Capitolul 22

Omul care l-a uitat pe Dumnezeu

ÎNTR-O zi a venit un om‚ pentru a-l vedea pe Isus. El ştia că Isus era foarte înţelept. Astfel‚ el i-a spus lui Isus: ’Învăţătorul‚ spune fratelui meu să-mi dea unele din lucrurile pe care le posedă.‘ Omul socotea că ar avea drept asupra unora din aceste lucruri.

Dacă erai tu Isus‚ ce ai fi spus? — Isus a văzut că omul avea o problemă. Dar problema nu consta în faptul că el avea nevoie de ceea ce avea fratele său. Problema sa consta în faptul că el nu ştia ceea ce era într-adevăr important în viaţă.

De aceea Isus i-a povestit o istorioară. Ea se ocupa de un om care îl uitase pe Dumnezeu. Ai dori tu s-o asculţi cu plăcere? —

Un om oarecare era foarte bogat. El poseda mult pămînt şi multe hambare. Cerealele pe care le semănase‚ au crescut foarte bine. El n-avea destul loc în hambarele sale pentru a le pune la adăpost pe toate. Ce era să facă?

Omul bogat şi-a zis: ’Voi dărîma hambarele şi voi clădi altele mai mari. Atunci voi adăposti toată recolta mea şi toate lucrurile mele bune în aceste hambare noi.‘

Omul bogat socotea că el ar proceda înţelept‚ dacă face aceasta. El socotea că ar fi deosebit de înţelept dacă strînge multe lucruri grămadă. El îşi zicea: ’Am adunat multe lucruri bune. Voi avea destul pentru mulţi ani. Acum poate să-mi meargă bine. Voi mînca‚ voi bea şi mă voi veseli.‘

Ceva însă‚ era greşit în modul de a gîndi al omului bogat. Ce anume? — El se gîndea doar la sine însuşi şi la propriile sale plăceri. El l-a uitat pe Dumnezeu.

Din acest motiv Dumnezeu a vorbit omului bogat. El i-a zis: ’Nebunule! În noaptea aceasta vei muri. Cine va primi atunci toate lucrurile pe care le-ai strîns?‘

Putea omul bogat să mai folosească aceste lucruri după moartea sa? — Nu; altcineva le-ar primi. Isus a spus: „Aşa se întîmplă cu omul care strînge comori pentru sine‚ dar nu este bogat faţă de Dumnezeu.“ — Luca 12:13–21.

Tu n-ai dori să fi ca omul bogat, nu-i aşa? — Pentru el nu exista nimic mai important în viaţă decît aceea de a obţine lucruri materiale. Aceasta era greşeala sa. El voia şi mai mult.

Mulţi oameni sînt ca acest om bogat. Ei vor să aibă şi mai mult. Dar aceasta poate duce la probleme mari.

De exemplu‚ tu ai jucării‚ nu-i aşa? — Ce fel de jucării ai tu deci? Spune-mi. —

Ce-ar fi dacă unul din prietenii tăi ar avea un mic autocamion‚ o păpuşă sau alte jucării‚ de care tu nu ai? Ar fi drept ca tu să încerci să i le iei? —

Ar putea să existe timpuri‚ cînd o jucărie ar părea foarte importantă. Dar ce se îmtîmplă‚ însă‚ cu ea după un răstimp? — Ea se învecheşte. Ar putea să se dărîme şi apoi să nu ne mai trebuiască niciodată. De fapt‚ tu ai ceva‚ ceea ce este mult mai de preţ decît jucăriile. Ştii tu ce este aceasta? — Este viaţa ta. Iar viaţa ta depinde de ceea ce faci tu‚ ceea ce-i place lui Dumnezeu‚ nu-i aşa? — Astfel să nu fii ca acel om bogat nebun.

Nu numai copiii procedează aşa ca acel om bogat. De asemenea‚ o mulţime de adulţi fac aceasta. Unii voiesc mai mult decît au deja. Ei ar putea să aibă hrana pentru ziua respectivă‚ îmbrăcăminte pentru a se îmbrăca şi un loc unde să locuiască. Dar ei voiesc şi mai mult. Ei vor o mulţime de haine. Şi vor case mai mari. Aceste lucruri costă bani. Astfel lucrează din greu‚ pentru a cîştiga o mulţime de bani. Şi cu cît primesc mai mulţi bani‚ cu atît mai multe vor să aibă.

Există adulţi care aşa de mult sînt preocupaţi să cîştige bani‚ încît nu mai au timp deloc să fie cu familia lor. Şi ei nu au timp deloc pentru Dumnezeu. Pot oare banii lor să-i ţină în viaţă? — Nu; numai Dumnezeu poate face aceasta. Pot ei să se folosească de banii lor‚ dacă mor? — Nu; căci morţii nu pot să facă absolut nimic.

Înseamnă aceasta că este absurd să posezi bani? — Nu. Noi putem cumpăra hrană cu ei. Noi putem cumpăra hainte cu ei. Biblia spune că este un scut să ai bani. Dar dacă „iubim“ banii‚ atunci vom ajunge în greutăţi. Vom fi ca acel om bogat‚ nebun‚ care şi-a adunat comori şi nu era bogat faţă de Dumnezeu. — Ecleziast 7:12.

Învăţătorul cel Mare a spus că omul bogat era nebun pentru că nu era „bogat faţă de Dumnezeu“. Ce înseamnă a fi „bogat faţă de Dumnezeu“? — Înseamnă a pune pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa noastră. Unii oameni spun că ei cred în Dumnezeu. Ei ar putea chiar să citească din cînd în cînd din Biblie. Şi ei gîndesc că aceasta e destul. Sînd ei‚ însă într-adevăr‚ „bogaţi“ faţă de Dumnezeu? —

Cineva care este bogat‚ are mai mult decît doar un puţin neînsemnat. El are mult. Dacă el este „bogat faţă de Dumnezeu“‚ viaţa sa este plină cu o mulţime de gînduri despre Dumnezeu. El se bucură de a vorbi adesea despre Dumnezeu. El face întotdeauna ceea ce Dumnezeu îi spune să facă. Şi el îşi petrece timpul cu oamenii care-l iubesc pe Dumnezeu.

Sîntem noi oameni de acest fel? Sîntem noi „bogaţi faţă de Dumnezeu“? — Dacă învăţăm‚ într-adevăr‚ de la Învăţătorul cel Mare‚ vom fi bogaţi.

(Iată unele texte în plus‚ care arată ce părere ar trebui să aibă cineva despre lucrurile materiale: 1 Timotei 6:6–10; Proverbe 23:4; 28:20; Evrei 13:5.)