă în adevăr vor fi răsplătiţi cu „viaţă veşnică“; cei care nu procedează aşa vor merge în „tăiere veşnică.“ — Mat. 25:31–46; 2 Ioan 4; 3 Ioan 3, 4.

¹² Strîngerea şi reorganizarea adunării creştine în timpurile moderne avea să se facă pentru mai multe scopuri. Această adunarea avea să primească de la Dumnezeu în primul rînd o instruire unificatoare: „El ne va instrui cu privire la căile sale, iar noi vom umbla pe cărările sale“, spune profeţia din Isaia 2:3 (precum şi Mica 4:2). Umblînd în adevăr, aceşti servi ai lui Dumnezeu aveau să susţină legitimitatea domniei sale universale, aducîndu–i glorie, facîndu–i plăcere şi obţinînd multe foloase pentru ei înşişi. (Prov. 12:22) In schimb Dumnezeu avea să–i utilizeze ca martori moderni ai săi, echipîndu–i pentru a prezenta mesajul său generaţiei din prezent.

13. A utilizat oare vreodată Iehova mai mult decît o singură organizaţie în acelaşi timp?

¹³ Avea să folosească Dumnezeu mai mult decît o singură organizaţie pentru a–şi răspîndi adevărurile sale în aceste „zile din urmă“? Ei bine, a folosit Dumnezeu vreodată mai mult decît una singură în cursul vreunei alte perioade de judecată? In zilele lui Noe s–au mai bucurat oare şi alte corăbii cu oameni în ele, în afară de corabia lui Noe, de protecţia lui Dumnezeu şi de supravieţuirea potopului? Nu, ci numai corabia lui Noe şi echipajul ei. (1 Pet. 3:20) Au existat oare două organizaţii creştine în secolul întîi? Nu, ci Dumnezeu a tratat cu una singură. Astfel şi în zilele noastre există încă tot numai „un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez“ (Efes. 4:5) Că nu ar putea exista decît o singură organizaţie reiese cu claritate din cuvintele lui Pavel: „Să vorbiţi cu toţii în acord şi . . . să nu existe dezbinări între voi.“ — 1 Cor. 1:10.

„DUPA ROADELE LOR“

14. Cum poate constata cineva cine are astăzi în realitate adevărul?

¹⁴ Cum putem noi preciza cine are în realitate adevărul în ziua de astăzi, calificîndu–se astfel pentru a fi utilizaţi de Dumnezeu ca martori ai săi pe pămînt? Un principiu de bază pentru a face deosebirea între ceea ce este adevărat şi ceea ce este fals a fost stabilit de Isus atunci cînd a spus: „După roadele lor îi veţi cunoaşte . . . Orice pom bun produce roade bune dar orice pom rău produce roade lipsite de valoare“. (Mat. 7:16, 17) Da, trebuia să existe roade, sau dovada că puternicul spirit sfînt al lui Dumnezeu sprijineşte cu adevărat acest popor. Si ce fel de roade avea să producă acea putere a lui Dumnezeu în servii săi? Cuvîntul său răspunde: „Roada spiritului este iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, amabilitatea, bunătatea, credinţa, blîndeţea, stăpînirea de sine.“ — Gal. 5:22, 23.

15. In ce fel este legată iubirea faţă de Dumnezeu de numele său?

¹⁵ Observă mai ales „roada“ trecută cea dintîi pe listă — iubirea. Un fel în care adevăraţii servi ai lui Dumnezeu trebuie să manifeste această roadă este acela pe care l–a amintit Isus cînd a declarat: „Să–l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toate mintea ta.“ (Mat. 22:37) Iubirea faţă de Dumnezeu se poate arăta în mai multe feluri. Unul dintre acestea constă în iubirea numelui lui Dumnezeu. (Evr. 6:10; Ps. 69:36; 119:132) Intr–adevăr, creştinii scoşi din această lume devin „un popor pentru numele său“. (Fap. 15:14–18) Cine sînt cei care susţin astăzi numele lui Dumnezeu (Iehova, în limba română) şi îl fac de cunoscut pe întregul pămînt? — Isaia 43:10–12.

16. Cum se manifestă iubirea pentru Dumnezeu în legătură cu interesele Regatului?

¹⁶ Iubirea faţă de Dumnezeu mai avea să însemne şi a crede în el şi a vorbi despre iminenta sa guvernare pentru întregul pămînt, despre Regatul său ceresc. Isus ne–a învăţat să ne rugăm astfel: „Vie regatul tău. Facă–se voia ta, precum în cer aşa şi pe pămînt“. (Mat. 6:9, 10) Cine din omenirea de astăzi face din regatul lui Dumnezeu doctrina centrală a învăţăturii şi predicării lor, cum a făcut Isus? Cine îi caută pe oameni la casele lor pentru a le spune ce va realiza regatul lui Dumnezeu pe pămînt? Cine îndeplineşte misiunea pe care a menţionat–o Isus atunci cînd a prezis: „Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pămîntul locuit ca mărturie tuturor naţiunilor; şi atunci va veni sfîrşitul“? — Mat. 24:14.

17. In ce alt mod se manifestă iubirea faţă de Dumnezeu?

¹⁷ Iubirea faţă de Dumnezeu se mai manifestă încă şi într–un alt mod — şi anume prin ascultarea faţă de toate legile sale. (1 Ioan 5:3) Cînd există un conflict între legile lui Dumnezeu şi legile oamenilor, regula Bibliei pentru cei care au în realitate adevărul este: „Noi trebuie să ascultăm de Dumnezeu ca stăpînitor mai degrabă decît de oameni.“ (Fap. 5:29) Numai cei care fac astfel primesc sprijinul „spiritului sfînt pe care l–a dat Dumnezeu celor care ascultă de el ca stăpînitor.“ (Fap. 5:32) De exemplu, în ascultare faţă de legile lui Dumnezeu, creştinii de astăzi „nu sînt o parte a lumii“, fiind neutri faţă de afacerile politice ale lumii, aşa cum au fost şi Isus şi creştinii din primul secol. (Luca 4:5–8; Ioan 6:15; 15:19; 17:14–16) Cine sînt în zilele noastre cei care păstrează o asemenea separare de lumea cu corupţia ei politică, cu violenţa şi imoralitatea ei, fiind dispuşi să sufere chiar închisoarea şi moartea pentru a călca pe urmele lui Isus? — 1 Pet. 2:21; vezi şi Evrei, capitolul 13.

18. Arată o altă trăsătură identificatoare a celor care au în realitate adevărul.

¹⁸ Mai există şi un alt aspect al „radei“ spiritului — iubirea. Isus a spus: „Prin aceasta vor şti toţi că sînteţi discipolii mei, dacă există iubire între voi“. (Ioan 13:35) Multe alte texte scripturale arată şi ele că iubirea va fi o clară trăsătură identificatoare a adevăraţilor servi ai lui Dumnezeu. De exemplu:

“Copiii lui Dumnezeu şi copiii Diavolului se cunosc prin acest fapt: Oricine nu continuă în dreptate nu provine de la Dumnezeu, şi nici cel care nu îl iubeşte pe fratele său . . . noi să avem iubire unii faţă de alţii; nu ca şi Cain care provenea de la cel rău şi care l–a ucis pe fratele său.“ — 1 Ioan 3:10–12.

“Dacă zice cineva: ‘Eu iubesc pe Dumnezeu’, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care–l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu pe care nu–l vede?“ — 1 Ioan 4:20, 21 (TNR)

Care grup internaţional de oameni dovedeşte acest fel de iubire reciprocă, nu prin cuvinte doar, ci prin fapte doar? Care grup s–a abţinut în vreme de război, în cursul acestor 100 de ani care au trecut, să–i ucidă pe confraţii de credinţă din alte naţiuni şi nu au permis să intervină între ei prejudecăţi rasiale, naţionaliste, culturale sau economice?

CINE ARE IN REALITATE ADEVARUL?

19. Cine are în realitate astăzi adevărul, şi de ce poţi spune lucrul acesta?

¹⁹ Ce arată dovezile cu privire la această roadă vitală a spiritului lui Dumnezeu — iubirea? Cine corespunde aşteptărilor? Unde vedem noi o mare mulţime de oameni de toate naţionalităţile şi rasele, uniţi laolaltă, în numele lui Iehova, pentru a–i servi în mod loial şi pentru a le vorbi altora despre regatul său? Da, unde găsim noi o fraternitate mondială sinceră, legată prin iubire? (Ap. 7:9, 10; Col. 3:14) Publicaţia religioasă Interpretation, într–un capitol intitulat „Biblia şi religiile moderne, Martorii lui Iehova“, face următoarea observaţie:

“In organizarea lor şi în lucrarea lor de mărturie, ei (Martorii lui Iehova) ţin pasul cu orice grup care poate fi asemănat cu comunitatea creştină primitivă.

Faptul că se ţin la distanţă de lume, apoi perseverenţa lor în marturie şi impenetrabilitatea lor în faţa atacurilor lumii sînt aşa cum se găsesc numai la aceia care cred cu tărie că sînt printre cei aleşi care şi–au oferit întregul devotament, fără rezerve, lui Dumnezeu.

Puţine alte grupuri utilizează atît de larg Scriptura în mesajele lor (transmise) atît oral cît şi în scris, cum fac ei. Puţine alte grupuri se bucură din partea celor pe care noi îi numim laici, de atît de multe servicii în realizarea lucrării organizaţiei, ca la ei.“

20. Ce trebuie să facă toţi cei care iubesc adevărul?

²⁰ O cercetare nepărtinitoare a Cuvîntului lui Dumnezeu, comparîndu–l cu învăţăturile şi practicile Martorilor lui Iehova, va furniza dovada că ei sînt sprijiniţi cu adevărat de spiritul lui Dumnezeu şi că el îi utilizează ca pe un instrument în vederea aducerii la cunoştinţă, astăzi, a adevărului. Dar toţi cei ce iubesc adevărul sînt invitaţi să examineze această pretenţie că Martorii lui Iehova deţin în realitate adevărul. Făcînd astfel, ei vor imita ce au făcut acei oameni din secolul întîi care au ascultat predicarea apostolilor: „Ei au înflăcărare sufletească, (şi) examinau cu atenţie, zilnic, Scripturile (ca să vadă) dacă aceste lucruri erau aşa.“ — Fapte 17:11.