Potrivit Bibliei

Cine merge la cer?

O BOMBĂ teroristă sfărâmă în bucăţi un avion de pasageri aflat în zbor, ucigându-i pe toţi cei care se află la bord. Rudelor şi prietenilor victimelor li se spune că cei dragi se află acum în cer, parcă pentru a compensa moartea lor prematură şi violentă.

Un cunoscut instrumentist moare şi se spune despre el că se află ‘în cer şi cântă la trompetă împreună cu îngerii’.

Bolile, foametea sau accidentele seceră vieţi de copii, iar clerul afirmă despre ei că au acum parte de fericirea cerească, poate că sunt chiar îngeri!

Oare Dumnezeu îndreaptă nedreptatea de care au parte numeroşi tineri şi vârstnici luându-i pe toţi aceştia la el, în pacea cerească? Este oare intrarea în cer singura modalitate prin care Dumnezeu îi păstrează pe toţi cei buni şi merituoşi dintre oameni? Ce spune Biblia?

Cine nu este în cer

Declaraţia Bibliei este clară: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu?“ (1 Corinteni 6:9). Şi totuşi, Biblia vorbeşte şi despre multe persoane drepte, victime ale nedreptăţii, care nu vor moşteni cerurile.

Isus însuşi a spus referitor la cel care curând avea să fie martirizat, Ioan Botezătorul: „Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a ridicat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el“ (Matei 11:11). Toţi băieţii în vârstă de doi şi sub doi ani din Betleem şi din împrejurimile lui au fost măcelăriţi fără pic de milă de către răul rege Irod în încercarea lui de a-l ucide pe copilul Isus (Matei 2:16). Cu toate acestea, Isus a spus: „Nimeni [bărbat, femeie sau copil] nu s-a suit în cer, afară de Cel care S-a coborât din cer, Fiul Omului [Isus]“ (Ioan 3:13). De ce nu a vorbit Isus despre aceste victime ale nedreptăţii ca fiind în cer?

Isus a deschis calea

Isus s-a numit pe sine „calea şi adevărul şi viaţa“, iar apostolul Pavel s-a referit la el ca la „primul rod dintre aceia care au adormit în moarte“ (Ioan 14:6; 1 Corinteni 15:20, NW). Deducem deci că nimeni nu s-ar fi putut afla în cer înaintea lui. Însă, când Isus s-a înălţat la cer după 40 de zile de la învierea sa, a fost el oare urmat de merituoşi bărbaţi ai credinţei care erau deja decedaţi? Circa zece zile mai târziu, apostolul Petru a spus referitor la regele David că „a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. . . . Căci David nu s-a suit în ceruri“. — Faptele 2:29, 34.

Aşadar, intrarea în cer implică mai mult decât o compensaţie pentru nedreptăţile suferite sau chiar decât o răsplată pentru credinţa cuiva. În schimb, ea face posibilă constituirea în cer a unui corp de conducători alcătuit dintr-un număr reprezentativ de persoane provenite de pe pământ, conduse de Cristos şi unse de spiritul sfânt. — Romani 8:15–17; Apocalipsa 14:1–3.

Un regat ceresc

Isus s-a referit la această domnie, sau guvernare, ca fiind „împărăţia [regatul, NW] cerurilor“ sau „împărăţia [regatul, NW] lui Dumnezeu“ (Matei 5:3, 20; Luca 7:28). Nu se avea în intenţie ca mase largi de oameni să fie incluse în acest corp administrativ. Din acest motiv, Isus s-a referit la acesta numindu-l „turmă mică“ (Luca 12:32). În limba originală folosită în această parte a Bibliei, cuvântul „mică“ (mikrós) este antonimul lui „mare“ (mégas), şi modul în care este folosit în Luca 12:32 se referă la o cantitate sau la un număr de câţiva. Aşadar, cei care fac parte din „împărăţia cerurilor“ nu sunt în număr nelimitat. Să ilustrăm aceasta: Dacă aţi fi rugaţi să turnaţi puţină apă într-un pahar, v-aţi asigura că nu turnaţi atât de mult încât să dea pe dinafară. Tot la fel, ‘turma mică’ nu poate fi alcătuită dintr-un număr mai mare decât numărul de persoane stabilit. Regatul lui Dumnezeu are un număr stabilit (‘mic’) de coregenţi cu Cristos.

Numărul exact al acestor conducători — 144 000 — i-a fost revelat apostolului Ioan (Apocalipsa 14:1, 4). Mai la început, în cartea Apocalipsa se spune despre cei care aparţin acestei clase că sunt ‘din orice seminţie, de orice limbă, din orice popor şi din orice neam ca să fie o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu’ şi că aceştia vor guverna din cer ca regi peste pământ (Apocalipsa 5:9, 10). Acest corp administrativ constituie împreună cu Isus Cristos Regatul pentru care el i-a învăţat pe continuatorii săi să se roage. Acesta este, totodată, mijlocul prin care va fi înlăturată stăpânirea nedreaptă de pe pământ, în felul acesta restabilindu-se dreptatea şi pacea în locuinţa omului, pământul, precum şi o vitalitate nesfârşită pentru locuitorii de pe el. — Psalmul 37:29; Matei 6:9, 10.

Un corp de conducători ales

Întrucât stăpânirile omeneşti pe care le înlocuieşte Regatul sunt atât de corupte, nu este oare evident motivul pentru care cei incluşi în această guvernare cerească trebuie aleşi cu atenţie şi testaţi de către Dumnezeu? Situaţia în care se află astăzi omenirea ar putea fi asemănată cu cea a sutelor de pasageri aflaţi la bordul unui avion cu reacţie avariat pe o vreme rea. Într-o situaţie atât de critică, aţi dori ca echipajul de zbor să fie format din oameni tineri, fără experienţă? Greu de crezut! Într-o astfel de situaţie este necesar un echipaj ales cu atenţie şi de cea mai înaltă calificare.

Cât despre cei care vor sluji în cer împreună cu Cristos Isus, aflăm cu bucurie că „Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum I-a plăcut“ (1 Corinteni 12:18). Dorinţa personală sau urmărirea unei poziţii în Regat nu este un factor determinant (Matei 20:20–23). Dumnezeu a stabilit anumite norme de credinţă şi conduită prin care să împiedice intrarea în cer a celor care nu merită aceasta (Ioan 6:44; Efeseni 5:5). Cuvintele introductive ale Predicii de pe munte rostite de Isus arată faptul că cei care vor fi coregenţi cu Cristos trebuie să aibă preocupări spirituale, un temperament blând, să fie iubitori de dreptate, miloşi, cu o inimă pură şi paşnici. — Matei 5:3–9; vezi şi Apocalipsa 2:10.

Din fericire, marea majoritate a omenirii, deşi nu a fost aleasă de Dumnezeu să facă parte din acest reprezentativ corp ceresc de conducători, nu a rămas fără speranţă. Aceştia vor trăi pe pământul acesta atât de minunat şi se vor bucura de foloasele guvernării divine. De mult timp răpuse de moarte, victimele nedreptăţilor săvârşite în trecut vor fi readuse la viaţă pentru a trăi alături de cei care supravieţuiesc ca să vadă modul în care ‘vine’ Regatul lui Dumnezeu în cel mai deplin sens. Se va împlini promisiunea potrivit căreia „oamenii drepţi vor locui ţara şi oamenii integri vor rămâne în ea“. — Matei 6:9, 10; Proverbele 2:21; Faptele 24:15.