“Învaţă–ne să ne rugăm“

„Unul dintre discipolii săi i–a zis: «Doamne, învaţă–ne să ne rugăm.»“ — LUCA 11:1.

1–3. (a) De ce voiau discipolii lui Isus să primească instruire în privinţa rugăciunii? (b) Ce întrebări se ridică referitor la rugăciune?

UNII oameni sînt dotaţi cu o voce frumoasă. Alţii au un talent natural ca muzicieni. Dar pentru a atinge potenţialul maxim de care dispun, chiar şi aceşti cîntăreţi sau instrumentişti au nevoie de instruire. La fel stau lucrurile şi în privinţa rugăciunii. Discipolii lui Isus Cristos au ajuns să înţeleagă faptul că aveau nevoie de instruire dacă doreau ca Dumnezeu să le asculte rugăciunile.

² Isus obişnuia să se îndrepte spre Tatăl său în mod individual prin rugăciune, aşa cum a făcut o noapte întreagă înainte de a–i alege pe cei 12 apostoli (Luca 6:12–16). El şi–a îndemnat însă şi discipolii să se roage în mod individual. Ei l–au auzit rugîndu–se în public şi au observat că el nu era ca religioşii ipocriţi care se rugau pentru a fi văzuţi de oameni (Matei 6:5, 6). Este logic, aşadar, ca discipolii lui Isus să dorească să fie instruiţi în concepţia sa avansată despre rugăciune. Astfel, citim: „Acum, aflîndu–se într–un anumit loc pentru a se ruga, cînd a terminat, unul dintre discipolii săi i–a zis: «Doamne, învaţă–ne să ne rugăm, aşa cum şi Ioan [Botezătorul] i–a învăţat pe discipolii săi.»“ — Luca 11:1.

³ Ce le–a răspuns Isus? Ce putem învăţa din exemplul său? Şi cum putem trage foloase din instruirea pe care a oferit–o cu privire la rugăciune?

Învăţătura

4. De ce trebuie să ne rugăm neîncetat, şi ce înţelegem prin aceasta?

⁴ Noi putem învăţa multe din cuvintele şi exemplul lui Isus ca bărbat al rugăciunii. Una dintre învăţături constă în faptul că dacă Fiul perfect al lui Dumnezeu trebuia să se roage cu regularitate, discipolii săi imperfecţi au o şi mai mare nevoie să privească încontinuu spre conducerea, încurajarea şi sprijinul spiritual provenite de la Dumnezeu. De aceea, noi trebuie să „ne rugăm neîncetat“ (1 Tesaloniceni 5:17). Natural că aceasta nu înseamnă că noi trebuie să stăm în permanenţă literalmente în genunchi, ci, mai degrabă, că ar trebui să avem în permanenţă o atitudine plină de devoţiune sfîntă. Noi ar trebui să privim spre conducerea provenită de la Dumnezeu în toate aspectele vieţii, astfel încît să acţionăm cu perspicacitate, beneficiind în permanenţă de aprobarea sa. — Proverbe 15:24.

5. Prin ce ne–ar putea fi răpit timpul afectat rugăciunii, şi ce ar trebui să facem în această direcţie?

⁵ În aceste „zile din urmă“, multe lucruri ne–ar putea răpi timpul pe care ar trebui să–l consacrăm rugăciunii (2 Timotei 3:1). Dar dacă problemele familiale, obligaţiile de serviciu laic şi altele asemănătoare se pun în calea rugăciunilor pe care ar trebui să le adresăm cu regularitate Tatălui ceresc, noi am putea ajunge să ne lăsăm copleşiţi de grijile acestei vieţi. Ar fi bine să corectăm fără întîrziere o asemenea situaţie, deoarece neglijarea rugăciunii duce la pierderea credinţei. Fiecare dintre noi ne–am putea reduce obligaţiile laice sau ne–am putea echilibra grijile vieţii cu mai multă seriozitate, îndreptîndu–ne mereu inima spre conducerea provenită de la Dumnezeu. Noi trebuie „să fim vigilenţi în vederea rugăciunilor“. — 1 Petru 4:7.

6. Ce rugăciune vom analiza acum, şi cu ce scop?

⁶ Prin aşa–numita rugăciune model, Isus şi–a învăţat discipolii cum să se roage şi nu ce să spună cuvînt cu cuvînt. Consemnarea lui Luca diferă într–o oarecare măsură de cea a lui Matei, deoarece ele au fost făcute cu ocazii diferite. Vom studia această rugăciune ca pe un model al rugăciunilor noastre ca discipoli ai lui Isus şi Martori ai lui Iehova.

Tatăl nostru şi numele său

7. Cine are privilegiul de a se adresa lui Iehova cu apelativul „Tatăl nostru“?

⁷ „Tatăl nostru care eşti în ceruri“ (Matei 6:9; Luca 11:2). Deoarece Iehova este Creatorul omenirii şi locuieşte în domeniile cereşti, este potrivit să ne adresăm lui cu formula „Tatăl nostru care eşti în ceruri“ (1 Regi 8:49; Fapte 17:24, 28). Folosirea termenului „nostru“ dă de înţeles că şi alţii sînt într–o strînsă legătură cu Dumnezeu. Dar cine are un privilegiu nelimitat de a i se adresa, numindu–l Tatăl lor? Numai persoanele dedicate şi botezate din familia sa de închinători. Faptul că îl numim pe Iehova „Tatăl nostru“, arată că avem credinţă în Dumnezeu şi că am înţeles că singura bază în vederea împăcării cu el este deplina acceptare a jertfei de răscumpărare oferite de Isus. — Evrei 4:14–16; 11:6.

8. De ce ar trebui să ne simţim îndemnaţi să consacrăm timp pentru a ne ruga lui Iehova?

⁸ Cît de apropiaţi ar trebui să ne simţim, aşadar, de Tatăl nostru ceresc! Ca nişte copii care niciodată nu încetează de a se îndrepta spre tatăl lor, noi ar trebui să petrecem mult timp rugîndu–ne lui Dumnezeu. O profundă recunoştinţă faţă de binecuvîntările sale spirituale şi materiale ar trebui să ne mişte să–i mulţumim pentru bunătatea sa. Noi ar trebui să ne simţim îndemnaţi să–i încredinţăm lui poverile care ne apasă, fiind convinşi că el ne va sprijini (Psalm 55:22). Noi putem fi siguri că, dacă îi sîntem fideli, în final toate lucrurile se vor termina cu bine, deoarece el se îngrijeşte de noi. — 1 Petru 5:6, 7.

9. Ce anume cerem atunci cînd ne rugăm ca numele lui Dumnezeu să fie sfinţit?

⁹ „Să fie sfinţit numele tău“ (Matei 6:9; Luca 11:2). Cuvîntul „numele“ înseamnă uneori persoana însăşi, iar „să fie sfinţit“ înseamnă „să fie făcut sfînt, pus de–o parte, considerat sacru“. (Compară cu Apocalips 3:4.) Aşadar, rugăciunea ca numele lui Dumnezeu să fie sfinţit este o cerere ca Iehova să se sfinţească pe sine. Cum? Curăţindu–şi numele de orice reproş ce s–ar fi adus vreodată asupra lui (Psalm 135:13). În acest scop Dumnezeu va înlătura răutatea, se va glorifica pe sine şi va face ca naţiunile să ştie că el este Iehova (Ezechiel 36:23). Dacă dorim să vedem ziua aceea şi dacă apreciem cu adevărat maiestatea lui Iehova, ne vom apropia întotdeauna de el cu un spirit sau cu o atitudine reverenţioasă, care transpare din cuvintele „să fie sfinţit numele tău“.

Regatul lui Dumnezeu şi voinţa Sa

10. Ce vrem să spunem atunci cînd ne rugăm să vină Regatul lui Dumnezeu?

¹⁰ „Să vină regatul tău“ (Matei 6:10; Luca 11:2). Regatul menţionat aici este domnia suverană a lui Iehova exprimată prin guvernul Mesianic ceresc încredinţat lui Isus Cristos şi „celor sfinţi“, asociaţi cu el (Daniel 7:13, 14, 18, 27; Isaia 9:6, 7; 11:1–5). Ce înseamnă rugămintea ca el „să vină“? Aceasta înseamnă că noi cerem ca Regatul lui Dumnezeu să vină împotriva tuturor duşmanilor pămînteşti ai conducerii divine. După ce Regatul „va zdrobi şi va pune capăt tuturor regatelor pămînteşti“, el va transforma pămîntul într–un paradis mondial. — Daniel 2:44; Luca 23:43.

11. Dacă dorim fierbinte să vedem înfăptuindu–se voinţa lui Dumnezeu în întreg universul, ce vom face?

¹¹ „Să se înfăptuiască voinţa ta pe pămînt ca şi în cer“ (Matei 6:10). Aceasta este o rugăminte ca Dumnezeu să–şi ducă la îndeplinire scopul referitor la pămînt, care include înlăturarea duşmanilor săi (Psalm 83:9–18; 135:6–10). De fapt, lucrul acesta implică dorinţa noastră fierbinte de a vedea înfăptuindu–se în tot universul voinţa lui Dumnezeu. Dacă aceasta este într–adevăr năzuinţa inimii noastre, vom înfăptui întotdeauna voinţa lui Iehova cu întreaga noastră capacitate. Noi nu am putea face în mod onest o asemenea cerere dacă nu ne–am strădui cu seriozitate ca voinţa lui Dumnezeu să se înfăptuiască şi în cazul nostru. Dacă ne rugăm în felul acesta, atunci trebuie să ne asigurăm că nu facem lucruri contrare acestei voinţe, cum ar fi curtarea unei persoane necredincioase sau adoptarea unor căi lumeşti (1 Corinteni 7:39; 1 Ioan 2:15–17.) Noi ar trebui, mai degrabă, să avem întotdeauna în minte gîndul: „Care este voinţa lui Iehova în această privinţă?“ Da, dacă îl iubim pe Dumnezeu din toată inima, vom căuta conducerea sa în toate domeniile vieţii. —  Matei 22:37.

Pîinea noastră zilnică

12. Ce efect bun are asupra noastră faptul că cerem doar pîinea zilnică?

¹² „Dă–ne astăzi pîinea noastră pentru ziua aceasta“ (Matei 6:11). Consemnarea din Luca spune: „Dă–ne pîinea noastră pentru ziua aceasta, potrivit necesităţilor zilei“ (Luca 11:3). Faptul de a–l ruga pe Dumnezeu să se îngrijească de necesarul de hrană „pentru ziua aceasta“ promovează încrederea în capacitatea sa de a se îngriji de necesităţile noastre de la o zi la alta. Israeliţii urmau să strîngă mana „cît le trebuia pentru fiecare zi“, nu pentru o săptămînă sau mai mult (Exod 16:4). Aceasta nu este o rugăciune pentru delicatese şi provizii supraabundente, ci pentru necesităţile noastre zilnice, aşa cum se impun ele. Faptul că cerem numai pîinea zilnică ne ajută şi să nu devenim lacomi. — 1 Corinteni 6:9, 10.

13. (a) Într–un sens mai larg, ce înseamnă a cere pîinea zilnică? (b) Care ar trebui să ne fie atitudinea, chiar dacă sîntem nevoiţi să muncim din greu şi abia avem cele necesare?

¹³ Într–un sens mai larg, faptul că cerem numai pîinea zilnică arată că noi nu ne considerăm independenţi, ci că, în permanenţă, privim spre Dumnezeu pentru a obţine hrană, băutură, îmbrăcăminte şi toate celelalte lucruri necesare. Ca membri dedicaţi ai familiei sale de închinători, noi ne încredem în Tatăl nostru, dar nu stăm cu mîinile încrucişate, aşteptînd să se îngrijească de noi în mod miraculos. Noi muncim şi folosim toate posibilităţile pentru a obţine hrana şi toate cele necesare. Cu toate acestea, noi îi mulţumim pe bună dreptate lui Dumnezeu în rugăciune, deoarece îndărătul acestor îngrijiri noi vedem iubirea, înţelepciunea şi puterea Tatălui nostru ceresc. (Fapte 14:15–17; compară cu Luca 22:19.) Hărnicia noastră poate duce la prosperitate. Dar chiar dacă muncim din greu şi abia avem cele necesare, să fim recunoscători şi mulţumiţi (Filipeni 4:12; 1 Timotei 6:6–8). De fapt, un om temător de Dumnezeu, care duce un mod simplu de viaţă, poate fi mult mai fericit decît unul care este prosper din punct de vedere material. Astfel, chiar dacă avem puţin, din cauza unor împrejurări independente de voinţa noastră, să nu ne descurajăm. Noi putem rămîne bogaţi spiritual. Necesar este, într–adevăr, să nu devenim săraci în credinţă, speranţă şi iubire faţă de Iehova, Cel spre care se înalţă rugăciunile noastre rostite din inimă.

Iertarea datoriilor noastre

14. Pentru care datorii cerem iertare, şi ce face Dumnezeu în vederea acordării ei?

¹⁴ „Şi iartă–ne datoriile noastre, aşa cum am iertat şi noi datornicilor noştri“ (Matei 6:12). Relatarea din Luca arată că aceste datorii sînt păcate (Luca 11:4). Starea de păcat moştenit ne împiedică să facem toate lucrurile în armonie cu voinţa perfectă a Tatălui. Aşadar, într–un anumit sens, aceste defecte sînt datoriile noastre, sau obligaţii faţă de Dumnezeu, de cînd am început „să trăim şi să umblăm prin spirit“. (Galateni 5:16–25; compară cu Romani 7:21–25.) Noi avem aceste datorii deoarece sîntem imperfecţi şi nu putem satisface pe deplin normele divine. Acestea sînt păcatele pentru care avem privilegiul să ne rugăm. Din fericire, în vederea iertării acestor datorii sau păcate, Dumnezeu poate aplica meritul jertfei de răscumpărare oferite de Isus. — Romani 5:8; 6:23.

15. Ce atitudine trebuie să avem faţă de disciplinarea necesară?

¹⁵ Dacă aşteptăm ca Dumnezeu să ne ierte datoriile sau păcatele, noi trebuie să ne căim, fiind dispuşi să primim disciplinarea (Proverbe 28:13; Fapte 3:19). Deoarece Iehova ne iubeşte, el ne administrează disciplinarea de care avem personal nevoie, astfel încît noi ne putem corecta slăbiciunile (Proverbe 6:23; Evrei 12:4–6). Desigur că noi putem fi fericiţi dacă progresul nostru în credinţă şi cunoştinţă ne aduce inima în aşa măsură în armonie cu legile şi principiile lui Dumnezeu, încît să nu le încălcăm niciodată în vreun fel sau altul, în mod intenţionat. Dar ce vom face atunci cînd observăm o măsură de premeditare în vreo faptă incorectă a noastră? Atunci ar trebui să fim profund mîhniţi şi să ne rugăm în modul cel mai serios pentru iertare (Evrei 10:26–31). Aplicînd sfatul pe care l–am primit, trebuie să ne corectăm imediat atitudinea.

16. De ce este bine să îl rugăm încontinuu pe Dumnezeu să ne ierte păcatele?

¹⁶ Faptul de a–l ruga cu regularitate pe Dumnezeu să ne ierte păcatele este un lucru folositor. Procedînd astfel, ne menţinem în permanenţă conştienţi de starea noastră de păcătoşi, fapt care ar putea să ne facă mai smeriţi (Psalm 51:3, 4, 7). Noi avem nevoie ca Tatăl nostru ceresc „să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nedreptate“ (1 Ioan 1:8, 9). În plus, faptul de a ne menţiona păcatele în rugăciune ne ajută să ne împotrivim acestora cu dîrzenie. Astfel ni se reaminteşte în permanenţă necesitatea răscumpărării şi valoarea sîngelui lui Isus. — 1 Ioan 2:1, 2; Apocalips 7:9, 14.

17. Cum ne poate fi rugăciunea pentru iertare un ajutor în relaţiile noastre cu alţii?

¹⁷ Rugăciunea pentru iertare ne mai ajută şi să fim miloşi, simţitori şi generoşi faţă de aceia care ne–ar putea fi datornici, fie în probleme mari, fie în mici. Consemnarea din Luca spune: „Şi iartă–ne păcatele noastre, căci şi noi îl iertăm pe oricine ne este dator“ (Luca 11:4). Aşadar, noi putem obţine iertare din partea lui Dumnezeu numai dacă în primul rînd „am iertat şi noi datornicilor noştri,“ persoanelor care au păcătuit împotriva noastră (Matei 6:12; Marcu 11:25). Isus a mai adăugat: „Căci dacă le veţi ierta oamenilor greşelile lor, Tatăl vostru ceresc vă va ierta şi el vouă; dar dacă nu le iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre“ (Matei 6:14, 15). Rugăciunea pe care o facem pentru iertarea păcatelor noastre trebuie să ne mişte să fim răbdători cu alţii şi să–i iertăm. Apostolul Pavel a scris: „Aşa cum v–a iertat Iehova de bunăvoie, faceţi şi voi la fel.“ — Coloseni 3:13; Efeseni 4:32. 

Tentaţia şi cel rău

18. De ce nu trebuie niciodată să–i reproşăm lui Dumnezeu tentaţiile şi încercările prin care trecem?

¹⁸ „Şi nu ne duce în tentaţie“ (Matei 6:13; Luca 11:4). Aceste cuvinte nu înseamnă că Iehova ne–ar provoca să facem ceea ce este rău. Scripturile vorbesc uneori despre lucruri permise de Dumnezeu ca şi cînd el le–ar fi cauzat. (Rut 1:20, 21; compară cu Ecleziast 11:5.) „Căci Dumnezeu nu poate fi încercat prin lucruri rele şi el însuşi nu încearcă pe nimeni,“ a scris discipolul Iacob (Iacob 1:13). Prin urmare, să nu îi reproşăm niciodată Tatălui ceresc atunci cînd sîntem tentaţi sau încercaţi prin lucruri rele, deoarece Satan este Ispititorul care încearcă să ne manevreze pentru a păcătui împotriva lui Dumnezeu. — Matei 4:3; 1 Tesaloniceni 3:5.

19. Cum ne putem ruga cu privire la tentaţii?

¹⁹ Prin rugămintea „şi nu ne duce în tentaţie“ noi de fapt îl rugăm pe Iehova să nu permită să cădem cînd sîntem tentaţi sau cînd se exercită presiuni asupra noastră pentru a ne determina să încălcăm normele lui. Noi îl putem implora pe Tatăl nostru să ne conducă în aşa fel paşii, încît să nu ne iasă în cale nici o tentaţie care să depăşească puterile noastre. Referitor la aceasta, Pavel a scris: „Nu v–a ajuns nici o tentaţie în afară de ceea ce este obişnuit oamenilor. Dar Dumnezeu este fidel şi nu va permite să fiţi tentaţi peste ceea ce puteţi suporta, ci, odată cu tentaţia, el va pregăti calea de a ieşi din ea, ca să o puteţi îndura“ (1 Corinteni 10:13). Noi îl putem ruga pe Iehova să ne conducă în aşa fel încît să nu fim tentaţi peste puterile noastre şi să pregătească o cale de scăpare atunci cînd sîntem extrem de deprimaţi. Cei care generează tentaţiile sînt Diavolul, carnea noastră păcătoasă şi slăbiciunile altora, însă iubitorul nostru Tată ne poate conduce în aşa fel încît să nu ne prăbuşim.

20. De ce să ne rugăm pentru a fi eliberaţi de cel rău?

²⁰ „Ci eliberează–ne de cel rău“ (Matei 6:13). În mod cert, Dumnezeu poate face în aşa fel încît Satan, „cel rău,“ să nu ne poată birui (2 Petru 2:9). Şi niciodată nu a existat o mai mare nevoie de a fi eliberaţi de Diavol decît acum, deoarece „el este foarte furios, căci ştie că timpul i s–a scurtat“ (Apocalips 12:12). Noi nu sîntem în necunoştinţă cu privire la scopurile lui Satan, cu toate că nici el nu este în necunoştinţă cu privire la slăbiciunile noastre. Noi trebuie, aşadar, să ne rugăm la Iehova să ne ferească de ghearele Duşmanului care este asemănat cu un leu. (2 Corinteni 2:11; 1 Petru 5:8, 9; compară cu Psalm 141:8, 9.) De exemplu, în cazul că am dori să ne căsătorim, ne–am putea ruga la Iehova să ne elibereze de scopurile lui Satan şi de tentaţia de a întreţine relaţii lumeşti, care ne–ar putea duce la imoralitate sau la neascultare faţă de Dumnezeu prin faptul că am încheia o căsătorie cu vreo persoană necredincioasă (Deuteronom 7:3, 4; 1 Corinteni 7:39). Tînjim oare după avere? În cazul acesta rugăciunea ne poate fi necesară pentru a ne ajuta să rezistăm tentaţiei de–a recurge la jocurile de noroc sau de a practica frauda. Dornic să distrugă relaţia noastră cu Iehova, Satan va face uz de toate armele din arsenalul său al tentaţiilor. Să ne rugăm deci încontinuu Tatălui nostru ceresc, care niciodată nu îl părăseşte în tentaţie pe cel drept şi care ne eliberează de cel rău.

Rugăciunea ne întăreşte credinţa şi speranţa

21. Cum am tras foloase din rugăciunea pentru Regat?

²¹ Tatălui nostru ceresc, care ne eliberează de cel rău, îi face plăcere să ne binecuvînteze din abundenţă. De ce a permis el însă ca oamenii plăcuţi lui să se roage un timp atît de îndelungat „să vină regatul său“? Faptul că ne–am rugat în felul acesta de–a lungul anilor a făcut să dorim şi să apreciem şi mai mult Regatul. Această rugăciune ne reaminteşte cît de mare nevoie avem de acest binevoitor guvern ceresc. Ea ne face, de asemenea, să avem mereu în faţă speranţa vieţii sub conducerea Regatului. — Apocalips 21:1–5.

22. Care ar trebui să fie în continuare atitudinea noastră cu privire la rugăciunile adresate Tatălui nostru ceresc, Iehova?

²² Incontestabil că rugăciunea ne întăreşte credinţa în Iehova. Legăturile noastre cu el devin tot mai strînse atunci cînd ne dă răspuns rugăciunilor. Prin urmare, să nu ne vină greu niciodată să ne îndreptăm zilnic spre el cu laude, mulţumiri şi implorări. Să fim recunoscători totodată şi pentru modul practic în care le–a răspuns Isus discipolilor săi care i–au cerut: „Doamne, învaţă–ne să ne rugăm.“

Îţi aminteşti?

◻ Ce putem învăţa din cuvintele lui Isus şi din exemplul său ca om al rugăciunii?

◻ Ce ar trebui să cerem în rugăciune referitor la Tatăl ceresc şi numele său?

◻ Ce anume cerem atunci cînd ne rugăm să vină Regatul lui Dumnezeu şi să se înfăptuiască voinţa sa pe pămînt?

◻ Ce anume cerem atunci cînd ne rugăm pentru pîinea de fiecare zi?

◻ Despre ce este vorba atunci cînd ne rugăm pentru iertarea datoriilor noastre?

◻ De ce este vital să ne rugăm cu privire la tentaţii şi pentru a fi eliberaţi din capcanele lui Satan, cel rău?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 105]

Discipolii lui Isus l–au rugat să–i înveţe cum să se roage. Ştii tu cum poţi beneficia de instruirea sa referitoare la rugăciune?