„Ea a săvîrşit faţă de mine o faptă excelentă. [. . .] Ea a făcut ce a putut; ea s-a angajat dinainte să pună ulei parfumat pe trupul meu în vederea înmormîntării mele. Adevărat vă spun, că oriunde va fi predicată vestea bună în toată lumea, se va păstra aducerea aminte a ceea ce a făcut această femeie.” — Marcu 14:6–9.

²⁷ Această deplină dăruire de sine a însemnat în ce o privea pe Maria un interes permanent şi nu o întîmplare izolată. Maria îşi arătase încă mai înainte starea inimii şezînd la picioarele lui Isus pentru a-i asculta învăţătura (Luca 10:38–42). Acum ea n-a făcut decît să continue a-l sprijini pe acest remarcabil predicator care a fost Isus. Şi nu este lipsit de interes faptul că Isus a legat fapta Mariei de lucrarea de predicare mondială spunînd că oriunde se va răspîndi „vestea bună” se va păstra aducerea aminte a Mariei. Ea a manifestat interes faţă de predicare aşa cum a făcut şi Isus pînă la moartea sa.