Întrebări de la cititori

● Care erau „diferitele botezuri“ pe care le menţionează Pavel în Evrei 9:10? Efectuau evreii botezul în apă al convertiţilor?

Nu, ci apostolul Pavel se referea la ritualul spălărilor care erau pretinse de legea mozaică.

Discutînd despre închinarea legată de tabernacolul din antichitate Pavel a scris: „Acest cort este o ilustraţie pentru timpul hotărît de acum şi în legătură cu el se aduc atît daruri cît şi jertfe. Însă acestea nu pot să-l facă perfect în ce priveşte conştiinţa lui pe omul care aduce serviciu sacru, ci au de a face doar cu mîncăruri cu băuturi şi cu diferite botezuri (Traducerea Nouă Romanească: spălături). Ele erau cerinţe legale aparţinînd cărnii şi au fost impuse pînă la timpul hotărît de rectificare a lucrurilor.“ — Evrei 9:9, 10.

Astfel „diferitele botezuri“ erau caracteristici ale închinării de sub Lege. De pildă, vorbind despre anumite animale necurate, Legea declara: „Orice lucru peste care va cădea vreunul în timp ce moare, va fi necurat . . . Orice va care se utilizează la ceva va fi pus în apă şi va trebui să fie necurat pînă seara, iar poi va fi curat“ (Leviticul 11:32). În mod asemănător, o persoană trebuia să-şi spele hainele şi să se îmbăieze, ca parte dintr-un ceremonial de curăţire (Leviticul 14:8, 9; 15:5). Preoţilor li se cerea să se îmbăieze, iar lucrurile care aveau de a face cu arderile de tot erau clătite în apă (Exodul 29:4; 30:17–21; Leviticul 1:13; 2 Cronicile 4:6). Pe timpul cînd a sosit Mesia evreii adăugaseră multe ritualuri de curăţire pe care Legea nu le pretindea. Isus a relatat: „Cînd se întorc din piaţă nu mănîncă fără a se curăţa prin stropire; şi există multe alte tradiţii pe care au apucat să le ţină cu stricteţe, botezarea paharelor, a ulcioarelor şi a vaselor de cupru.“ — Marcu 7:4.

În decursul secolelor în care Israel a fost naţiunea aleasă a lui Dumnezeu, neisraeliţii care îmbrăţişau închinarea lui Iehova nu trebuia să se supună botezului în apă, ci trebuia să fie circumcişi (I Regi 8:41–43; Faptele 8:27). Ioan Botezătorul a fost primul bărbat autorizat să-i boteze pe alţii, botezîndu-i pe iudei ca simbol al căinţei lor pentru păcatele împotriva Legii (Luca 3:3). Însă botezul în apă a devenit o cerinţă pentru cei ce au acceptat creştinismul. El era un mijloc de manifestare a faptului că ei s-au căit, s-au întors şi s-au consacrat lui Dumnezeu. — Matei 28:19; Faptele 22:16.

● Cum se poate şti cu certitudine că „o vreme, vremuri şi jumătatea unei vremi“ din Apocalipsul 12:14 echivalează cu trei vremi şi jumătate?

Acel vers sună astfel: „Dar cele două aripi ale vulturului cel mare i-au fost date femeii ca să poată fugi în pustie la locul ei; acolo este hrănită o vreme, vremuri şi jumătatea unei vremi departe de faţa şarpelui.“ — Apocalipsul 12:14.

Este util să fim siguri de lungimea unei vremi menţionate aici. De ce? Pentru că această informaţie ajută o persoană să stabilească lungimea celor „şapte timpuri“ din profeţia lui Daniel despre copacul uriaş care a fost tăiat precum şi din referirea lui Isus la „timpurile hotărîte ale naţiunilor.“ — Daniel 4:16, 23–25; Luca 21:24.

Originalul grecesc Apocalipsul 12:14 sună astfel: „Timp hotărît, timpuri hotărîte şi jumătatea unui timp hotărît“. Ce se înţelege acum prin expresia „timpuri“? Dacă este vorba de două, atunci totalul lor este trei şi jumătate. Dacă, de pildă, s-ar înţelege patru sau zece, atunci totalul ar fi cinci şi jumătate sau unsprezece şi jumătate. Cum se poate şti ce anume a avut în vedere Ioan?

În secolele anterioare scrierii Revelaţiei (Apocalipsului), lîmba greacă utiliza o formă duală, o formă gramaticală care indica două unităţi din ceva. Însă forma duală nu este utilizată în Scripturile greceşti sau Noul Testament; sînt întrebuinţate numai formele de singular şi plural. Cu forma sa de plural putea fi adăugat un număr specific pentru a indica în mod exact mulţimea de unităţi din ceva, cum ar fi „şapte capete.“ — Apocalipsul 12:3.

Savanţii specialişti în greacă recunosc că atunci cînd Biblia utilizează forma de plural fără a preciza numărul, trebuie înţeles că înseamnă pluralul minim, respectiv doi. Teologul german John Albert Bengel comenta astfel acest vers: „Pluralul kairous, timpuri, denotă două timpuri. Numărul plural este luat în mod strict.“

În consecinţă, Apocalipsul 12:14 înseamnă trei timpuri şi jumătate. Compărînd acest număr cu cele 1 260 de zile menţionate în versul 6 (precum şi la Apocalipsul 11:2, 3), cel ce studiază Biblia poate vedea că „şapte timpuri“ din Daniel capitolul patru însumează 2 520 de zile.