MARIA şi Iosif mergeau spre îndepărtatul Betleem. Călătoreau de multe ore, Maria călare pe un măgăruş, iar Iosif pe jos, ducând animalul de căpăstru. Maria încercă să-şi găsească o poziţie mai comodă şi simţi încă o dată copilul mişcându-i-se în pântece.

Mai avea puţin şi trebuia să nască (Luca 2:5). Probabil că, în timp ce Iosif şi Maria treceau pe lângă ogoare, unii agricultori ieşiţi la câmp să are sau să semene se întrebau de ce o femeie aflată în această stare pornise la drum. Într-adevăr, de ce plecase Maria spre un oraş aflat atât de departe de casa ei din Nazaret?

Cu toate acestea, Luca scrie că Iosif s-a dus „ca să se înregistreze cu Maria“. El mai precizează că Maria „îi fusese deja dată în căsătorie“ (Luca 2:4, 5). Acest lucru trebuie să fi influenţat mult decizia Mariei. Ea îl considera pe Iosif capul ei. De aceea, şi-a privit cu seriozitate rolul stabilit de Dumnezeu, acela de ajutor, susţinându-şi soţul în acţiunile lui.a Astfel, Maria a manifestat un spirit de supunere chiar dacă această călătorie putea fi pentru ea un test al credinţei.