Înălţarea — O dogmă revelată de Dumnezeu?

ÎNĂLŢAREA — doctrina potrivit căreia Maria, mama lui Isus, s-a urcat la cer în carne — este îndrăgită de milioane de romano-catolici. Iată ce spune despre această doctrină istoricul George William Douglas: „Înălţarea, sau luarea la cer a Fecioarei Maria, este [de mult timp] cea mai mare celebrare a ei şi una dintre sărbătorile importante ale anului bisericesc“.

Teologii catolici recunosc totuşi că Biblia nu spune că Maria s-a urcat la cer în felul acesta. Într-adevăr, puţini catolici îşi dau seama că această doctrină îndrăgită este de multe secole un subiect de polemică şi de discuţii aprige. Deci cum a ajuns Biserica să accepte ca dogmă Înălţarea Mariei?a Avem vreun motiv să considerăm că ea este revelată de Dumnezeu? Răspunsurile la aceste întrebări nu sunt doar teoretice. Ele au profunde implicaţii pentru toţi cei ce iubesc adevărul.

Evoluţia unei dogme

Poate că vă surprinde să aflaţi că în primele secole după moartea lui Isus concepţia despre Înălţarea Mariei la cer era total străină mentalităţii creştinilor. Iată ce scrie teologul catolic Jean Galot în L’Osservatore Romano: „La început, moartea Mariei nu era deloc amintită în comunitatea creştină“.

Dar după ce învăţătura Trinităţii a devenit o doctrină oficială a Bisericii, Mariei a început să i se acorde o importanţă tot mai mare. I s-au dat denumiri elogioase, cum ar fi: „Mama lui Dumnezeu“, „concepută fără păcat“, „Mediatoare“ şi „Regina Cerului“. Cu timpul, explică teologul Galot, „tăcerea tradiţiei primitive cu privire la moartea Mariei nu-i putea satisface pe deplin pe creştinii care recunoşteau perfecţiunea Mariei şi doreau să o venereze. Astfel, au prins viaţă descrieri ale Înălţării, care erau produsul imaginaţiei populare“.

Prin secolul al IV-lea e.n. au început să se răspândească aşa-zisele apocrife ale Înălţării. Aceste scrieri conţineau relatări imaginare despre presupusa ascensiune la cer a Mariei. Să luăm, de exemplu, scrierea intitulată „Adormirea Sfintei Mame a lui Dumnezeu“. Ea a fost atribuită apostolului Ioan, dar probabil că a fost redactată la aproape 400 de ani de la moartea lui Ioan. Potrivit acestei relatări false, apostolii lui Cristos au fost strânşi în mod miraculos la Maria, unde au văzut-o pe aceasta vindecând orbi, surzi şi şchiopi. În cele din urmă, după cum se arată aici, apostolii l-au auzit pe Domnul spunându-i Mariei: „Iată, din acest moment corpul tău preţios va fi transferat în Paradis, iar sufletul tău sfânt va fi în ceruri, printre comorile Tatălui meu, într-o strălucire desăvârşită, unde este pacea şi bucuria sfinţilor îngeri, ba chiar mai mult“.

Cum au reacţionat credincioşii la asemenea scrieri? Mariologul René Laurentin explică: „Reacţiile au fost foarte diferite. Cei mai creduli se lasă înşelaţi, fără să mai chibzuiască, de strălucirea frumoasei poveşti. Alţii dispreţuiesc aceste istorisiri neconsecvente, care sunt deseori contradictorii şi lipsite de autoritate“. Aşadar, teoria Înălţării a întâmpinat greutăţi până când a fost acceptată în mod oficial. Venerarea în unele locuri a presupuselor relicve ale Mariei a sporit şi mai mult confuzia, făcând imposibilă armonia între acest fapt şi credinţa potrivit căreia corpul ei carnal fusese luat la cer.

În secolul al XIII-lea, Toma d’Aquino, asemenea multor altor teologi, susţinea că Înălţarea nu putea fi stabilită ca dogmă, deoarece „ea nu este predată în Scripturi“. Totuşi, popularitatea credinţei a continuat să crească, iar numărul tablourilor cu presupusa înălţare a Mariei, pictate de artişti renumiţi, ca Rafael, Correggio, Tiziano, Carracci şi Rubens, s-au înmulţit.

Chestiunea a rămas nerezolvată până nu demult. Conform iezuitului Giuseppe Filograssi, cercetătorii catolici au continuat să publice, până în prima jumătate a secolului nostru, „studii şi analize care nu erau întotdeauna în favoarea“ teoriei Înălţării. Chiar şi unii papi, de exemplu Leon al XIII-lea, Pius al X-lea şi Benedict al XV-lea, „erau destul de rezervaţi asupra acestei chestiuni“. Dar la 1 noiembrie 1950, Biserica a luat în cele din urmă o atitudine hotărâtă. Papa Pius al XII-lea a anunţat: „Definim aceasta drept o dogmă revelată de Dumnezeu, şi anume: Când Mama Imaculată a lui Dumnezeu, Maria — pururea Fecioară — şi-a terminat cursa vieţii pământeşti, ea a fost înălţată la glorie cerească în corp şi suflet“. — Munificentissimus Deus.

Credinţa în călătoria la cer a Mariei în corp nu mai era facultativă pentru catolici; ea era acum o dogmă a Bisericii. Papa Pius al XII-lea a declarat că „dacă cineva îndrăzneşte să nege sau să pună la îndoială în mod voit ceea ce am definit Noi, să ştie că nu mai corespunde credinţei catolice divine“.

Ce spun în realitate Scripturile

Dar pe ce bază a luat Biserica această poziţie curajoasă? Papa Pius al XII-lea a declarat că dogma Înălţării are ca „fundament absolut Sfânta Scriptură“. Printre textele citate frecvent ca dovadă a Înălţării Mariei se numără Luca 1:28, 42. Iată ce spun aceste versete despre Maria: „Ave, tu, plină de har, Domnul este cu tine: binecuvântată eşti tu printre femei . . . şi binecuvântat este rodul pântecelui tău“ (Douay). Susţinătorii Înălţării opinează că, întrucât Maria era „plină de har“, cu siguranţă că ea nu a murit niciodată. Şi, fiind „binecuvântată“ ca şi ‘rodul pântecelui ei’, cu siguranţă că ea are privilegii egale cu ale lui Isus, care includ şi ascensiunea lui la cer. Credeţi că aceasta este o concluzie întemeiată?

În primul rând, lingviştii spun că expresia „plină de har“ este o traducere inexactă şi că expresia din originalul în limba greacă folosită de Luca ar fi mai corect redată prin „obiect al favorii lui Dumnezeu“. Iată cum redă versiunea catolică Jerusalem Bible textul din Luca 1:28: „Bucură-te, tu, atât de mult favorizată!“ Nu avem nici un motiv să tragem concluzia că Maria a fost ridicată în corp la cer pentru simplul fapt că a fost „mult favorizată“ de Dumnezeu. Biblia catolică Douay spune şi despre primul creştin martir, Ştefan, că a fost mult favorizat, sau „plin de har“, dar nu spune că el a fost înviat în corp. — Faptele 6:8.

Şi totuşi, nu a fost Maria binecuvântată sau favorizată? Ba da, însă este interesant faptul că femeia pe nume Iael, din perioada în care Israelul era condus de judecători, era considerată „binecuvântată printre femei“ (Judecătorii 5:24, Dy). Bineînţeles, nimeni nu susţine că şi Iael a fost luată în corp la cer. Pe lângă aceasta, întreaga concepţie despre Înălţare se bazează pe premisa că Isus însuşi s-a ridicat la cer în carne. Totuşi, Biblia spune că Isus a fost „făcut viu“, sau înviat, „în spirit“ (1 Petru 3:18, Dy; compară cu 1 Corinteni 15:45). Apostolul Pavel adaugă: „Carnea şi sângele nu pot poseda regatul lui Dumnezeu“. — 1 Corinteni 15:42–50, Dy.

Este adevărat că Biblia vorbeşte despre o înviere cerească a creştinilor fideli unşi de spirit. Totuşi, 1 Tesaloniceni 4:13–17 arată clar că această înviere nu va începe înainte de „prezenţa Domnului“ (New World Translation), pe parcursul ultimelor zile ale acestei epoci pline de nelegiuire. Până atunci, Maria avea să doarmă în moarte, împreună cu mii de alţi creştini fideli. — 1 Corinteni 15:51, 52.

Maria — o femeie a credinţei

Vă asigurăm că prin cele menţionate mai sus, noi nu manifestăm lipsă de respect faţă de Maria. Fără îndoială, Maria a fost o femeie exemplară, a cărei credinţă merită să fie imitată. Ea a acceptat cu promptitudine atât responsabilitatea privilegiată de a fi mama lui Isus, cât şi toate încercările şi sacrificiile pe care le presupunea aceasta (Luca 1:38; 2:34, 35). Împreună cu Iosif, ea l-a crescut pe Isus în înţelepciune divină (Luca 2:51, 52). Ea a stat cu Isus în timpul suferinţei sale pe stâlp (Ioan 19:25–27, NW). Şi, ca discipol fidel, ea a fost ascultătoare, rămânând în Ierusalim, unde a primit spiritul lui Dumnezeu turnat la Penticostă. — Faptele 1:13, 14; 2:1–4.

O concepţie denaturată despre Maria nu aduce onoare nici Creatorului, nici Mariei. Dogma Înălţării serveşte la consolidarea afirmaţiei neîntemeiate potrivit căreia Maria intervine la Dumnezeu. Dar a confirmat vreodată Isus Cristos o asemenea învăţătură? Dimpotrivă, el a spus: „Eu sînt calea şi adevărul şi viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face“ (Ioan 14:6, 14; compară cu Faptele 4:12). Da, doar Isus Cristos, nu Maria, intervine la Creator. Prin Isus — nu prin Maria — trebuie să cerem de la Dătătorul vieţii „ajutor la timp de nevoie“. — Evrei 4:16, Revised Standard Version, Catholic Edition.

Poate că pentru unii acceptarea adevărului despre Maria este un lucru dureros. În cel mai rău caz, ea poate însemna renunţarea la unele convingeri şi concepte îndrăgite pe care ei le împărtăşesc de mult timp. Dar, deşi este uneori dureros, adevărul ‘îi va face liberi’ în cele din urmă (Ioan 8:32). Isus a zis că Tatăl său îi caută pe cei care se închină „în spirit şi în adevăr“ (Ioan 4:24, Dy). Pentru catolicii sinceri, aceste cuvinte constituie o provocare.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 27]

A MURIT MARIA?

A murit Maria cu adevărat înainte de presupusa ei ascensiune la cer? Referitor la aceasta, teologii catolici se găsesc în faţa a două alternative incomode. Nuovo dizionario di teologia declară că „ar fi dificil să i se atribuie Mariei privilegiul imunităţii în faţa morţii, privilegiu pe care nici chiar Cristos nu l-a avut“. Pe de altă parte, a spune că Maria a murit totuşi ridică o problemă la fel de dificilă. Doamna teolog Kari Børresen scrie că „moartea este pedeapsa pentru păcatul originar, care, potrivit [doctrinei ‘conceperii imaculate’], nu a avut efect asupra Mariei“. Atunci cum putea ea să moară? Nu este de mirare că atunci când a definit dogma Înălţării, Papa Pius al XII-lea a avut grijă să evite întreaga polemică referitoare la moartea Mariei.

Din fericire, învăţătura biblică este scutită de o asemenea confuzie. Nicăieri nu găsim în Biblie o învăţătură — sau măcar o aluzie — referitoare la faptul că Maria ar fi rezultat dintr-o „concepere imaculată“. Dimpotrivă, Biblia arată că Maria era un om imperfect care avea nevoie de răscumpărare. Din acest motiv, după naşterea lui Isus, ea s-a dus la templu şi i-a adus lui Dumnezeu o jertfă pentru păcat (Leviticul 12:1–8; Luca 2:22–24). Asemenea tuturor celorlalţi oameni imperfecţi, Maria a murit în cele din urmă. — Romani 3:23; 6:23.

Acest adevăr simplu contrastează net cu întrebările fără răspuns generate de dogma Înălţării.

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

‘Înălţarea Fecioarei’, tablou de Tiziano (aprox. 1488-1576)

[Provenienţa fotografiei]

Giraudon/Art Resource, N.Y.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 28]

Aducând o jertfă pentru păcat la Templu după naşterea lui Isus, Maria a demonstrat că este o păcătoasă care avea nevoie de răscumpărare.