NĂLUCĂ

Termenul grecesc phántasma apare doar în cele două relatări despre episodul în care Isus a mers pe apele Mării Galileii spre discipolii săi aflați într-o barcă (Mt 14:26; Mr 6:49). La vederea lui, discipolii s-au înspăimântat și au strigat: „Este o nălucă!”. În diferite traduceri ale Bibliei, termenul phántasma este redat „stafie” (NTTM, NTB, NTÎT), „fantasmă” (NTBB), „fantomă” (NT-CLV) și „nălucă” (BVA, NW, TLN).

O nălucă este o iluzie, o apariție imaginară, ceva ce în realitate nu există, dar despre care se crede pe moment că există, din cauza unei imaginații exaltate sau din alte motive. Pentru a-i asigura pe discipoli că nu așa stăteau lucrurile în cazul său și că el era real, Isus le-a spus: „Eu sunt! Nu vă temeți!” (Mt 14:27; Mr 6:50).

Situația a fost însă diferită de cea în care Isus, după ce a înviat, a apărut pe neașteptate în mijlocul discipolilor săi, fapt ce i-a determinat să creadă că vedeau „un spirit [gr. pneúma]” (Lu 24:36, 37). Evident, cuvintele rostite de Isus în acest caz au avut rolul nu doar de a-i convinge că era real, ci și de a-i asigura că apărea înaintea lor într-un corp de carne, nu într-un corp spiritual. El le-a spus: „Pipăiți-mă și vedeți, fiindcă un spirit n-are carne și oase, așa cum vedeți că am eu” (Lu 24:38-43; compară cu Ge 18:1-8; 19:1-3). Prin urmare, ei nu aveau niciun motiv să fie cuprinși de teamă, așa cum i s-a întâmplat lui Daniel la apariția impresionantă a unui înger, apariție de o cu totul altă natură. (Compară cu Da 10:4-9.) Această situație este diferită de cea în care, secole mai târziu, Isus i-a apărut lui Saul din Tars în drum spre Damasc, întâmplare în urma căreia Saul a orbit (Fa 9:1-9; 26:12-14; vezi TRANSFIGURARE; VIZIUNE).