Întrebări de la cititori

◼ Ioan 18:15 menţionează un discipol cunoscut marelui preot. Este oare vorba despre acelaşi discipol care fugise „gol“, conform relatării din Marcu 14:51, 52?

Nu. Se pare că persoana cunoscută marelui preot era apostolul Ioan, în timp ce discipolul care fugise „gol” era Marcu.

Luînd aceste relatări potrivit succesiunii lor în timp, să începem din grădina Ghetsimani. Apostolii au fost cuprinşi de frică atunci cînd Isus Cristos a fost arestat. „Toţi l–au părăsit şi au fugit.“ Textul imediat următor din relatarea lui Marcu prezintă un contrast: „Şi un anume tînăr Îl urma, avînd aruncată pe el o învelitoare de in, pe trupul gol. Au pus mîna pe el, dar el şi–a lăsat învelitoarea şi a fugit gol.“ — Marcu 14:50–52.

Astfel, reacţia iniţială a celor 11 apostoli contrastează cu reacţia acestui discipol nenumit, aşa că este logic să tragem concluzia că acesta nu era unul dintre apostoli. Acest incident este menţionat numai în Evanghelia scrisă de discipolul de la început al lui Isus, — Ioan Marcu, verişorul lui Barnaba. Aşadar, există motive de a susţine că acel „un anume tînăr“ care l–a urmat pe Isus cînd acesta fusese arestat, dar care a fugit, lăsîndu–şi învelitoarea, atunci cînd gloata a încercat să pună mîna pe el, era Marcu. — Fapte 4:36; 12:12, 25; Coloseni 4:10.

La un moment dat, în noaptea aceea, apostolul Petru mergea şi el în urma lui Isus, la o oarecare distanţă. În această privinţă există o similitudine; tînărul discipol (Marcu) a pornit după Isus, dar s–a oprit, în timp ce, mai tîrziu, doi dintre apostolii care fugiseră au început să meargă după Maestrul lor arestat. În Evanghelia apostolului Ioan citim: „Iar Simon Petru mergea după Isus; tot aşa şi celălalt ucenic. Dar ucenicul acesta era cunoscut de marele preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot.“ — Ioan 18:15.

Apostolul Ioan foloseşte numele „Ioan“ referindu–se la Ioan Botezătorul, dar niciodată cu privire la sine. De exemplu, el scrie despre „ucenicul (. . .) care mărturiseşte aceste lucruri şi care le–a scris“. De asemenea: „Cel ce a văzut aceasta dă mărturie şi mărturia lui este adevărată; şi el ştie că spune adevărul.“ (Ioan 19:35; 21:24) Să reţinem, de asemenea, Ioan 13:23: „Unul dintre ucenici, acela pe care–l iubea Isus, stătea la masă la pieptul lui Isus.“ Aceasta a fost cu puţin timp înaintea arestării lui Isus. Ceva mai tîrziu, în cursul aceleiaşi zile, cînd era deja pironit pe stîlp, Isus l–a singularizat pe un discipol pe care Ioan îl menţionează în termeni asemănători: „Cînd a văzut Isus pe mama Sa şi lîngă ea stînd ucenicul pe care–l iubea, (Isus) a zis mamei Sale: «Femeie, iată fiul tău!»“ — Ioan 19:26, 27; compară cu Ioan 21:7, 20.

Această caracteristică de a nu–şi menţiona propriul nume este evidentă la Ioan 18:15. În afară de aceasta, Ioan şi Petru sînt menţionaţi în relatarea de după înviere, la Ioan 20:2–8. Aceste indicaţii sugerează că „ucenicul (. . .) cunoscut de marele preot“ era apostolul Ioan. Biblia nu ne oferă informaţii despre modul în care apostolul galileean (Ioan) ajunsese să îl cunoască pe marele preot sau să fie cunoscut de către acesta. Dar faptul că era cunoscut de cei din casa marelui preot i–a dat posibilitatea să treacă de portar, să intre în curte şi să obţină intrare şi pentru Petru.