Isus Cristos a vorbit despre un anumit bogat şi de asemenea despre un cerşetor cu numele Lazăr. Cuvintele sale se găsesc în Luca 16:19–31 şi sună:

A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. Pe cînd era el în hades (locuinţa morţilor, traducerea nouă românească), în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în (poziţia) sînul lui cu el şi a strigat: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi moaie vîrful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sînt chinuit în văpaia aceasta. „Fiule, i-a răspuns Avraam, adu-ţi aminte că în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici el este mîngîiat, iar tu eşti chinuit. Pe lîngă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa că cei ce ar vrea să treacă de aici, la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.“ Bogatul a zis: Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci fraţi, şi să le poată da o mărturie amănunţită, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.“ Avraam a răspuns: „Au pe Moise şi pe profeţi; să asculte de ei“. „Nu părinte Avraame“, a zis el: „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor căi.“ Si Avraam i-a răspuns: ‘Dacă nu ascultă pe Moise şi pe profeţi, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.“