14. De ce este semnificativ faptul că Isus a plasat acţiunea ilustrării despre bunul samaritean pe drumul „de la Ierusalim la Ierihon“?

¹⁴ Să ne amintim şi de parabola despre bunul samaritean. Isus a început astfel: „Un anumit om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, i-au dat lovituri şi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort“ (Luca 10:30). Isus nu a plasat întâmplător acţiunea pe drumul „de la Ierusalim la Ierihon“. Când a relatat această parabolă, el era în Iudeea, nu departe de Ierusalim; aşadar, foarte probabil că ascultătorii săi ştiau de drumul respectiv. Acest drum era cunoscut ca fiind periculos, îndeosebi pentru cineva care călătorea singur. Drumul respectiv şerpuia printr-un ţinut pustiu, în care se puteau ascunde mulţi tâlhari.

15. De ce nimeni nu ar fi putut scuza indiferenţa preotului şi a levitului din ilustrarea despre bunul samaritean?

¹⁵ Menţiunea lui Isus că drumul „cobora de la Ierusalim la Ierihon“ mai include un aspect demn de luat în seamă. Potrivit parabolei, mai întâi un preot, iar apoi un levit au trecut pe acel drum, însă nici unul nu s-a oprit să-l ajute pe omul rănit (Luca 10:31, 32). Preoţii slujeau la templul din Ierusalim, iar leviţii îi ajutau. Mulţi preoţi şi leviţi locuiau la Ierihon când nu lucrau la templu, întrucât Ierihonul se afla la o distanţă de numai 23 de kilometri de Ierusalim. Astfel, ei aveau, cu siguranţă, ocazia să treacă pe acel drum. Să remarcăm, de asemenea, că şi preotul, şi levitul coborau „de la Ierusalim“, ceea ce înseamnă că plecaseră de la templu.b Prin urmare, nimeni nu ar fi putut scuza indiferenţa acestor oameni spunând: „L-au ocolit pe omul rănit deoarece părea mort, iar dacă atingeau un cadavru nu mai puteau sluji un anumit timp la templu“ (Leviticul 21:1; Numeri 19:11, 16). Nu este evident, aşadar, că ilustrările lui Isus reflectau lucruri cunoscute ascultătorilor săi?