Cum îi putem întări pe alţii?

„Iar dacă te-ai întors, mai întîi întăreşte pe fraţii tăi“ (Luca 22:32).

1, 2. (a) Din ce motiv există astăzi o nevoie urgentă de a ajuta pe alţii? (b) Pot ajunge şi servii lui Dumnezeu într-o situaţie în care să-şi piardă probabil curajul şi să trebuiască astfel, întăriţi?

A ajuta pe alţii este negreşit o necesitate urgentă. Trăim într-o vreme în care sînt descurajaţi mai mulţi oameni ca oricînd din pricina împrejurărilor mondiale rele, printre care se numără păgubirile, nedreptăţile, condiţiile proaste de locuit şi suprapopularea. Alţii au suferit decepţii amare, sînt bolnavi, au sentimentul eşecului sau de a fi nedoriţi şi sînt astfel, deprimaţi.

² Chiar şi servii lui Dumnezeu pot ajunge într-o situaţie, pe neaşteptate, în care să-şi piardă tot curajul. Ei ar putea fi foarte surprinşi şi să nu-şi poată explica starea sufletească. Uneori creştinii au ajuns să se întrebe: „Pentru ce mă simt aşa? Ce am făcut oare? Trebuie să întăresc pe alţii şi eu nu mă pot întări nici pe mine. Am comis păcate de neiertat? Sau Dumnezeu m-a lepădat?“

3, 4. (a) Ce exemple avem din timpurile precreştine, exemple care arată că servii lui Dumnezeu au avut nevoie de „ajutor întăritor“? (b) Ce dovedeşte că creştinii din secolul întîi au trebuit întăriţi, deopotrivă?

³ Un asemenea creştin n-ar trebui însă să fie deosebit de surprins şi să creadă că numai lui merge aşa. Celorlalţi servi ai lui Dumnezeu le-a mers probabil la fel; ei au trebuit, de asemenea, să fie întăriţi. Odată, cînd psalmistul a fost deprimat şi s-a simţit părăsit, a scris: „Voi zice către Dumnezeu, stînca mea: ‘Pentru ce m-ai uitat? Pentru ce umblu mîhnit din pricina asupririi duşmanului?’“ (Psalm 42:9). Ana, femeia iubită a lui Elcana, a fost atît de întristată de nefertilitatea ei şi a fost jignită atît de mult de rivala ei încît „plîngea tot timpul şi nu mînca“ (1 Sam. 1:5–7).

⁴ Chiar şi în secolul întîi au existat creştini care trebuiau întăriţi. De aceea, apostolul Pavel a îndemnat adunarea din Tesalonic cu cuvintele: „Adresaţi-vă mîngîietor sufletelor mîhnite, staţi la dispoziţia celor slabi“ (1 Tes. 5:14). După moartea lui Isus Cristos. Cleopa şi tovarăşul său au fost foarte mîhniţi. Pe cînd erau pe drum spre Emaus, ei s-au oprit „uitîndu-se trişti“ şi au povestit dezamăgiţi că nădăjduiseră că Isus ar fi fost destinat să elibereze Israelul. Si cine nu-şi aduce aminte de Petru care, după ce se lepădase a treia oară de Cristos, ‘a ieşit afară şi a plîns cu amar’? El era groaznic de nefericit din cauză că se lepădase din frică de oameni de maistrul său (Luca 24:13–21; 22:62).

5 Ce i-a poruncit Isus apostolului Petru şi de ce a fost potrivit să–i dea tocmai lui această poruncă?

⁵ Isus ştiuse cu mult înainte — graţie preştiinţei acordate lui de Dumnezeu — că Petru avea să–l tăgăduiască. Doar cu cîteva ore înainte, el vorbise cu Petru despre aceasta. Ii spuse: „Dar eu m-am rugat pentru tine ca credinţa ta să nu slăbească; iar tu dacă te-ai întors, mai întîi întăreşte pe fraţii tăi“ (Luca 22:32). După groaznica sa întîmplare, Petru ştia cum e să fii mîhnit sau apăsat şi să trebuiască să fii întărit. Cît de potrivit a fost deci, că Isus îi poruncise tocmai lui: „INTARESTE PE FRATII TAI“!

POTI TU INTARI PE ALTII?

6 Pentru ce poate fi spus că această poruncă este valabilă pentru toţi creştini adevăraţi?

⁶ In condiţiile de atunci, această poruncă a lui Isus a fost valabilă pentru apostolul Petru, dar ea este valabilă pentru toţi creştinii adevăraţi. Isus a vorbit, adesea, numai către una sau două persoane pentru a instrui pe alţii prin cuvintele adresate lor. Cu altă ocazie, el a spus lui Petru: „Paşte oiţele mele“. Aceeaşi indicaţie a fost valabilă şi pentru ceilalţi apostoli prezenţi şi ea a fost repetată mai tîrziu spre folosul tuturor păstorilor adunării creştine (1 Petru 5:1, 2; Fap. 20:28). La fel şi porunca lui Isus: „Mergeţi, deci şi faceţi ucenici din oamenii tuturor naţiunilor“ este valabilă pentru toţi creştinii adevăraţi, deşi el a dat-o numai primilor săi ucenici (Ioan 21:15–17; Mat. 28:19).

7 Ce întrebări se ridică aici?

⁷ Dacă cineva are dorinţa să întărească pe alţii şi el însuşi este tare, poate face acest lucru. Isus nu pretinde de la urmaşii lui ceea ce ei nu pot face. Dar ce a înţeles el prin porunca „întăreşte pe fraţii tăi“? In ce fel ar trebui să întărim pe fraţii noştri creştini, pentru a proceda în înţelesul său?

8, 9. (a) Ce a înţeles Isus prin porunca „întăreşte pe fraţii tăi“? (b) In ce fel este certificat acest lucru de cuvintele greceşti redate cu „a întări“?

⁸ Isus n-a vrut să spună prin aceasta că ar trebui să le dăm, în primul rînd, ajutor material în formă de hrană pentru întărirea vieţii (Fap. 9:19). Nu, el a vrut să spună prin aceasta că noi ar trebui să ne îngrijim de ei cu ceea ce au nevoie pentru a fi întăriţi sufleteşte şi spiritual. El a înţeles prin această că noi ar trebui să întărim încrederea şi speranţa fraţilor noştri creştini prin cuvintele şi faptele noastre, să–i mîngîiem, să–i fortificăm în credinţa creştină sau să le dăm un sprijin. Tocmai acesta semnifică şi cuvintele redate în Biblie cu „a întări“.

⁹ Spre exemplu, cînd Isus i-a zis lui Petru: „întăreşte pe fraţii tăi“, el a întrebuinţat cuvîntul grecesc stērizō, care înseamnă „a întări, a face tare, a fortifica, a apăra“. Acest cuvînt grecesc este redat, de aceea, în Traducerea Lumea Nouă şi cu „a fortifica“ (Rom. 1:11; 16:25; 2 Tes. 2:17; 1 Pet. 5:10). Alte cuvinte greceşti care sînt redate în Biblie cu „a întări“ înseamnă „a consulida, a sprijini sau a fixa“ şi după cum vom vedea în continuare, „a da mîngîiere“. Apoi vom mai constata cum s-a ajuns ca Petru să trebuiască să fie întărit spiritual. Aceasta ne poate ajuta să evităm greşeli asemănătoare.

PENTRU CE S-A DEZIS PETRU

10 Cum a arătat Petru că s-a încrezut foarte mult în puterea lui spirituală şi ce a prezis Isus?

¹⁰ Să examinăm ce s-a întîmplat cu puţin înainte de momentul lepădării lui Petru. Cînd Isus a spus apostolilor săi în ultima seară înaintea execuţiei sale: „Voi toţi veţi fi aduşi la poticnire din pricina mea“, Petru a spus sigur despre sine: „Chiar dacă toţi ceilalţi s-ar poticni din pricina ta, eu nu mă voi poticni niciodată!“ (Mat. 26:31–35). După raportul lui Luca, Isus a spus prevenitor lui Petru, în faţa apostolilor săi: „Simone, Simone, iată Satana a cerut să vă cearnă ca grîul“. Dar Petru a afirmat: „Doamne, eu sînt gata să merg cu tine atît în temniţă, cît şi la moarte“. Dar Isus i-a răspuns: „Iţi spun Petru, nu va cînta cocoşul astăzi, înainte ca să fi tăgăduit de trei ori că mă cunoşti“ (Luca 22:31–34). Este interesant de a observa cum s-au împlinit cuvintele lui Isus în acea noapte.

11, 12. Cum de se poate spune că Petru şi ceilalţi apostoli nu l-au ascultat pe Isus în repetate rînduri în grădina Ghetsimani?

¹¹ După o rugăciune mai lungă, Isus şi apostolii lui au părăsit sala de sus în care sărbătoriseră paştele şi au ieşit afară spre grădina Ghetsimani (Ioan 16:33—18:1). Inainte de a pleca ca să se roage singur, Isus i-a spus lui Petru şi altor doi apostoli ai săi: „Rămîneţi aici şi vegheaţi“. Dar au făcut ei aceasta? Raportul biblic spune: „El a venit şi i-a găsit dormind“. Isus s-a întors apoi către Petru şi i-a spsu: „Simone, tu dormi? N-ai avut puterea să veghezi o singură oră? Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu ajungeţi în ispită“ (Marcu 14:32–38).

¹² Au ascultat Petru şi ceilalţi apostoli? Biblia spune mai departe: „El [Isus] a plecat iarăşi şi s-a rugat şi a vorbit acelaşi cuvinte. Si s-a întors şi i-a găsit dormind“. Deci, nu ascultaseră. Cu siguranţă, Isus îi îndemnase şi mai stăruitor să rămînă treji şi să se roage, înainte de a pleca să se roage din nou. Dar Isus „a venit pentru a treia oară şi le-a spus: ‘La un asemenea timp ca şi acesta, dormiţi şi odihniţi-vă! Este de ajuns! Ceasul a sosit! Iată! Fiul omului este extrădat în mîinile păcătoşilor“ (Marcu 14:39–41).

13 (a) Ce a făcut Petru cînd a fost arestat Isus şi dus? (b) In ce împrejurări s-a lepădat Petru de Isus şi cum s-a simţit Petru după aceea?

¹³ Nu după mult, Petru a dovedit că era pe deplin treaz. El a scos practic o sabie şi a tăiat o ureche sclavului marelui preot, lui Malhus, care se afla printre cei ce veniseră să–l aresteze pe Isus (Ioan 18:10, 11). Isus a fost prins şi dus, iar apostolii au fugit. Petru l-a urmat totuşi, la o oarecare distanţă oscilînd între frică pentru propria-i viaţă şi grijă mare pentru viitorul lui Isus. Ei au ajuns în casa marelui preot, iar în timp ce se aflau acolo, în curte, Petru s-a lepădat de trei ori că nu-l cunoaşte pe Isus; el a dorit chiar să fie blestemat în caz că l-ar cunoaşte. In acelaşi moment, a cîntat cocoşul. Isus s-a întors şi s-a uitat la Petru. Acesta a ieşit afară şi a plîns cu amar (Luca 22:47–62; Marcu 14:71, 72).

CE AR TREBUI SA INVATAM DE AICI

14 (a) Care avertizment biblic primeşte o deosebită importanţă prin renegarea apostolului Petru şi ce putem învăţa de aici? (b) Ce dovedeşte că Petru a învăţat din experienţa sa?

¹⁴ Petru a fost sigur de tăria lui spirituală. Cu toate acestea s-a poticnit; el nu s-a ţinut cu credincioşie de modul de procedare creştinesc. Experienţa sa arată cît de vital este avertizmentul: „De aceea, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă“. Da, putem învăţa de aici să nu fim niciodată siguri de noi şi să nu credem că am fi atît de tari spiritual, încît să nu putem cădea. Petru a experimentat aceasta. De aceea, el a scris mai tîrziu fraţilor lui creştini: „Rămîneţi treji şi fiţi veghetori. Adversarul vostru, Diavolul, umblă încoace şi încolo ca un leu răcnitor şi caută pe cine să înghită“ (1 Pet. 5:8).

15 (a) Ce ar trebui să mai învăţăm din toate acestea? (b) Din care izvor putem, în principal, lua ajutor întăritor?

¹⁵ Si noi trebuie să învăţăm din ceea ce s-a întîmplat în acea noapte că avem nevoie de orice „ajutor întăritor“. Acesta este ajutorul pe care Isus a vrut să facă să vie asupra ucenicilor săi în grădina Ghetsimani. El i-a invitat, din acest motiv, să se roage. Ei au avut nevoie, în primul rînd, de ajutorul pe care-l poate oferi Dumnezeu. Apostolul Pavel a spus despre Dumnezeu, că el ne „poate fortifica“, adică ne poate întări sau consolida, aşa încît să putem rezista oricărei presiuni (Rom. 16:25). Chiar şi Isus Cristos a avut nevoie de această întărire. Ne dăm seama de aceasta dacă examinăm ce s-a intîmplat în grădina Ghetsimani în timp ce apostolii lui dormeau.

16, 17. (a) Ce s-a întîmplat cînd Isus s-a rugat lui Dumnezeu în grădina Ghetsimani? (b) Cum l-a întărit îngerul, evident, pe Isus?

¹⁶ După cum am amintit, Isus s-a rugat acolo. Raportul biblic sună: „El a îngenuncheat şi a început să se roage zicînd: ‘Tată, dacă voiaşti, îndepărtează de la mine acest pahar. Totuşi, facă–se nu voia mea, ci a ta’. Atunci i s-a arătat un înger din cer şi L-A INTARIT [enis-chýō]“ (Luca 22:41–43). Da, în momentele cele mai critice ale vieţii lui, Iehova Dumnezeu i-a dat ajutor printr-un înger, acolo în grădină.

¹⁷ Evident, Isus a primit prin cuvintele îngerului lămuriri care l-au înviorat şi i-au dat noi puteri. Aceasta este arătat prin cuvîntul grecesc enis-chýō, redat în acest loc, cu „a întărit“. In Biblie, mai apare doar o singură dată şi anume în Faptele Apostolilor 9:19, unde se spune despre apostolul Pavel că ar fi mîncat şi ar fi ‘prins putere’. Isus, dimpotrivă, nu a fost întărit prin hrană literală ci prin prezenţa îngerului şi, negreşit, şi prin cuvintele acestuia. Apostolii au adormit însă şi au fost astfel în afara posibilităţii de a trage folos din această întărire.

18 (a) De ce avem nevoie să rămînem tari spiritual şi de unde obţinem acest lucru? (b) Ce ar trebui, deci, să ne întrebăm?

¹⁸ Cum se prezintă chestiunea cu tine? Eşti tu treaz şi, ca atare, în măsură să asimilezi hrană spirituală şi să te întăreşti? Gîndeşte-te la faptul că Biblia spune: „Nu numai cu pîine trebuie să trăiască omul, ci cu orice exprimaţie care iese din gura lui Iehova“ (Mat. 4:4). Aceste exprimaţii întăritoare ale lui Dumnezeu nu ne parvin, de obicei, printr-un înger, ca şi în cazul lui Isus. Ele se pot găsi în cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia, care este discutată regulat la întîlnirile martorilor creştini ai lui Iehova. Asculţi tu cu atenţie cînd te găseşti la aceste întruniri? Primeşti întărirea spirituală necesară prin ceea ce se spune? Viaţa noastră depinde de forţa pe care o cîştigăm prin această hrană spirituală.

CUM A CISTIGAT PETRU PUTERI NOI

19, 20. (a) In ce situaţie se adusese Petru prin aceea că se lepădase în mod repetat de Isus? (b) Ce a făcut Isus în vederea întoarcerii lui Petru?

¹⁹ Prin lepădarea sa repetată Petru nu s-a întors, în realitate, numai de la Isus, ci şi de la Iehova Dumnezeu. Dar Isus era convins de faptul că Petru avea să vină înapoi. El ştia că Petru avea de fapt o inimă bună şi că ajunsese, pur şi simplu, victimă a fricii de oameni. Ce a făcut Isus, deci? A aşteptat ca Petru să se întoarcă de unul singur, fără vreun ajutor sau încurajare?

²⁰ Nu, Isus a făcut ceea ce a putut pentru a-l ajuta pe Petru. Mai întîi s-a rugat pentru el şi a implorat ca credinţa lui să nu se piardă de tot (Luca 22:32). Mai mult, după cîtva timp de la învierea sa, i s-a arătat lui Petru în mod deosebit. Ucenicii au relatat, după aceea, cu entuziasm: „Domnul a fost înviat cu adevărat şi i s-a arătat lui Simon!“ (Luca 24:34). După cuvintele apostolului Pavel, aceasta a fost, evident, una dintre primele arătări ale lui Isus după învierea sa (1 Cor. 15:4–8). Pentru ce i-a acordat Isus o atenţie deosebită lui Petru, care-l tăgăduise cu atîta hotărîre?

21 (a) Ce a intenţionat Isus, dăruind o deosebită atenţie lui Petru (b) Cum ar trebui să ne influenţeze aceasta?

²¹ El voia să–l întărească pe Petru şi să–l ajute că tot îl mai iubea şi îl considera ca ucenic al său. Nu ne mişcă profund cît de îndurător şi plin de consideraţie a fost Isus faţă de Petru? Ne vom aminti fără voie de tatăl fiului pierdut care l-a primit cu braţele deschise pe fiul său căit (Luca 15:11–32). Ce efect a avut asupra lui Petru această procedură a lui Isus? Cum s-ar fi răsfrînt asupra ta? Petru a fost întărit; a fost apoi mai tare ca oricînd înainte. S-a întors înapoi. Si ştii ce mai trebuia să facă apoi, după cuvintele lui Isus, ce de altfel, ar trebui să fadem noi toţi? „INTARESTE PE FRATII TAI“, îi zisese Isus. Cu alte cuvinte, el trebuia să fie un ajutor pentru fraţii lui, consolidîndu-i în credinţă şi dîndu-le sprijin. Cum putem face aceasta?

EXEMPLE DEMNE DE URMAT

22 Cum îi putem întări cel mai bine pe fraţii noştri?

²² Cel mai bine putem face aceasta urmînd exemplul lui Isus şi tratînd pe fraţii noştri aşa cum el i-a tratat pe Petru şi pe alţii care au trebuit să fie întăriţi. După cum am văzut, Isus a fost îndurător şi dispus să ierte. Ne putem întări fraţii şi să–i consolidăm în credinţă purtîndu-ne faţă de ei asemănător. Trebuie să urmăm sfatul Biblic: „Fiţi . . . amabili unii faţă de alţii, plini de milă, iertîndu-vă de bună voie unii pe alţii, aşa cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi de bună voie prin Cristos“ (Efes. 4:32).

23 (a) Ce ar trebui să ia în seamă, cu precădere, bătrînii în legătură cu exemplul lui Isus? (b) Cum pot arăta bătrînii că–l imită pe Isus?

²³ Bătrînii din cadrul adunării creştine sînt obligaţi îndeosebi să ofere ajutor întăritor fraţilor lor. De aceea, ei ar trebui să analizeze atent exemplul lui Isus. Isus a fost cu totul altfel ca fariseii religioşi, care ‘legau poveri grele şi le puneau pe umerii oamenilor’ Isus a spus: „Jugul meu este blînd şi povara mea este uşoară“ (Mat. 23:4; 11:28, 30). Voi, bătrîni, străduiţi-vă deci să–l imitaţi. Nu îngrădiţi libertatea de acţiune a fraţilor voştri prin reguli la baza cărora stau păreri personale şi pe care ei să le simtă ca „poveri grele“, prin care ei ar putea fi slăbiţi. Promovaţi, mai degrabă, la ei recunoştinţa sinceră faţă de Iehova, aşa încît să aibă din inimă dorinţa să–i fie plăcuţi lui. Aceasta îi va consolida în credinţă.

24 (a) In ce fel a întărit Petru pe fraţii lui? (b) Cum au întărit alţi creştini pe fraţii lor?

²⁴ Petru a avut succes în a-şi întării fraţii. El le-a fost exemplu elocvent şi un izvor de încurajare, spre exemplu, prin îndrăzneala şi cutezanţa cu care a predicat vestea în ciuda batjocurii şi prigoanei (Fapte 2:14–5:42). Foarte întăritoare au fost şi epistolele lui edificatoare. Pe prima a scris-o, în principal, „pentru îndemnare“ (1 Pet. 5:12). Ceilalţi bătrîni din secolul întîi i-au întărit la fel pe fraţii lor încurajîndu-i. Biblia spune despre Pavel şi Barnaba: „Ei [s-au întors] la Listra, la Iconia şi la Antiohiea . . . [şi] au întărit sufletele ucenicilor îndemnîndu-i să rămînă în credinţă“. La fel, Iuda şi Sila „i-au îndemnat . . . pe fraţi prin cuvîntări şi i-au întărit“. Mai tîrziu, Pavel a trecut prin Siria şi Cicilia şi a întărit adunările“ (Fapte 14:21, 22; 15:32, 41).

25 (a) Ce îndeamnă cuvîntul „a întări“ în acest caz? (b) Cum pot, deci, întării astăzi bătrînii pe fraţii lor?

²⁵ Cuvîntul grecesc epistērizō (o formă mai largă de la stērizō) care este redat în acest loc din Faptele apostolilor cu „a întări“, are sensul de „a consolida“ sau „a sprijini“. Ulrich Wilckens redă Fapte 14:22, după cum urmează: „Ei au consolidat inimile ucenicilor pretutindeni“. Die Gute Nachricht spune: „Aici, ei au dat un nou curaj creştinilor“. Voi, bătrînilor, imitaţi acest exemplu! Prin zelul vostru exemplar în serviciul de predicare, prin cutezanţă în vreme de prigonire, prin încurajări şi prin cuvîntări mişcătoare, îi consolidaţi pe fraţii voştri; le daţi un nou curaj şi-i fortificaţi în credinţă.

26 Cum poate întări fiecare membru al adunării creştine pe fraţii săi?

²⁶ Dar nu numai bătrînii ar trebui să întărească pe fraţii lor, ci fiecare creştin trebuie să-şi dea silinţa să facă aceasta. Cum îi poţi întării pe alţii? Intîi şi întîi, dîndu-le un bun exemplu prin faptul că îndeplineşti cuvintele lui Iehova, spre exemplu, aceea de a frecventa regulat întrunirile creştine. Acolo, poţi întări pe un frate trist sau deprimat, chiar şi printr-un zîmbet prietenesc sau printr-o strîngere cordială de mînă. Dar şi mai mult îi pot zidi pe alţii răspunsurile pe care le dai în timpul întrunirilor adunării. Dacă vin din inimă, vor merge la inima fraţilor tăi — indiferent cît de neînsemnate ar putea părea în ochii tăi — şi vor întări (Evr. 10:23–25). De asemenea, poţi încuraja pe alţii să imite exemplul tău bun şi cînd iei parte la predicarea veştii bune despre împărăţia lui Dumnezeu, în ciuda piedicilor cum ar fi indispoziţiile sau vremea rea.

27 In ce sens i-au ajuns cei trei tovarăşi ai apostolului Pavel „ajutor întăritor“, după cum este arătat aceasta prin cuvîntul gredesc întrebuinţat în acest loc?

²⁷ Chiar şi cei ce sînt solizi în credinţă trebuie uneori întăriţi, cum a fost cazul lui Isus (Luca 22:43). Ii putem imita pe Aristarh, Iust şi Marcu care dădeau cu toţii un astfel de ajutor. Pavel a scris despre ei în timpul detenţiei sale în Roma: „Aceştia mi-au devenit ajutor întăritor“ (Col. 4:10, 11). Da, ei stătuseră cu adevărat la dispoziţia lui Pavel. Cum? Cuvîntul gredesc redat aici cu „ajutor întăritor“ parēgoria, înseamnă „liniştire“ sau „mîntîiere“. „O formă verbală a acestui cuvînt desemnează medicamente pentru alinarea inflamaţiilor“, se spune într-un dicţionar (An Expository Dictionary of New Testament Words de W.E. Vine). Prin faptul că aceşti bărbaţi au rămas deci lîngă Pavel, l-au mîngîiat şi l-au încurajat, ei i-au „devenit ajutor întăritor“.

28 Ce posibilităţi avem de a întări pe fraţii noştri, corespunzător acestui exemplu biblic?

²⁸ Asemănător, poţi mîngîia şi îndemna şi tu astăzi pe fraţii mîhniţi sau pe cei ce se află în încercări şi le poţi deveni astfel „ajutor întăritor“. Si numai cunoştinţa că tu te interesezi de ei şi-i iubeşti, îi zideşte. Adesea, oamenii au nevoia să vorbească cu cineva, cu un prieten căruia să–i poată deşerta inima. Ii poţi întări pe fraţii tăi şi numai ascultîndu-i cu interes. In fond, fiecare din noi poate trage un folos dintr-un îndemn. N-ar fi, prin urmare, bine să ne întrebăm din cînd în cînd: „I-am făcut bine astăzi cel puţin unui om — eventual unuia care să fi fost tulburat, apăsat sau descurajat, mi-am arătat compătimirea printr-un cuvînt prietenos?“. Da, ar trebui să urmăm neapărat invitaţia Bibliei: „Continuaţi, aşadar, să vă mîngîiaţi unii pe alţii şi să vă zidiţi reciproc aşa cum şi faceţi într-adevăr“ (1 Tes. 5:11).

INTARESTE PE FRATII TAI ACUM!

29 De ce este astăzi deosebit de important să ne întărim fraţii?

²⁹ Indeosebi acum este de cea mai mare importanţă să ne întărim reciproc. Din ce motiv? Fiindcă într-o bună zi — ca şi Petru şi ceilalţi apostoli care au fost supuşi dintr-o dată la încercări crîncene în secolul întîi — am putea sta în faţa unor încercări şi mai mari ale credinţei, întrucît ne apropiem tot mai mult de sfîrşitul sistemului prezent de lucruri. De aceea, astăzi este mai important decît oricînd să devenim „ajutor întăritor“ pentru fraţii noştri şi ei pentru noi. Ia seama astfel la cei din adunare care sînt preocupaţi să edifice şi să întărească pe alţii şi urmează–le exemplul. Dar, în mod deosebit, observă exemplul pe care ni l-a dat Iehova Dumnezeu şi Fiul său.

30, 31. (a) In ce fel ne-a dat Iehova Dumnezeu şi Fiul său un exemplu bun, care ne arată cum putem întări pe alţii? (b) De aceea, ce trebuie să fim decişi să facem şi ce putem apoi aştepta pentru noi înşine?

³⁰ Exemplul lor arată cu precădere cît de mult poate întări dragostea neegoistă. Demn de remarcat este şi faptul că Dumnezeu a luat iniţiativa în arătarea dragostei lui. Biblia spune: „Dar Dumnezeu şi-a recomandat propria dragoste faţă de noi, Prin aceea că Cristos a murit pentru noi, în timp ce eram încă păcătoşi“ (Rom. 5:8). Intr-adevăr, în timp ce mai procedam împotriva lui Dumnezeu — probabil îi tăgăduiam chiar existenţa şi ne făceam vinovaţi de o violare crasă a legii lui — el ne-a iubit deja şi s-a îngrijit să putem obţine viaţă veşnică (Ioan 3:16). La fel a procedat şi Fiul său faţă de omenire. De exemplu, Isus l-a iubit pe Petru chiar după ce acesta se lepădase de el. El i s-a arătat după învierea lui chiar în mod special pentru a-l asigura de dragostea lui.

³¹ Imită–l deci pe Iehova Dumnezeu şi pe Fiul său. Intăreşte pe fraţii tăi. Iubeşte-i cu căldură din inimă. Ia iniţiativa. Atunci vei fi şi tu iubit şi întărit de ei.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 49]

Porunca lui Isus „Intăreşte pe fraţii tăi“ este valabilă pentru toţi creştinii. Intăreşti tu pe alţii?