Va fi învins vreodată răul de bine?

APROXIMATIV cu două mii de ani în urmă, un om nevinovat, Isus Cristos, era judecat şi de sentinţa dată depindea viaţa lui. Nişte oameni răi complotau să-l distrugă pentru că spunea adevărul. El a fost acuzat în mod fals de sediţiune, iar mulţimea cerea cu strigăte executarea lui. Un guvernator roman, pentru care propriul său prestigiu politic a fost mai important decît viaţa unui umil tîmplar, l-a condamnat pe Isus la o moarte crudă. După toate aparenţele, părea că răul triumfase.

Însă, în noaptea dinaintea executării sale, Isus le-a spus discipolilor săi: „Eu am biruit lumea“ (Ioan 16:33). Ce a vrut el să spună? În parte, că răul din lume nici nu l-a umplut de amărăciune, nici nu l-a făcut să răspundă cu aceeaşi monedă. Lumea nu l-a modelat potrivit tiparului ei rău (compară cu Romani 12:2). Chiar în momentul morţii, el s-a rugat în favoarea executorilor săi: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“ — Luca 23:34.

Isus a demonstrat — pînă la ultima suflare — că răul poate fi învins. El i-a îndemnat pe continuatorii săi să ducă o luptă personală împotriva răului. Cum pot face ei acest lucru? Urmînd sfatul scriptural care spune ‘să nu întorci nimănui rău pentru rău’ şi ‘să biruieşti răul prin bine’, aşa cum a făcut Isus (Romani 12:17, 21). Dar este practică, în realitate, o astfel de linie de conduită?

Luptînd împotriva răului la Dachau

Else era o femeie din Germania, închisă în lagărul de la Dachau, care i-a oferit un dar preţios unei fete de 14 ani originară din Rusia — darul credinţei şi al speranţei.

Dachau a fost un celebru lagăr de concentrare unde au murit mii de persoane, iar alte sute, printre care şi tînăra rusoaică, au fost supuse unor experimente medicale oribile. Dachau părea întruchiparea răului. Dar, chiar şi într-un astfel de sol aparent steril, binele a încolţit şi chiar s-a înmulţit.

Else o compătimea profund pe această adolescentă care fusese obligată, de asemenea, să asiste la violarea cu sălbăticie a mamei sale de către gardienii SS. Cu riscul propriei sale vieţi, Else a căutat modalităţi prin care să-i vorbească fetei despre bine şi rău şi despre speranţa scripturală a învierii. Ea a învăţat-o pe tînăra ei prietenă să iubească, în loc să urască. Şi această tînără rusoaică a supravieţuit ororilor de la Dachau datorită Elsei.

Else a acţionat în felul acesta deoarece a dorit să urmeze exemplul altruist al lui Cristos. Ca Martoră a lui Iehova, ea învăţase să nu întoarcă rău pentru rău, iar credinţa ei a stimulat-o să-i ajute şi pe alţii să facă la fel. Cu toate că a suferit la Dachau, ea a cîştigat o victorie pe plan moral împotriva unui regim rău. Şi ea nu a fost singura.

În cartea sa, A History of Christianity, Paul Johnson a menţionat că „[Martorii lui Iehova] au refuzat orice cooperare cu statul nazist despre care afirmau că este total lipsit de Dumnezeu . . . Nouăzeci şi şapte la sută [dintre ei] au suferit persecuţii într-un fel sau altul“. A fost aceasta o luptă fără speranţă? Anna Pawelczynska, expertă poloneză în sociologie, a scris referitor la Martori în cartea sa Values and Violence in Auschwitz: „Acest mic grup de prizonieri constituia o solidă forţă ideologică şi ei au cîştigat bătălia împotriva nazismului“.

Pentru cei mai mulţi dintre noi însă, bătălia principală se dă mai degrabă împotriva propriilor înclinaţii rele, decît împotriva influenţelor rele din afară. Este o luptă înăuntrul nostru.

Să învingem răul dinăuntrul nostru

Apostolul Pavel a descris această luptă în felul următor: „Căci nu practic binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu îl vreau, iată ce fac!“ (Romani 7:19). Aşa cum bine ştia Pavel, a face binele nu este întotdeauna un lucru firesc.

Eugenioa, un tînăr spaniol, a luptat susţinut, timp de doi ani, împotriva înclinaţiilor sale rele. „A trebuit să fiu foarte sever cu mine însumi, explică el. Din copilărie am avut tendinţa de a fi imoral. Ca adolescent, am participat de bună voie la orgii homosexuale şi, ca să fiu sincer, mi-a plăcut acel stil de viaţă.“ Ce l-a determinat în cele din urmă să dorească să facă schimbări?

„Am dorit să-i fiu plăcut lui Dumnezeu şi am învăţat din Biblie că el nu aproba modul în care trăiam eu, a spus Eugenio. Astfel, am decis să fiu un alt fel de om, să mă conformez îndrumărilor lui Dumnezeu. În fiecare zi, a trebuit să lupt împotriva unor gînduri negative, indecente care îmi veneau încă din abundenţă în minte. Eram hotărît să cîştig această bătălie şi m-am rugat încontinuu la Dumnezeu pentru ajutor. După doi ani, ce-a fost mai greu a trecut, deşi mai sînt încă sever cu mine însumi. Dar bătălia a meritat efortul. Acum am sentimentul demnităţii personale, o căsnicie reuşită şi, mai presus de toate, o relaţie bună cu Dumnezeu. Ştiu din proprie experienţă că gîndurile rele pot fi alungate înainte de a produce rod — dacă depui cu adevărat eforturi.“

Binele învinge răul ori de cîte ori respingem un gînd rău, ori de cîte ori refuzăm să întoarcem rău pentru rău. Totuşi, oricît de importante sînt aceste victorii, ele nu elimină cele două surse principale ale răului. Oricît de asiduu am încerca, nu putem să ne învingem în întregime slăbiciunile moştenite, iar Satan încă mai exercită o influenţă rea asupra omenirii. Se va schimba deci vreodată această situaţie?

Nimicirea Diavolului

Fidelitatea lui Isus pînă la moarte a constituit o înfrîngere majoră pentru Satan. Încercarea Diavolului de a ştirbi integritatea lui Isus a eşuat, iar acest eşec a marcat începutul sfîrşitului pentru Satan. Aşa cum explică Biblia, Isus a gustat moartea pentru ca „prin moarte, să nimicească pe . . . Diavol“ (Evrei 2:14). După învierea sa, Isus le-a spus discipolilor săi: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pămînt“ (Matei 28:18). Iar această autoritate urma să fie folosită pentru a anula lucrările lui Satan.

Cartea Apocalipsei descrie ziua în care Isus urma să-l arunce pe Satan din ceruri. Acest Răufăcător Principal, împreună cu demonii săi, avea să fie limitat la vecinătatea pămîntului. Drept rezultat, avertizează Biblia, răul urma să abunde: „Vai de voi, pămînt şi mare! Căci Diavolul s-a coborît la voi cuprins de o mînie mare, fiindcă ştie că are puţin timp“. — Apocalipsa 12:7–9, 12.

Profeţia biblică indică faptul că acest eveniment istoric a avut deja loc — în jurul perioadei primului război mondial.b Aceasta explică creşterea semnificativă în ce priveşte răul, creştere la care am fost martori în timpul nostru. Dar, în curînd Satan va fi pus în totalitate sub restricţie astfel încît să nu mai poată influenţa pe nimeni. — Vezi Apocalipsa 20:1–3.

Ce vor însemna toate acestea pentru omenire?

„Nu se va face nici un rău“

În calitate de Rege al Regatului lui Dumnezeu, Isus îşi va utiliza în curînd ‘autoritatea pe care o are asupra pămîntului’ pentru a organiza un program de reeducare spirituală. ‘Locuitorii lumii vor învăţa dreptatea’ (Isaia 26:9). Foloasele vor fi evidente pentru oricine. Biblia ne asigură: „Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă . . . căci pămîntul va fi plin de cunoştinţa DOMNULUI, ca fundul mării de apele care-l acoperă“. — Isaia 11:9.

Chiar şi în prezent, multe dintre înclinaţiile noastre rele pot fi învinse. Cînd nu va mai exista influenţa demonică, va fi, cu siguranţă, mult mai uşor ca oamenii „să se depărteze de rău şi să facă binele“. — 1 Petru 3:11.

Avem toate motivele să fim convinşi că răul va fi învins de bine deoarece Dumnezeu este bun şi, cu ajutorul său, cei care doresc să facă binele pot învinge răul, aşa cum a demonstrat Isus prin propriul său exemplu (Psalmul 119:68). Cei care sînt dispuşi acum să lupte împotriva răului pot aştepta cu bucurie să trăiască pe un pămînt curăţat, guvernat de Regatul lui Dumnezeu, un guvern însărcinat să distrugă răul pentru totdeauna. Psalmistul descrie care va fi rezultatul: „Îndurarea şi adevărul se întîlnesc, dreptatea şi pacea se sărută. Adevărul răsare din pămînt şi dreptatea priveşte de la înălţimea cerurilor“. — Psalmul 85:10, 11.

[Note de subsol]