Cum salvează Isus lumea?
ÎN CIUDA viitorului sumbru pe care mulţi conducători bine informaţi ai lumii (inclusiv unii reprezentanţi ai Naţiunilor Unite) îl întrevăd cu privire la omenire, Scripturile inspirate ne asigură că Dumnezeu va interveni pentru a salva lumea. Desigur că am dori cu toţii să ştim în ce măsură ne afectează lucrul acesta şi cum putem beneficia de pe urma lui. Pentru aceasta trebuie să analizăm semnificaţia pe care o are în Biblie cuvîntul „lume“.
Scripturile greceşti creştine folosesc de 187 de ori cuvîntul kosmos care este tradus de obicei prin „lume“. Cuvîntul grecesc are diferite sensuri, în funcţie de context, şi astfel poate fi folosit în diferite feluri. Înţelegerea cîtorva dintre aceste sensuri ne poate lămuri în ce măsură este Isus „salvatorul lumii“ (Ioan 4:42). De asemenea, vom putea înţelege mai bine ce anume trebuie să facă cineva pentru a fi salvat.
În capitolul 1 al Evangheliei lui Ioan găsim următorul pasaj interesant: „[Isus) era în lume şi lumea a venit în existenţă prin intermediul lui, dar lumea nu l-a cunoscut.“ (Ioan 1:10). Din acest verset reiese cu claritate că aici nu este vorba despre pămînt, soare, lună, planete şi stele, pe care unii oameni le subînţeleg atunci cînd vorbesc despre „lume“. Dimpotrivă, Ioan a scris despre oameni, adică lumea omenirii în general. Isus s-a născut în această lume şi, în general, oamenii nu l-au acceptat, nici nu au ajuns să-l cunoască. Dar tot atît de adevărat este şi faptul că lumea a venit în existenţă prin intermediul lui Isus. Dar de ce se spune astfel? Deoarece, cu mult timp înainte de a deveni om, el fusese un colaborator ceresc al Tatălui său, Iehova Dumnezeu. În calitate de Fiul întîi născut al Tatălui său, el a participat la grandioasa lucrare de creare a primei perechi umane, a părinţilor întregii omeniri, inclusiv ai noştri, care trăim în prezent. — Geneza 1:26; Proverbe 8:22, 30, 31; Coloseni 1:15–17.
În ceea ce priveşte un alt sens, mai restrîns, al cuvîntului „lume“, să observăm ce le-a zis Isus discipolilor săi că se va întîmpla la moartea sa, şi anume: „Veţi plînge şi vă veţi lamenta, în timp ce lumea se va bucura.“ — Ioan 16:20.
În acest verset se arată deosebirea dintre discipolii lui Isus şi „lume“. Bineînţeles, cuvîntul „lume“ se referă aici numai la acele persoane care s-au înstrăinat de Dumnezeu. Pe baza acestei deosebiri putem înţelege, de asemenea, semnificaţia cuvintelor lui Isus, care a spus că discipolii săi „nu fac parte din lume“ (Ioan 17:14, 16). Deşi creştinii fac parte, fără îndoială, din omenire, în sens general, potrivit cuvintelor lui Isus ei nu mai fac parte din lumea care s-a înstrăinat de Dumnezeu. Fără a pierde din vedere faptul că a-l accepta pe Isus este elementul principal al salvării omenirii, să reflectăm asupra atitudinii pe care trebuie să o adoptăm pentru a „nu face parte din lume.“
„CE TREBUIE SĂ FAC PENTRU A FI SALVAT?“
„Domnilor, ce trebuie să fac pentru a fi salvat?“, a întrebat speriat temnicerul, cînd a văzut că toţi întemniţaţii, inclusiv Pavel şi Sila, fuseseră eliberaţi în mod miraculos. Răspunsul a fost „Crede în Domnul Isus şi vei fi salvat, tu şi casa ta.“ (Fapte 16:30, 31). Dar ce însemna a crede în Domnul Isus şi a fi salvat? Este oare suficient să-ţi exprimi credinţa şi să crezi în Isus, considerîndu-l drept „salvatorul lumii“? Semnificaţia acestor cuvinte o putem înţelege dacă citim documentul biblic cu privire la miile de persoane care au fost salvate în primul secol al erei noastre. Cîteva măsuri de importanţă vitală pe care le-au luat cei care au fost salvaţi în timpul acela sînt menţionate în cartea inspirată Faptele apostolilor. Iată ce citim aici: „Ei au primit cuvîntul cu cea mai mare promptitudine, examinînd cu atenţie Scripturile în fiecare zi, pentru a vedea dacă aceste lucruri erau aşa. ... Şi ei perseverau în învăţătura apostolilor.“ — Fapte 17:11; 2:41, 42.
Din această scriere divină reiese clar că, pentru a putea fi salvată, persoana respectivă trebuia să înveţe adevărul din Cuvîntul lui Dumnezeu, să studieze cu regularitate Scripturile şi să le aplice în viaţa sa. Cei care au fost salvaţi în secolul întîi nu erau de părere că studierea zilnică a Bibliei este o dovadă de fanatism sau dezechilibru psihic. Dimpotrivă, studierea Bibliei i-a determinat să-şi schimbe complet concepţia despre viaţă, despre obiceiuri şi despre tradiţiile naţionale, gustînd ca urmare un mod de viaţă nebănuit de fericit.
Mai tîrziu, apostolul Pavel a exprimat această atitudine astfel: „Trebuie să dezbrăcaţi vechea personalitate, care se conformează liniei voastre de conduită de odinioară şi (...) trebuie să fiţi înnoiţi în forţa care impulsionează mintea voastră şi să îmbrăcaţi noua personalitate, care a fost creată conform voinţei lui Dumnezeu, în adevărată dreptate şi loialitate.“ (Efeseni 4:22–24). Atunci ceilalţi vor observa o schimbare în modul de viaţă al creştinului, după cum a scris şi apostolul Petru: „Căci este destul că în timpul care a trecut aţi împlinit voia naţiunilor, cînd aţi umblat în fapte de conduită libertină, în vicii, în excese de vin, în orgii, în beţii şi în idolatrii ilegale. De aceea rămîn ei contrariaţi şi vă vorbesc de rău, deoarece nu continuaţi să alergaţi cu ei în această goană“ (1 Petru 4:3, 4). Astfel creştinii din vechime au fost eliberaţi din răul sistem de lucruri în care trăiau.
Dar discipolii care au fost salvaţi în felul acesta nu trebuia să se oprească aici. Ei şi-au dat seama că „lumea întreagă zace în puterea celui rău“, Satan Diavolul, „dumnezeul acestui sistem de lucruri“ (1 Ioan 5:19; 2 Corinteni 4:4). Ei au manifestat dorinţa de a-i ajuta pe alţii să iasă de sub conducerea lui Satan. Ce au făcut ei în cazul acesta? „Şi în fiecare zi, în templu şi din casă în casă, ei continuau fără încetare să dea învăţătură şi să declare vestea bună despre Cristos Isus.“ Ei „mergeau prin ţară, declarînd vestea bună a cuvîntului“. „În acelaşi timp, Iehova continua să le adauge zilnic pe cei care erau salvaţi.“ — Fapte 5:42; 8:4; 2:47.
A nu face parte din lume însemna foarte mult pentru acei creştini din secolul întîi al erei noastre. Diferite cărţi de istorie ne oferă următoarele relatări despre conduita primilor creştini: „Ei duceau o viaţă liniştită, morală, într-adevăr o viaţă model ... În toate domeniile, cu excepţia acestei arderi a tămîiei [o formă de idolatrie patriotică], ei erau cetăţeni exemplari.“ „Creştinii refuzau să îndeplinească anumite îndatoriri impuse cetăţenilor romani ... Ei nu acceptau nici o funcţie politică.“ „Creştinii zeloşi nu serveau în forţele armate şi refuzau orice răspundere politică.“
Explicînd motivul acestor schimbări radicale în viaţa celor care deveniseră creştini, apostolul Pavel a spus: „El ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului şi ne-a transferat în regatul Fiului iubirii sale.“ (Coloseni 1:13). Deci reiese clar atît din Scripturi cît şi din exemplul pe care l-au dat primii creştini că, pentru a fi salvaţi din actualul sistem de lucruri, creştinii au adoptat o poziţie de neutralitate absolută în ceea ce priveşte aspectele politice şi militare. Isus a declarat: „Regatul meu nu face parte din această lume.“ (Ioan 18:36). Fac oare astăzi lucrul acesta milioanele de oameni care afirmă că sînt salvaţi? Te gîndeşti oare să-ţi schimbi modul de viaţă într-un domeniu sau altul, pentru a îndeplini aceste cerinţe?
ROLUL LUI ISUS ÎN SALVAREA TA
Omul care este salvat nutreşte speranţe şi idealuri noi. În loc să-şi pună speranţele în realizările actualului sistem de lucruri, el aşteaptă cu nerăbdare şi încredere împlinirea promisiunii pe care i-a făcut-o Salvatorul lui, Isus Cristos. El înţelege din Biblie că toţi oamenii care alcătuiesc întreaga lume a omenirii se află, în calitate de descendenţi ai lui Adam — care a păcătuit intenţionat —, sub condamnarea păcatului şi a morţii. Cînd a păcătuit, Adam i-a „vîndut“ pe toţi descendenţii săi ca sclavi păcatului şi morţii. — Romani 3:23, 24; 5:12.
Însă Isus Cristos şi-a adus viaţa sa umană perfectă ca jertfă pe stîlpul de tortură şi ca preţ pentru a răscumpăra ceea ce a pierdut Adam. Astfel Isus a răscumpărat omenirea. El a plătit exact preţul care era necesar — o viaţă umană perfectă pentru o viaţă umană perfectă — nici mai mult, nici mai puţin. Cu privire la această acţiune, iată ce a declarat Pavel: „Căci există un singur Dumnezeu şi un singur mediator între Dumnezeu şi oameni, un om, Isus Cristos, care s-a dat pe sine însuşi ca preţ de răscumpărare corespunzător pentru toţi.“ (1 Timotei 2:5, 6). Deci şi tu ai motive să speri. Dacă accepţi preţul de răscumpărare plătit de Isus, poţi fi şi tu eliberat din legea păcatului şi a morţii (Romani 8:2). Aşadar, omenirea salvată are o nouă speranţă de viaţă. Această speranţă este perspectiva vieţii veşnice, exact aşa cum, la început, Adam a avut perspectiva de a trăi veşnic pe un pămînt paradiziac.
Nimeni nu poate intra în mod automat în posesia minunatelor beneficii care decurg din salvarea prin intermediul lui Isus Cristos. În Evrei 7:25 Pavel arată că Isus are puterea să-i salveze pe cei care se apropie de Dumnezeu prin intermediul lui. În conformitate cu această posibilitate, omul, pentru a fi salva, trebuie să înţeleagă deosebirea dintre Dumnezeu şi Cristos. Ei nu sînt două părţi egale care aparţin unui dumnezeu trinitar, ci sînt persoane distincte. Iehova Dumnezeu este Cel Suprem. El a dirijat astfel lucrurile, încît Fiul să să furnizeze răscumpărarea. Este clar deci că, pentru a fi într-adevăr salvat, omul trebuie să părăsească religiile creştinătăţii, care dau oamenilor învăţături false, conform cărora Isus şi Dumnezeu ar fi una şi aceeaşi persoană. De fapt însuşi Isus a spus: „Aceasta înseamnă viaţa veşnică: să asimileze în permanenţă cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre acela pe care l-ai trimis, Isus Cristos.“ — Ioan 17:3.
Dar pentru a fi salvat mai trebuie să faci ceva. Iată ce a scris apostolul Pavel: „După ce [Isus] a fost făcut perfect, el a devenit răspunzător de salvarea veşnică a tuturor acelora care îl ascultă.“ (Evrei 5:9). Această ascultare nu este un lucru uşor în lumea actuală, înstrăinată de Dumnezeu. Isus a spus: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii“ (Ioan 13:34). Aceasta înseamnă, bineînţeles, ca aceia care sînt salvaţi să nu fure de la alţii, să nu ducă o viaţă imorală, să nu spună minciuni şi nici să se înşele unii pe alţii. Aşadar, salvarea noastră eternă depinde de ascultarea pe care i-o dăm lui Dumnezeu cu privire la aceste lucruri.
SALVAT PENTRU A INTRA ÎNTR-O NOUĂ ORDINE
În legătură cu salvarea mai este un aspect care vizează în mod deosebit generaţia actuală. Scripturile indică un sfîrşit grabnic al actualului sistem de lucruri, care, conform afirmaţiei lui Isus, va fi distrus printr-un „mare necaz, aşa cum n-a mai survenit de la începutul lumii pînă acum, nu, şi nici nu va mai surveni.“ (Matei 24:21). Atunci se va dezlănţui „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Cel Atotputernic“ (Apocalips 16:14–16). În timpul acela Isus va activa nu ca un mare predicator şi învăţător, ci ca Regele şi Justificatorul lui Iehova. El îi va distruge pe duşmanii lui Dumnezeu, dar îi va păstra în viaţă pe salvaţii săi, care, potrivit cu Apocalips 7:9, vor fi o „mare mulţime“. Aceia care au perseverat şi care au fost consideraţi demni de a supravieţui acelui „mare necaz“ vor striga cu o voce puternică: „Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru (...) şi Mielului.“ (Apocalips 7:10). Ei vor fi salvaţi de la distrugere şi vor avea înaintea lor perspectiva vieţii veşnice pe un pămînt paradiziac. — Vezi Apocalips 7:16, 17; 21:1–5.
N-ai vrea să beneficiezi şi tu de această minunată salvare? Pentru aceasta nu trebuie să faci altceva decît să cîştigi o cunoştinţă exactă a cerinţelor în vederea salvării şi să urmezi exemplul primilor creştini, care au fost îndemnaţi să continue să lucreze la propria lor salvare „cu teamă şi tremur“ (Filipeni 2:12). Caută să cunoşti şi mai bine în ce constă de fapt salvarea oferită de Isus oamenilor. Nu este vorba de o trecătoare experienţă emoţională, ci de a-l accepta pe Isus şi de a urma un nou mod de viaţă, conform voinţei lui Dumnezeu. Chiar dacă întîmpini dificultăţi şi opoziţii cînd mergi pe calea îngustă care duce spre viaţă, adu-ţi aminte de cuvintele lui Isus: „Cine va fi perseverat pînă la sfîrşit, va fi salvat.“ — Matei 10:22; 7:13, 14.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]
Temnicerul din Filipi l-a întrebat pe Pavel: „Ce trebuie să fac pentru a fi salvat?“
[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]
Isus a oferit „un preţ de răscumpărare corespunzător“