Sunt planurile voastre în armonie cu scopul lui Dumnezeu?

ALUNARUL lui Clark este o pasăre cântătoare, gri-deschis, care poate fi întâlnită în pădurile din vestul Americii de Nord. În fiecare an, ea adună pentru lunile geroase de iarnă circa 33 000 de seminţe, pe care le îngroapă în aproximativ 2 500 de locuri. Întrucât această pasăre îşi face provizii pentru mai târziu, se poate spune pe bună dreptate că este ‘înţeleaptă din instinct’ (Proverbele 30:24).

Omul însă este înzestrat cu o capacitate şi mai uluitoare. Dintre toate fiinţele de pe pământ, create de Iehova, numai oamenii au capacitatea de a învăţa din trecut şi de a-şi face planuri pe baza experienţei acumulate. „În inima omului sunt multe planuri“, a scris înţeleptul rege Solomon (Proverbele 19:21).

Cu toate acestea, oamenii în general nu pot să-şi facă planuri decât bazându-se pe presupuneri. De pildă, ne facem planuri cu privire la activităţile din ziua următoare presupunând că soarele va răsări din nou şi că noi vom fi încă în viaţă. Prima presupunere este întemeiată, însă cea de-a doua este mai puţin sigură. „Voi nu ştiţi ce va fi mâine cu viaţa voastră“, a spus în mod realist scriitorul biblic Iacov (Iacov 4:13, 14).

Iehova Dumnezeu însă nu are astfel de limite. El cunoaşte „de la început sfârşitul“. Scopul său declarat se va împlini cu siguranţă. Iată ce spune Iehova: „Hotărârea mea va rămâne în picioare şi voi face tot ce-mi place“ (Isaia 46:10). Dar ce se întâmplă atunci când oamenii îşi fac planuri fără să ia în seamă scopul lui Dumnezeu?

Când planurile oamenilor sunt în contradicţie cu scopul lui Dumnezeu

Cu 4 000 de ani în urmă, cei care au început să construiască Turnul Babel şi-au pus în plan să împiedice răspândirea oamenilor pe pământ. Ei au zis: „Hai să ne construim un oraş şi un turn cu vârful până la cer şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului“ (Geneza 11:4).

Dar scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ era cu totul diferit. El le dăduse lui Noe şi fiilor săi următoarea poruncă: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul“ (Geneza 9:1). Ce a făcut Dumnezeu când a văzut care era planul locuitorilor răzvrătiţi ai Babelului? El le-a încurcat limba ca să nu mai poată comunica între ei. În felul acesta, „Iehova i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului“ (Geneza 11:5–8). Ei au fost nevoiţi să înveţe o lecţie deosebit de importantă: Când planurile oamenilor sunt în contradicţie cu scopul lui Dumnezeu, „scopul lui Iehova este cel care se împlineşte“ (Proverbele 19:21). Tragem noi învăţăminte din astfel de întâmplări din trecut?

Nesăbuinţa unui om bogat

În zilele noastre, oamenii nu mai plănuiesc să construiască un turn, însă mulţi îşi fac planuri să strângă cât mai mulţi bani în bancă şi să acumuleze cât mai multe bunuri pentru a duce o viaţă liniştită după pensionare. Bineînţeles, este firesc ca omul să dorească să se bucure de rodul muncii sale. „Orice om să mănânce, să bea şi să se bucure de truda lui. Acesta este darul lui Dumnezeu“, a scris Solomon (Eclesiastul 3:13).

Cu toate acestea, suntem răspunzători în faţa lui Iehova pentru modul în care folosim acest dar. Cu aproape 2 000 de ani în urmă, Isus le-a explicat acest lucru discipolilor săi printr-o ilustrare. El a spus: „Pământul unui om bogat a dat rod din belşug. Atunci el a început să se gândească în sinea lui, zicând: «Ce voi face acum, fiindcă nu mai am unde să-mi strâng recoltele?» Şi el a zis: «Iată ce voi face: Îmi voi dărâma hambarele, voi construi unele mai mari şi-mi voi strânge în ele toate grânele şi toate bunurile. Şi-i voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunuri puse deoparte pentru mulţi ani. Odihneşte-te, mănâncă, bea şi distrează-te!“»“ (Luca 12:16–19). Ceea ce-şi propusese acest om bogat pare raţional, nu-i aşa? Asemenea păsării despre care s-a vorbit la începutul articolului, acest om făcea pregătiri pentru zilele de mai târziu.

Totuşi, cât de greşit era modul lui de gândire! Isus a spus în continuare: „Dar Dumnezeu i-a zis: «Om fără minte, în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul. Ale cui vor fi lucrurile pe care le-ai strâns?»“ (Luca 12:20). Contrazicea oare Isus afirmaţia lui Solomon potrivit căreia munca şi roadele muncii sunt daruri de la Dumnezeu? Bineînţeles că nu. Atunci ce a vrut să spună Isus? Concluzia sa a fost: „Aşa este cu omul care pune deoparte comori pentru sine, dar nu este bogat faţă de Dumnezeu“ (Luca 12:21).

Prin această ilustrare, Isus i-a învăţat pe oameni că Iehova doreşte să ţinem cont de voinţa Sa când ne facem planuri. Omul din ilustrare putea fi bogat faţă de Dumnezeu dacă se străduia să crească în devoţiune sfântă, în înţelepciune şi în iubire. Însă cuvintele omului bogat dezvăluie că el nu era deloc interesat de astfel de lucruri. El nu se gândea nici să le lase săracilor o parte din roade după strângerea recoltei, nici să-i aducă ofrande lui Iehova. Asemenea obiective spirituale şi fapte de bunătate nu făceau parte din planurile sale. Planurile sale vizau doar propriul confort şi propriile dorinţe.

Aţi remarcat că mulţi oameni de astăzi au aceleaşi priorităţi în viaţă ca ale omului bogat despre care a vorbit Isus? Orice om, bogat sau sărac, poate cădea cu uşurinţă în capcana unui mod de gândire materialist dacă permite ca dorinţele şi necesităţile vieţii de zi cu zi să înăbuşe necesităţile spirituale. Ce putem face pentru a nu cădea în această capcană?

Planuri pentru o viaţă „normală“

Spre deosebire de omul bogat din ilustrarea lui Isus, probabil că vă confruntaţi cu dificultăţi economice. Dacă aveţi o familie, fără îndoială că vă faceţi planuri pentru a o întreţine şi, dacă este posibil, pentru a le asigura copiilor o bună instruire. Dacă sunteţi celibatar, probabil că planurile voastre includ găsirea sau păstrarea unui loc de muncă pentru a nu fi o povară pentru alţii. Acestea sunt obiective sănătoase (2 Tesaloniceni 3:10–12; 1 Timotei 5:8).

Cu toate acestea, chiar şi lucrurile considerate normale, cum ar fi faptul de a munci, de a mânca şi de a bea, ar putea împiedica o persoană să ducă o viaţă în armonie cu scopul lui Dumnezeu. Iată ce a spus Isus: „Aşa cum au fost zilele lui Noe, aşa va fi şi prezenţa Fiului omului. Căci, aşa cum erau oamenii în zilele acelea dinainte de potop: mâncau şi beau, bărbaţii se căsătoreau şi femeile erau date în căsătorie, până în ziua în care a intrat Noe în arcă, şi n-au dat atenţie până a venit potopul şi i-a măturat pe toţi, aşa va fi şi prezenţa Fiului omului“ (Matei 24:37–39).

Oamenii care au trăit înainte de Potop duceau o viaţă normală din punctul lor de vedere. Însă ei „n-au dat atenţie“ scopului lui Dumnezeu de a înlătura acea lume nelegiuită printr-un potop global. Fără îndoială, ei considerau că modul de viaţă al lui Noe era departe de a fi normal. Dar, când a venit Potopul, modul de viaţă al lui Noe şi al familiei sale s-a dovedit a fi cu adevărat înţelept!

Dovezile arată că azi trăim în timpul sfârşitului (Matei 24:3–12; 2 Timotei 3:1–5). În curând, Regatul lui Dumnezeu „va zdrobi şi va pune capăt“ actualului sistem (Daniel 2:44). Sub domnia Regatului, pământul va fi transformat în paradis, iar bolile şi moartea vor fi înlăturate (Isaia 33:24; Revelaţia 21:3–5). Toate fiinţele de pe pământ vor trăi în armonie unele cu altele şi nu vor mai suferi niciodată de foame (Psalmul 72:16; Isaia 11:6–9).

Însă, potrivit scopului lui Iehova, înainte ca el să acţioneze, vestea bună despre Regat trebuie să fie „predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile“ (Matei 24:14). În armonie cu scopul lui Dumnezeu, aproximativ şapte milioane de Martori ai lui Iehova predică această veste bună în 236 de ţări şi teritorii şi în peste 400 de limbi.

Pentru această lume, modul de viaţă al Martorilor lui Iehova poate părea oarecum neobişnuit, ba chiar ridicol (2 Petru 3:3, 4). Asemenea celor care au trăit înainte de Potop, majoritatea oamenilor de astăzi sunt absorbiţi de activităţile cotidiene. Probabil că în opinia lor cei ce refuză să adopte stilul de viaţă considerat normal de lumea actuală sunt iraţionali. Dar, din punctul de vedere al celor care au credinţă în promisiunile lui Dumnezeu, omul cu adevărat înţelept este cel care dă întâietate înfăptuirii voinţei divine.

Aşadar, indiferent că suntem bogaţi, săraci sau de condiţie medie, este înţelept să ne analizăm cu regularitate planurile pentru viitorul apropiat şi să ne întrebăm: „Sunt planurile mele în armonie cu scopul lui Dumnezeu?“.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

Când planurile oamenilor sunt în contradicţie cu scopul lui Dumnezeu, cel care se împlineşte este scopul lui Iehova

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Când şi-a făcut planurile, omul bogat din ilustrarea lui Isus nu a ţinut cont de scopul lui Dumnezeu