Să clădim o credinţă care să mute munţii

„AM CREDINŢĂ, o, ajută-mă să am mai multă!“, a spus tulburat tatăl băiatului epileptic menţionat în articolul precedent (Marcu 9:24, The Living Bible). S-ar putea ca această exclamaţie să exprime un sentiment pe care îl nutriţi şi dumneavoastră. În acest caz puteţi fi siguri că nu sînteţi singurii. Condiţiile existente astăzi în lume tind să slăbească credinţa în Dumnezeu şi în Cuvîntul său. Filozofiile ateiste, materialismul, criza religioasă şi escalada înspăimîntătoare a violenţei distrug credinţa adevărată. Iată din ce cauză Isus Cristos a pus următoarea întrebare: „Cînd va sosi Fiul omului va găsi el într-adevăr, credinţă pe pămînt?“ — Luca 18:8.

Într-o anumită împrejurare, chiar şi apostolii l-au implorat pe Isus: „Dă-ne mai multă credinţă.“ Dar, în loc să le mărească în mod miraculos credinţa, Isus a răspuns: „Dacă aţi avea credinţă cît un bob de muştar, i-aţi spune acestui dud negru: «Dezrădăcinează-te şi plantează-te în mare!», şi el v-ar asculta“ (Luca 17:5, 6). Prin urmare, cum am putea dobîndi mai multă credinţă?

Clădiţi-vă credinţa

Apostolul Pavel a scris: „Cum vor crede în acela despre care n-au auzit vorbindu-se? Şi cum vor auzi, fără cineva care să predice? (. . .) Astfel, credinţa se naşte în urma lucrului auzit. Iar lucrul auzit vine prin cuvîntul despre Cristos“ (Romani 10:14–17). Reiese de aici că, dacă vrem să avem mai multă credinţă, trebuie să ascultăm şi să învăţăm să cunoaştem Sfintele Scripturi.

Adunarea dovezilor convingătoare necesare întăririi credinţei cere timp şi eforturi (Evrei 11:1). Sînteţi dispuşi să dedicaţi cu regularitate timp şi să depuneţi eforturi pentru a aduna dovezile de care aveţi nevoie pentru a vă întări credinţa?

„Cărămizi“ pentru clădirea credinţei

Procesul de clădire a credinţei poate fi comparat cu cel de construire a unui edificiu. Chiar şi cele mai mari clădiri sînt făcute din cărămizi aşezate unele peste altele şi care, adăugate la alte sute de cărămizi, conferă pereţilor soliditatea necesară pentru a rezista la furtuni violente şi la uzura timpului. În mod asemănător, credinţa este clădită cu ajutorul a numeroase „cărămizi“, adică a numeroase dovezi care vin să se adauge unele peste altele. Fiecare „cărămidă“ va constitui o dovadă în plus a faptului că Dumnezeu există, că este Creatorul tuturor lucrurilor şi că are un scop cu privire la creaţia umană. Dar care sînt aceste „cărămizi“?

Înainte de toate, priviţi la corpul vostru. Să luăm spre exemplificare creierul, acest organ minunat pe care ştiinţa este incapabilă să-l copieze. Nu constituie el pentru dumneavoastră o dovadă convingătoare a existenţei unui Creator? N-aţi putea să spuneţi asemenea psalmistului: „Sînt minunat făcut, într-un mod care inspiră teamă“? (Psalm 139:14). Dacă puteţi spune aceste cuvinte, înseamnă că aveţi deja prima „cărămidă“ cu ajutorul căreia urmează să vă construiţi fundamentul credinţei.

Varietatea infinită şi frumuseţea copacilor, a plantelor şi a florilor nu vă aduc oare noi dovezi ale existenţei unui Creator plin de iubire? Nu aţi putea oare găsi asemenea dovezi şi printre animale, păsări sau creaturi marine, atît în ceea ce priveşte interdependenţa dintre ele cît şi în ce priveşte importanţa pe care o au ele pentru oameni? Dacă sîntem dispuşi să le ascultăm, putem să le „auzim“ pe toate declarînd: ‘Dumnezeu există!’ — Romani 1:20.

Şi totuşi, a crede în existenţa unui Creator nu este suficient. Pentru a primi răspuns la întrebările pe care ni le punem cu privire la el şi la scopul lui, avem nevoie de o revelaţie care să parvină de la acest Dumnezeu invizibil şi atotînţelept. Şi noi avem această revelaţie! Unde? În Biblie. Dar mulţi consideră că această sursă de informaţii nu este tot atît de demnă de încredere ca şi creaţia care ne înconjoară.

Şi totuşi, există nenumărate dovezi convingătoare că Biblia este o carte inspirată de Dumnezeu. De exemplu, armonia existentă între scriitorii ei — aproximativ 40 de scriitori care au trăit de-a lungul unei perioade de 16 secole — dovedeşte că ea are un Autor unic, pe Iehova Dumnezeu. De cîte ori nu au dovedit descoperirile ştiinţei şi ale arheologiei adevărate că Biblia este autentică şi demnă de încredere! De exemplu, astronomul Robert Jastrow a scris: „Chiar dacă astronomia şi Geneza se contrazic în privinţa anumitor detalii, ele sînt de acord, în schimb, cu privire la un lucru esenţial: lanţul evenimentelor care au culminat cu [apariţia] omului a început brusc, într-un moment bine precizat, într-o ţîşnire de lumină şi de energie.“

Să analizăm numai un singur exemplu cu privire la modul în care arheologia confirmă relatarea bilică. În 2 Regi 18:13–15 citim: „În al paisprezecelea an al domniei regelui Ezechia, Senacherib, regele Asiriei, s-a urcat împotiva tuturor oraşelor fortificate ale lui Iuda şi le-a cucerit.“ Cu această ocazie, „regele Asiriei i-a impus lui Ezechia, regele lui Iuda, trei sute de talanţi de argint şi treizeci de talanţi de aur“. Există o descoperire arheologică ce confirmă aceste date. Este vorba despre Prisma lui Senacherib, descoperită în secolul al XIX-lea de arheologul Austen Layard. Iată ce se poate citi în textul gravat cu caractere cuneiforme: „Cum Ezechia, evreul, nu s-a supus jugului meu, 46 dintre cetăţile sale fortificate, (. . .) le-am asediat şi le-am cucerit. (. . .) Am mărit tributul dinainte şi i-am impus lui Ezechia un tribut şi o taxă anuală (. . .) de 30 de talanţi de aur şi 800 de talanţi de argint.“ Iată o remarcabilă confirmare a relatării biblice, excepţie făcînd numai diferenţa în ce priveşte suma taxei în argint!

Alte „cărămizi“ pentru zidirea credinţei

Dar cele mai interesante „cărămizi“ cu ajutorul cărora ne putem zidi credinţa sînt împlinirile profeţiilor biblice. O profeţie reprezintă o prezicere a unui eveniment care urmează să vină. Realizarea evenimentului respectiv confirmă veridicitatea prezicerii făcute. Oamenii nu au capacitatea de a formula asemenea profeţii, fapt pentru care Biblia afirmă: „Nici o profeţie nu a fost adusă vreodată prin voinţa omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu după cum au fost purtaţi de spiritul sfînt“ (2 Petru 1:21). Cu siguranţă, examinarea cîtorva dintre aceste profeţii biblice poate consolida credinţa.

În jurul anilor 732 î.e.n., Isaia a anunţat că Babilonul va cădea în mîinile mezilor şi ale perşilor, arătînd chiar şi numele cuceritorului: Cirus. Dar ceea ce este extraordinar este faptul că această profeţie a fost făcută cu aproximativ 200 de ani înainte ca Cirus să cucerească Babilonul! Printre altele, profeţia vorbeşte despre Iehova ca despre „Acela care spune adîncului de ape: «Evaporează-te; şi voi seca toate fluviile tale»“. Fusese prezis că Dumnezeu ‘va deschide înaintea lui Cirus uşile cu două canaturi, astfel încît nici chiar porţile nu vor fi închise’. „Voi sfărîma uşi de aramă şi voi tăia bare de fier“, spune Iehova. „Şi îţi voi da comori îngropate în întuneric“ (Isaia 44:24 pînă la 45:3). Cum s-a împlinit această profeţie?

Acest eveniment s-a întîmplat într-o noapte cînd Babilonul şi prinţii săi chefuiau. Discret, şi ajutaţi de întuneric, soldaţii lui Cirus au deviat apele Eufratului, care trecea prin centrul oraşului. În felul acesta armata a putut să pătrundă în incinta oraşului prin albia fluviului. În timpul petrecerii, porţile ce dădeau spre Eufrat fuseseră lăsate deschise din imprudenţă. Mezii şi perşii nu au întîmpinat deci nici o dificultate în cucerirea Babilonului şi a tuturor bogăţiilor sale. Profeţia lui Isaia s-a împlinit pînă în cele mai mici amănunte.

Iehova Dumnezeu a considerat că este bine să facă din Isus punctul convergent a numeroase profeţii care dădeau, cu secole înainte, detalii cu privire la naşterea, viaţa, serviciul şi moartea lui Isus. De exemplu, fusese prezis că Isus Cristos se va naşte din tribul lui Iuda, din linia lui David (Geneza 49:10; Isaia 11:1, 2), şi că se va naşte în oraşul Betleem (Mica 5:2). S-a profeţit, de asemenea, că unul dintre tovarăşii săi apropiaţi va fi infidel şi-l va trăda pentru 30 de piese de argint (Psalm 41:9; Zaharia 11:12), că se va trage la sorţi pentru hainele sale (Psalm 22:18), că va fi străpuns, dar că nu i se va sfărîma nici un os (Zaharia 12:10; Psalm 34:20). Daniel 9:24–27 anunţa venirea lui Isus în calitate de Mesia, sau Cristos, la sfîrşitul a 69 de săptămîni de ani, adică a unei perioade de 483 de ani număraţi începînd cu anul 455 î.e.n. şi pînă la botezul lui Isus, în anul 29 e.n. O jumătate de „săptămînă“ (3 ani şi jumătate) mai tîrziu, în anul 33 e.n., Isus a fost „tăiat“ prin moarte, aşa cum fusese prezis. Această profeţie conţine şi alte detalii care s-au împlinit.

Iată numai cîteva dintre „cărămizile“ care pot fi folosite pentru clădirea unei credinţe capabile să mute munţii. Pentru a le aduna pe toate laolaltă şi pentru a le pune la locul lor, este nevoie de timp, de eforturi şi de perseverenţă. Unii au făcut totuşi aceste lucruri. João care trăieşte în Santos, Brazilia, poate să confirme că aceste lucruri pot fi făcute. În urmă cu cîţiva ani, nu-l interesa problema religiei, nu credea în Biblie, dar credea totuşi în existenţa lui Dumnezeu. João a acceptat să fie vizitat de un Martor al lui Iehova. După săptămîni de discuţii, João s-a convins în cele din urmă că Biblia nu este o carte obişnuită, şi a „acceptat-o nu ca pe cuvîntul oamenilor, ci aşa cum şi este în realitate, ca pe Cuvîntul lui Dumnezeu“ (1 Tesaloniceni 2:13). Acest lucru i-a luat mult timp, dar continuînd să studieze Biblia, João a fost ajutat să înţeleagă scopul lui Dumnezeu cu privire la omenire. În cele din urmă, în 1970, el s-a botezat şi a devenit un Martor al lui Iehova. La ora actuală, el este bătrîn de congregaţie şi le ajută altora să-şi clădească şi să-şi consolideze credinţa.

Nu aţi dori să fiţi de asemenea ajutat să vă clădiţi credinţa? Dacă doriţi acest lucru, nu uitaţi că „credinţa se naşte în urma lucrului auzit. Iar lucrul auzit vine prin cuvîntul despre Cristos“ (Romani 10:17). Peste trei milioane de Martori ai lui Iehova răspîndesc cu sîrguinţă „cuvîntul despre Cristos“ şi despre Regatul lui Dumnezeu în peste două sute de ţări. Ei vor fi bucuroşi să vă ajute să aflaţi mai multe lucruri despre Cuvîntul lui Dumnezeu prin intermediul unor conversaţii biblice gratuite.

Fiţi siguri că timpul pe care-l dedicaţi pentru a asculta „lucrul auzit“ va fi un timp bine folosit, deoarece în felul acesta veţi putea pune temelia unei credinţe care să mute munţii. Şi aceasta vă va putea aduce viaţa eternă, „căci atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, încît l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“. — Ioan 3:16.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 5]

„Cărămizi“ pentru clădirea credinţei

Apreciere faţă de lucrurile pe care le-a făcut Iehova.

Acceptarea Bibliei drept Cuvîntul lui Dumnezeu

Observarea modului în care arheologia şi istoria confirmă relatarea biblică

Examinarea împlinirii profeţiilor biblice