De ce să-ţi iubeşti aproapele?

VIAŢA veşnică depinde de iubirea noastră de Dumnezeu şi de aproapele. Această remarcă a fost făcută în timpul unei conversaţii care a avut loc cu aproape 2 000 de ani în urmă.

Un evreu versat în Legea mozaică l-a întrebat pe Isus Cristos: „Ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?“ Isus i-a răspuns: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti?“ Citând Legea, omul a spus: „Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu toată cugetarea ta; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. „Bine ai răspuns“, a zis Isus. „Fă aşa şi vei trăi.“ — Luca 10:25–28.

Atunci, interlocutorul lui Isus a întrebat: „Cine este aproapele meu?“ În loc să-i răspundă direct, Isus i-a relatat o ilustrare despre un evreu care fusese jefuit, bătut şi lăsat pe jumătate mort. Au venit doi evrei — întâi un preot, apoi un levit. Amândoi au văzut starea în care era aproapele lor evreu, dar nu au făcut nimic pentru a-l ajuta. Apoi a venit un samaritean. Pătruns de milă, el a pansat rănile evreului vătămat, l-a dus la un han şi i-a asigurat îngrijirea ulterioară.

Isus l-a întrebat pe interlocutorul său: „Care dintre aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui ce căzuse între tîlhari?“ Evident, acesta a fost samariteanul îndurător. Astfel, Isus a arătat că adevărata iubire de aproapele depăşeşte barierele etnice. — Luca 10:29–37.

Lipsa iubirii de aproapele

Azi, ostilitatea dintre membrii diferitelor grupuri etnice este în continuă creştere. Un exemplu recent: neonaziştii din Germania au doborât un om şi au tropăit pe el cu bocancii lor grei, rupându-i aproape toate coastele. Apoi l-au udat cu o băutură alcoolică tare şi i-au dat foc. Omul pe care l-au lăsat să moară a fost atacat deoarece se credea că este evreu. Într-un alt incident, o casă de lângă Hamburg a fost distrusă de o bombă incendiară, trei persoane de origine turcă, dintre care o fetiţă de zece ani, fiind ucise de incendiu.

În Balcani şi în Orientul Apropiat războaiele interetnice au secerat mii de vieţi. Alţii au murit în Bangladesh, India şi Pakistan, în timpul unor ciocniri între indivizi aparţinând unor medii socio-culturale diferite, iar în Africa, conflictele de natură tribală şi rasială au costat alte vieţi.

Majoritatea oamenilor sunt îngroziţi de astfel de manifestări violente şi nu ar face absolut nici un rău pentru a-şi vătăma semenii. De fapt, demonstraţiile ample din Germania au condamnat violenţa de natură etnică de acolo. Totuşi, iată ce se spune în The New Encyclopædia Britannica: „Oameni din aproape toate culturile lumii consideră propriul lor mod de viaţă ca fiind superior chiar şi celui care aparţine semenilor lor care le sunt rude apropiate“. Asemenea concepţii împiedică manifestarea iubirii de aproapele. Se poate face ceva în această privinţă, cu atât mai mult cu cât Isus a zis că viaţa depinde de iubirea de Dumnezeu şi de aproapele?

[Provenienţa ilustraţiei de pe copertă]

Coperta: Jules Pelcog/Die Heilige Schrift

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 3]

Bunul samaritean/Ilustraţii biblice de Doré/Dover Publications, Inc.