Veţi fi la fel de fideli ca Ilie?

„Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua [lui Iehova, NW], ziua aceea mare şi înfricoşătoare.“ — MALEAHI 4:5.

1. În ce stare de criză ajunge Israelul după 500 de ani în Ţara Promisă?

„O ŢARĂ unde curge lapte şi miere“ (Exodul 3:7, 8). Aşa ceva le-a oferit Iehova Dumnezeu israeliţilor după ce i-a eliberat din sclavia egipteană, în secolul al XVI-lea î.e.n. Dar iată! Au trecut cinci secole, iar acum cele zece triburi ale lui Israel se confruntă cu o foamete cumplită. Este greu de găsit un fir de iarbă. Animalele mor şi, de trei ani şi jumătate, nu a căzut nici o picătură de ploaie (1 Împăraţi 18:5; Luca 4:25). Care este cauza acestei calamităţi?

2. Care este cauza crizei naţionale a Israelului?

² Apostazia a provocat această criză. Violând legea lui Dumnezeu, regele Ahab s-a căsătorit cu prinţesa canaanită Izabela şi i-a dat voie să introducă în Israel închinarea la Baal. Mai rău chiar, el i-a ridicat un templu acestui dumnezeu fals în Samaria, oraşul-capitală. De fapt, israeliţii au fost amăgiţi să creadă că închinarea la Baal le va aduce recolte bogate! Însă, aşa cum a avertizat Iehova, ei sunt acum în pericol de a „pieri . . . din ţara aceea bună“. — Deuteronomul 7:3, 4; 11:16, 17; 1 Împăraţi 16:30–33.

Uluitorul test al naturii divine

3. Cum îndreaptă atenţia profetul Ilie asupra problemei reale a Israelului?

³ Când începe foametea, Ilie, profetul fidel al lui Dumnezeu, îi spune regelui Ahab: „Viu este DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia stau, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât la cuvântul meu“ (1 Împăraţi 17:1). După ce trăieşte împlinirea înspăimântătoare a acestei declaraţii, regele îl acuză pe Ilie că a adus blestemul asupra Israelului. Însă Ilie răspunde că Ahab şi casa lui sunt vinovaţi, pentru că au devenit apostaţi şi închinători ai lui Baal. Pentru a soluţiona controversa, profetul lui Iehova îl îndeamnă pe regele Ahab să adune tot Israelul la muntele Carmel împreună cu cei 450 de profeţi ai lui Baal şi cu cei 400 de profeţi ai stâlpului sacru. Ahab şi supuşii lui se adună acolo, probabil în speranţa că această ocazie va pune capăt secetei. Însă Ilie îndreaptă atenţia asupra laturii mai importante a problemei. „Până când — întreabă el — veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă DOMNUL este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!“ Israeliţii nu ştiu ce să răspundă. — 1 Împăraţi 18:18–21.

4. Ce propunere face Ilie pentru a soluţiona controversa referitoare la natura divină?

⁴ Israeliţii au încercat ani la rând să amestece închinarea la Iehova cu baalismul. Pentru a soluţiona controversa referitoare la natura divină, Ilie propune acum o întrecere. El va pregăti un taur tânăr pe care să-l jertfească, iar profeţii lui Baal vor pregăti un altul. Apoi Ilie spune: „Voi să chemaţi numele dumnezeului vostru; şi eu voi chema numele DOMNULUI [lui Iehova, NW]. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie Dumnezeu“ (1 Împăraţi 18:23, 24). Imaginaţi-vă coborând foc din cer ca răspuns la o rugăciune!

5. Cum este demascată deşertăciunea închinării la Baal?

⁵ Ilie îi invită pe profeţii lui Baal să înceapă. Ei pregătesc un taur pentru jertfă şi îl pun pe altar. Apoi sar în jurul altarului, rugându-se: „Baale, răspunde-ne!“ Acţiunea continuă „de dimineaţă până la amiază“. „Strigaţi tare“, îşi bate joc de ei Ilie. Baal trebuie să fie ocupat cu o chestiune urgentă sau „poate că doarme şi se va trezi“. În scurtă vreme, profeţii lui Baal încep să delireze. Iată! Îşi fac tăieturi cu săbiile, iar sângele începe să curgă din răni. Şi ce zarvă fac toţi cei 450 de profeţi când strigă cât îi ţine gura! Însă nu vine nici un răspuns. — 1 Împăraţi 18:26–29.

6. Ce pregătiri face Ilie în vederea testării naturii devine?

⁶ Acum vine rândul lui Ilie. El rezideşte altarul lui Iehova, face un şanţ în jurul lui şi pregăteşte jertfa. Apoi pune să se verse apă pe lemne şi pe jertfă. Peste altar se varsă 12 găleţi de apă, până când şanţul se umple. Imaginaţi-vă ce stare de suspans există când Ilie se roagă: „DOAMNE, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău şi că toate aceste lucruri le-am făcut la cuvântul Tău. Răspunde-mi, DOAMNE, răspunde-mi, ca să cunoască poporul acesta că Tu, DOAMNE, eşti Dumnezeu şi să le întorci astfel inima înapoi“. — 1 Împăraţi 18:30–37.

7, 8. a) Cum răspunde Iehova la rugăciunea lui Ilie? b) Ce se realizează prin evenimentele de pe muntele Carmel?

⁷ Ca răspuns la rugăciunea lui Ilie, din cer ‘cade foc de la DOMNUL şi mistuie arderea-de-tot, lemnele, pietrele şi pământul şi suge şi apa care este în şanţ’. Poporul cade cu faţa la pământ şi spune: „DOMNUL [Iehova, NW], El este Dumnezeu! DOMNUL, El este Dumnezeu!“ (1 Împăraţi 18:38, 39). Ilie întreprinde acum o acţiune hotărâtă. El dă porunca: „Puneţi mâna pe prorocii lui Baal . . . nici unul să nu scape!“ După ce aceştia sunt omorâţi în valea Chison, cerul se întunecă de nori negri. În sfârşit, o ploaie torenţială pune capăt secetei! — 1 Împăraţi 18:40–45; compară cu Deuteronomul 13:1–5.

⁸ Ce zi mare! Iehova iese învingător în acest remarcabil test al naturii divine. În plus, aceste evenimente fac ca inima multor israeliţi să se întoarcă la Dumnezeu. În acest mod, precum şi în altele, Ilie se dovedeşte un profet fidel, iar el personal joacă un rol profetic.

Mai trebuie să vină „profetul Ilie“?

9. Ce s-a profeţit în Maleahi 4:5, 6?

⁹ Mai târziu, prin intermediul lui Maleahi, Dumnezeu a prezis: „Iată, vă voi trimite pe prorocul [profetul, NW] Ilie, înainte de a veni ziua DOMNULUI, ziua aceea mare şi înfricoşătoare. El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem“ (Maleahi 4:5, 6). Ilie a trăit cu aproximativ 500 de ani înainte de a fi rostite aceste cuvinte. Întrucât aceasta era o profeţie, evreii din secolul întâi aşteptau venirea lui Ilie ca s-o împlinească. — Matei 17:10.

10. Cine era prezisul Ilie, şi de unde ştim acest lucru?

¹⁰ Atunci cine a fost acest Ilie care trebuia să vină? Identitatea lui a fost dezvăluită când Isus Cristos a zis: „Şi din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, împărăţia cerurilor se ia cu năvală şi cei care dau năvală pun mâna pe ea. Căci până la Ioan au prorocit toţi prorocii şi Legea. Şi dacă vreţi să primiţi, el este Ilie, care trebuia să vină“. Da, Ioan Botezătorul era prezisul echivalent al lui Ilie (Matei 11:12–14; Marcu 9:11–13). Un înger îi spusese lui Zaharia, tatăl lui Ioan, că acesta va avea „spiritul şi puterea lui Ilie“ şi că va „forma pentru Iehova un popor pregătit“ (Luca 1:17, NW). Botezul pe care îl făcea Ioan era un simbol public al căinţei unei persoane faţă de păcatele ei împotriva Legii, lege care trebuia să-i conducă pe evrei la Cristos (Luca 3:3–6; Galateni 3:24). Astfel, lucrarea lui Ioan a realizat ‘un popor pregătit pentru Iehova’.

11. Ce a spus Petru la Penticostă despre „ziua lui Iehova“, şi când s-a împlinit acest lucru?

¹¹ Lucrarea lui Ioan Botezătorul în calitate de „Ilie“ a arătat că ‘o zi a lui Iehova’ era aproape. Şi apostolul Petru a atras atenţia asupra apropierii zilei în care Dumnezeu va acţiona împotriva duşmanilor săi şi în care îşi va ocroti poporul. El a arătat că evenimentele miraculoase care au avut loc la Penticosta din 33 e.n. erau o împlinire a profeţiei lui Ioel despre revărsarea spiritului lui Dumnezeu. Petru a arătat că aceasta trebuia să aibă loc înainte de „ziua cea mare şi strălucită a lui Iehova“ (Faptele 2:16–21, NW; Ioel 2:28–32). În anul 70 e.n., Iehova şi-a adus la îndeplinire Cuvântul, făcând ca armatele romane să execute judecata divină asupra naţiunii care l-a respins pe Fiul său. — Daniel 9:24–27; Ioan 19:15.

12. a) Ce au spus Pavel şi Petru despre o viitoare ‘zi a lui Iehova’? b) De ce era sigur că urma să aibă loc ceva ce fusese reprezentat de lucrarea lui Ilie?

¹² Totuşi, trebuia să mai aibă loc ceva după anul 70 e.n. Apostolul Pavel a asociat o viitoare ‘zi a lui Iehova’ cu prezenţa lui Isus Cristos. În plus, apostolul Petru a vorbit despre această zi, punând-o în legătură cu ‘cerurile noi şi pământul nou’ încă de domeniul viitorului (2 Tesaloniceni 2:1, 2, NW; 2 Petru 3:10–13). Nu trebuie scăpat din vedere că Ioan Botezătorul a înfăptuit o lucrare asemănătoare cu cea a lui Ilie, înainte ca „ziua lui Iehova“ să vină în 70 e.n. Toate aceste lucruri arătau clar că urma să mai aibă loc ceva care fusese reprezentat de lucrarea înfăptuită de Ilie. Ce anume?

Ei au spiritul lui Ilie

13, 14. a) Ce paralelă există între activitatea lui Ilie şi cea a creştinilor unşi din prezent? b) Ce au făcut apostaţii creştinătăţii?

¹³ Lucrarea lui Ilie a găsit o paralelă nu numai în activitatea lui Ioan Botezătorul, ci şi în activitatea creştinilor unşi din această perioadă critică ce va culmina cu apropiata ‘zi a lui Iehova’ (2 Timotei 3:1–5). Cu un spirit şi o putere asemănătoare celor ale lui Ilie, ei sunt susţinători loiali ai închinării adevărate. Şi cât de necesar a fost acest lucru! După moartea apostolilor lui Cristos, în cadrul adevăratului creştinism s-a instalat apostazia, tot la fel cum închinarea la Baal a prosperat în Israel în zilele lui Ilie (2 Petru 2:1). Cei ce se declarau creştini au început să amestece creştinismul cu doctrine şi practici din religia falsă. De exemplu, ei au adoptat învăţătura păgână şi nescripturală potrivit căreia omul are un suflet nemuritor (Eclesiastul 9:5, 10; Ezechiel 18:4). Apostaţii creştinătăţii au încetat să mai folosească numele singurului Dumnezeu adevărat, Iehova. În schimb, ei se închină la o trinitate. Ei au adoptat totodată practica închinării la imaginea lui Isus şi a mamei sale, Maria, la fel ca în baalism (Romani 1:23; 1 Ioan 5:21). Dar aceasta nu a fost totul.

¹⁴ Începând din secolul al XIX-lea, unii conducători ai bisericilor creştinătăţii au început să-şi exprime îndoiala cu privire la multe părţi ale Bibliei. De exemplu, ei au respins relatarea Genezei despre creaţie şi au preamărit teoria evoluţiei, etichetând-o drept „ştiinţifică“. Această teorie era în contradicţie directă cu învăţăturile lui Isus Cristos şi ale apostolilor săi (Matei 19:4, 5; 1 Corinteni 15:47). Însă, asemenea lui Isus şi primilor săi continuatori, creştinii unşi cu spirit de astăzi susţin relatarea biblică despre creaţie. — Geneza 1:27.

15, 16. În contrast cu creştinătatea, cine s-a bucurat de hrană spirituală furnizată în mod constant, şi prin ce mijloace?

¹⁵ Când omenirea a intrat în „timpul sfârşitului“, creştinătatea a fost copleşită de o foamete spirituală (Daniel 12:4; Amos 8:11, 12). Însă micul grup de creştini unşi s-a bucurat de hrană spirituală furnizată în mod constant de Dumnezeu la „timpul potrivit“, exact aşa cum Iehova a vegheat ca Ilie să fie hrănit în timpul foametei din zilele sale (Matei 24:45, NW; 1 Împăraţi 17:6, 13–16). Cunoscuţi cândva ca Studenţii Internaţionali în Biblie, aceşti slujitori fideli ai lui Dumnezeu au primit mai târziu numele scriptural de Martorii lui Iehova. — Isaia 43:10.

¹⁶ Ilie a fost la înălţimea numelui său, care înseamnă „Dumnezeul meu este Iehova“. Ca revistă oficială a slujitorilor pământeşti ai lui Iehova, Turnul de veghere a folosit cu consecvenţă numele lui Dumnezeu. De fapt, al doilea număr al acestuia (august 1879, engl.) exprima încrederea că revista avea sprijinul lui Iehova. Această revistă şi alte publicaţii ale Societăţii Watch Tower demască învăţăturile nescripturale ale creştinătăţii şi ale restului Babilonului celui Mare, imperiul mondial al religiei false, în timp ce susţin veridicitatea Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia. — 2 Timotei 3:16, 17; Apocalipsa 18:1–5.

Fideli în încercări

17, 18. Cum a reacţionat Izabela la uciderea profeţilor lui Baal, dar cum a fost ajutat Ilie?

¹⁷ Reacţia clerului la această demascare seamănă cu reacţia Izabelei la ştirea că Ilie îi ucisese pe profeţii lui Baal. Ea i-a trimis un mesaj fidelului profet al lui Iehova, jurând că-l va omorî. Aceasta nu era o ameninţare banală, întrucât Izabela ucisese deja mulţi profeţi ai lui Dumnezeu. Cuprins de frică, Ilie a fugit spre sud-vest, la Beer-Şeba. Lăsându-şi slujitorul acolo, el s-a dus şi mai departe, în pustie, rugându-se să moară. Însă Iehova nu şi-a abandonat profetul. Un înger i s-a arătat lui Ilie şi l-a pregătit în vederea lungii călătorii până la muntele Horeb. Astfel, el a fost hrănit pentru călătoria de peste 300 de kilometri pe care o avea de făcut în 40 de zile. La Horeb, Dumnezeu i-a vorbit după o manifestare impresionantă de putere într-un vânt tare, într-un cutremur de pământ şi într-un foc. Iehova nu era în manifestările respective. Acele forţe ale naturii erau expresii ale spiritului său sfânt, sau ale forţei sale active. Apoi Iehova i-a vorbit profetului său. Imaginaţi-vă cât de mult l-a întărit această experienţă pe Ilie (1 Împăraţi 19:1–12). Ce s-ar întâmpla dacă, la fel ca Ilie, şi noi ne-am înspăimânta la ameninţarea duşmanilor închinării adevărate? Experienţa lui ar trebui să ne ajute să înţelegem că Iehova nu-şi abandonează poporul. — 1 Samuel 12:22.

¹⁸ Dumnezeu l-a făcut pe Ilie să înţeleagă că mai avea încă de lucru ca profet. În plus, deşi Ilie credea că el rămăsese singurul închinător din Israel al adevăratului Dumnezeu, Iehova i-a arătat că 7 000 de persoane nu i se închinaseră lui Baal. Apoi Dumnezeu l-a trimis înapoi pe Ilie la munca repartizată lui (1 Împăraţi 19:13–18). Poate că şi noi, la fel ca Ilie, suntem urmăriţi de duşmanii închinării adevărate. Am putea deveni obiectul unei persecuţii aprige, aşa cum a prezis Isus (Ioan 15:17–20). Uneori ne-am putea înspăimânta. Cu toate acestea, putem fi ca Ilie, care a primit asigurarea divină şi apoi a perseverat cu fidelitate în serviciul lui Iehova.

19. Ce s-a întâmplat cu creştinii unşi în timpul primului război mondial?

¹⁹ Din cauza persecuţiei aprige din timpul primului război mondial, unii creştini unşi cu spirit au cedat fricii şi au încetat să mai predice. Ei au crezut în mod greşit că lucrarea lor de pe pământ se încheiase. Însă Dumnezeu nu i-a respins. Dimpotrivă, el i-a susţinut cu îndurare, exact aşa cum îi furnizase hrană lui Ilie. La fel ca Ilie, creştinii unşi fideli au acceptat corectarea divină şi şi-au revenit din starea de inactivitate. Ochii lor au început să vadă marele privilegiu ce consta în predicarea mesajului despre Regat.

20. Ce privilegiu le este acordat astăzi celor ce sunt fideli ca Ilie?

²⁰ În profeţia despre propria sa prezenţă, Isus a subliniat lucrarea mondială care trebuia încheiată înainte de venirea sfârşitului acestui sistem rău de lucruri (Matei 24:14). Astăzi, această lucrare este înfăptuită de creştinii unşi şi de milioanele de însoţitori ai lor care aşteaptă cu nerăbdare să trăiască pe un pământ paradiziac. Efectuarea lucrării de predicare a Regatului până la încheierea acesteia este un privilegiu acordat numai celor ce sunt fideli ca Ilie.

Fiţi fideli ca Ilie

21, 22. a) Ce lucrare promovează astăzi creştinii unşi? b) Cu ajutorul cui este efectuată lucrarea de predicare, şi de ce este aceasta necesară?

²¹ Cu un zel asemănător celui al lui Ilie, mica rămăşiţă a adevăraţilor creştini unşi s-a achitat de responsabilitatea de a se îngriji de interesele pământeşti ale regelui întronat, Isus Cristos (Matei 24:47). Iar Dumnezeu îi foloseşte de mai bine de 60 de ani pe aceşti creştini unşi pentru a promova lucrarea de facere de discipoli dintre oamenii cărora el le-a dat minunata speranţă de a trăi etern pe un pământ paradiziac (Matei 28:19, 20). Cât de recunoscătoare pot fi aceste milioane de oameni pentru că rămăşiţa relativ mică de creştini unşi îşi îndeplineşte cu zel şi cu fidelitate responsabilităţile!

²² Această lucrare de predicare a Regatului este efectuată de oameni imperfecţi şi numai cu puterea pe care le-o dă Iehova celor care se bizuie pe el în rugăciune. „Ilie era un om cu aceleaşi slăbiciuni ca şi noi“, a spus discipolul Iacov când a menţionat exemplul lăsat de profet în ce priveşte rugăciunea, pentru a arăta puterea rugăciunii unui om drept (Iacov 5:16–18). Ilie nu a profeţit tot timpul, nici nu a înfăptuit miracole întotdeauna. El a avut aceleaşi sentimente şi slăbiciuni ca şi noi, însă i-a slujit lui Dumnezeu cu fidelitate. Întrucât şi noi beneficiem de ajutorul lui Dumnezeu şi el ne întăreşte, putem fi la fel de fideli ca Ilie.

23. De ce avem motive întemeiate să fim fideli şi optimişti?

²³ Avem motive întemeiate să fim fideli şi optimişti. Amintiţi-vă că Ioan Botezătorul a făcut o lucrare asemenea celei a lui Ilie înainte de izbucnirea ‘zilei lui Iehova’ din 70 e.n. Cu un spirit şi o putere asemănătoare celor ale lui Ilie, creştinii unşi au efectuat pe tot pământul o lucrare similară încredinţată de Dumnezeu. Acest lucru dovedeşte clar că marea ‘zi a lui Iehova’ este aproape.

Cum aţi răspunde?

◻ Cum a fost demonstrată natura divină a lui Iehova la muntele Carmel?

◻ Cine a fost „Ilie care trebuia să vină“, şi ce a făcut el?

◻ Cum au demonstrat creştinii unşi din prezent că au spiritul lui Ilie?

◻ De ce putem fi la fel de fideli ca Ilie?

[Chenarul de la pagina 15]

La care cer s-a înălţat Ilie?

„PE CÂND mergeau [Ilie şi Elisei] vorbind, iată, un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt.“ — 2 Împăraţi 2:11.

Ce se înţelege în acest caz prin cuvântul „cer“? Termenul se aplică uneori la locuinţa spirituală a lui Dumnezeu şi a fiilor săi îngereşti (Matei 6:9; 18:10). „Cerul“ se poate referi şi la universul fizic (Deuteronomul 4:19). Iar Biblia foloseşte acest termen cu privire la atmosfera din apropierea pământului, unde zboară păsările şi bate vântul. — Psalmul 78:26; Matei 6:26.

La care dintre aceste ceruri s-a suit profetul Ilie? El a fost, evident, transferat prin atmosfera pământului într-o altă parte a globului. Cu ani mai târziu, Ilie era încă pe pământ, întrucât i-a scris o scrisoare regelui Ioram al lui Iuda (2 Cronici 21:1, 12–15). Faptul că Ilie nu s-a suit la locuinţa spirituală a lui Iehova Dumnezeu a fost confirmat mai târziu de Isus Cristos, care a declarat: „Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel care S-a coborât din cer, Fiul Omului“, adică Isus însuşi (Ioan 3:13). Oamenilor imperfecţi li s-a deschis calea spre viaţă cerească după moartea, învierea şi înălţarea lui Isus Cristos. — Ioan 14:2, 3; Evrei 9:24; 10:19, 20.