Cum să le purtăm de grijă părinţilor noştri înaintaţi în vîrstă?

„MAMA Dumneavoastră este acum o infirmă,” zise doctorul, „şi mă voi interesa pentru ea de un loc vacant într-un cămin de bătrîni.”

Fiica reacţionă printr-o tresărire şi la fel şi mama ei, dar într-un fel diferit, încărcat de durere. I se înfăţişa în închipuire imaginea unei case mari şi mohorîte şi se şi vedea stînd printre oamenii bătrîni şi nefericiţi. Dar vocea duioasă a fiicei sale o retrezi la realitate.

„Să n-ai nici o grijă, mama. Voi discuta cu Jan ca să te luăm să locuieşti la noi.”

Mama ei scutură din cap. „O, nu, dragul meu copil. Voi aveţi deja aşa de multe pe cap cu propria voastră familie, şi (. . .)”

Într-o scrisoare de mai tîrziu fiica scria: „Gura ei spunea: ,Nu’, dar ochii ei implorau: ,Vă rog să nu mă lăsaţi singură; luaţi-mă la voi.’”

Şi totuşi există unele cămine bune pentru bătrîni. N-ar fi fost mai bine pentru bătrîna mamă să trăiască într-unul din ele? Căci acum fiica, în plus faţă de grijile propriei sale familii, trebuia să mai aibă grijă şi de mama ei. Era potrivit ca bătrîna să pătrundă în familia fiicei sale?

Fără îndoială că se ridică multe întrebări şi pe măsură ce numărul celor în vîrstă creşte, tot mai multe familii trebuie să facă faţă acestor probleme. Ne oferă oare Biblia o îndrumare în această privinţă?

EXEMPLUL LUI ISUS

Cînd Isus Cristos încă mai atîrnă pe stîlpul de tortură, în ciuda cumplitei sale suferinţe el avea totuşi în minte situaţia mamei sale înaintate în vîrstă. Este evident că Maria pe atunci era văduvă iar Isus, aflîndu-se în faţa morţii, se gîndea în mod conştiincios la modul în care avea să i se poarte Mariei de grijă după dispariţia lui. Fraţii săi carnali uterini încă nu credeau în el; ei nu erau discipolii săi. Astfel Isus l-a încredinţat pe Ioan să-i poarte de grijă mamei sale Maria, întrucît el era cel mai intim dintre discipolii lui Isus. Biblia descrie împrejurarea aceasta din faţa stîlpului de tortură cu cuvintele:

„Aşadar Isus, văzînd-o pe mama sa şi pe discipolul pe care-l iubea [pe Ioan] stînd aproape de el, îi zise mamei sale: ,Femeie, iată-l pe fiul tău!’ Apoi el îi zise discipolului: ,Iat-o pe mama ta!’ Şi din ceasul acela discipolul a luat-o în casa lui.” — Ioan 19:26, 27.

Voinţa lui Dumnezeu este ca părinţii să se bucure de o mare consideraţie, aşa după cum spune legea. Astfel Isus a acţionat în armonie cu a cincea dintre cele Zece Porunci date lui Israel. Acea poruncă spune: „Să-l onorezi pe tatăl tău şi pe mama ta pentru ca zilele tale să fie multe pe pămîntul pe care ţi-l dă Iehova Dumnezeul tău.” Astfel faptul de a arăta recunoştinţă părinţilor este un lucru care va fi răsplătit din belşug de Iehova. — Ex. 20:12.

DILUAREA UNUI BUN ARANJAMENT

Însă, aşa cum s-a întîmplat cu multe alte legi, şi cea de a cincea poruncă a fost discreditată treptat. Mulţi iudei au început să-şi neglijeze părinţii din motive egoiste, uitînd cu cîtă iubire trebuia să le poarte de grijă. Mai tîrziu conducătorii religioşi au ajuns cu îndrăzneala pînă acolo încît să emită părerea sau opinia potrivit căreia îngrijirea faţă de părinţi putea fi ignorată în cazul cînd cei în cauză îndeplineau anumite îndatoriri religioase. Isus s-a împotrivit cu putere acestei erori. El a spus că oricine dă la o parte poruncile lui Dumnezeu în felul acesta, îi aduce o închinare zadarnică lui Dumnezeu. — Mar. 7:6–13.

Discipolii lui Isus au înţeles foarte bine cerinţa lui Dumnezeu de a le purta de grijă părînţilor săraci şi chiar şi bunicilor. Apostolul Pavel scria: „Dar dacă o văduvă are copii sau nepoţi, atunci ei trebuie să înveţe că cea dintîi îndatorire a lor este să manifeste loialitate faţă de familie şi să le întoarcă ceea ce le datorează părinţilor şi bunicilor lor, căci Dumnezeu aprobă lucrul acesta.” (1 Tim. 5:4, The New English Bible). Aţi remarcat deci care este cea dinţîi îndatorire a copiilor? Este aceea de a le întoarce părinţilor şi chiar şi bunicilor ceea ce le datorează pentru grija de care s-au bucurat cînd au fost ei mici. Da, Dumnezeu aprobă străduinţa copiilor de a le purta de grijă părinţilor şi chiar şi bunicilor care nu–şi mai pot purta singuri de grijă.

În lumea de astăzi prea puţin se respectă porunca de a-i ,onora pe părinţi.’ Dimpotrivă, atitudinea generală este această: „Să-şi vadă fiecare de necazurile lui; eu şi aşa am destule griji pe cap.” Rezultatele unei asemenea mentalităţi dure sînt evidente: milioane de bătrîni au un oribil „apus” al vieţii lor, pentru că aproape nimeni nu le poartă de grijă.

NECESITĂŢILE CELOR ÎNAINTAŢI ÎN VÎRSTĂ

Uneori, spre sfîrşitul vieţii, un om poate fi tot atît de neajutorat ca şi la începutul vieţii sale. Dar în loc să constituie obiectul unei placute îndatoriri, cum fusese în copilăria sa, un om bătrîn devine mai degrabă o sarcină neplăcută. Un copil neajutorat se bucură de toată atenţia în braţele mamei sale; dar cînd intră în cameră un bătrîn şubred, abia dacă este luat în seamă. „Şi-a trăit trăiul,” par să gîndească mulţi.

Vîrsta înaintată şi oboseala merg adeseori mînă în mînă. Astfel, lucruri pe care cei tineri le fac cu uşurinţă, celor bătrîni le pretind un mare efort. Chiar şi lucrurile casnice de fiecare zi pot depăşi capacităţile lor, fără a mai vorbi de curăţenia amănunţită, de zugrăvit, de îngrijirea curţii, etc.

În unele cazuri bătrînii sînt atît de epuizaţi fiziceşte încît nu se simt în stare nici măcar să-şi prepare o mîncare caldă sau să facă cumpărături. Şi totuşi ei au nevoie de o hrană normală. Adeseori ei neglijează fructele şi verdeţurile. Şi pentru că bătrînii beau în general prea puţine lichide, pot începe să prezinte simptome de deshidratare. La rîndul său, faptul acesta poate duce la somnolenţă şi la stări de confuzie.

Multe persoane în vîrstă preferă să evite gălăgia şi agitaţia. Lor le place să observe dintr-un ungher liniştit mersul treburilor vieţii cotidiene. Şi nu uitaţi că în general ei continuă să fie interesaţi de lucrurile care se petrec în jurul lor. După o viaţă plină de ocupaţie şi interesantă, le-ar place oare ca acum să fie trecuţi completamente cu vederea? Fireşte că nu! Cea mai gravă „pedeapsă” la care ar putea fi condamnat un bătrîn este singurătatea şi inutilitatea. Instalarea părinţilor în vîrstă într-un cămin pentru bătrîni pentru a-i înlătura din calea celor tineri, ar însemna exact o astfel de condamnare.

Nu vrem să spunem însă prin aceasta că în anumite împrejurări cea mai bună soluţie n-ar putea să fie chiar o asemenea instalare a părinţilor în vîrstă într-un cămin-sanatoriu. Starea lor fizică ar putea fi de aşa natură încît să fie ţintuiţi la pat o mare parte din timp, dacă nu chiar total, şi astfel să aibă nevoie de o permanentă îngrijire. Voi poate sînteţi nevoiţi să munciţi ca să puteţi face faţă costului vieţii şi nu dispuneţi de timp ca să le acordaţi o asemenea îngrijire şi poate că nici un alt membru al familiei nu este în situaţia de a o face. Există însă cămine-sanatorii care le oferă bune îngrijiri persoanelor aflate în asemenea situaţii.

CE SE POATE FACE?

Membrii unei familii au spus: „Rămîne la alegerea lui tata şi a mamei dacă doresc să se instaleze într-un cămin-sanatoriu sau dacă doresc să locuiască cu noi. Ei şi-au făcut în curînd alegerea: s-au decis să locuiască împreună cu noi.”

Se poate însă ivi problema: cum să găsim spaţiu pentru ei? Se poate întîmpla ca nu toate familiile să poată găsi spaţiu însă multe găsesc. Dacă de pildă casa este prevăzută cu mansardă, copiilor le face deosebită plăcere să doarmă acolo. Sau poate există paturi suprapuse, ca într-o cuşetă, prin care s-ar putea rezolva problemele de spaţiu din camera copiilor. Poate că întreaga familie s-ar putea muta în camerele mai mari astfel încît ar putea crea o încăpere liberă pentru bunicul şi bunica sau pentru unul din ei.

Cînd există în casă o persoană cu un grad mai mare sau mai mic de infirmitate se cere să se ia mai multe măsuri de precauţie. Ar putea fi primejdios să existe carpete mobile pe duşumea. Apoi, mai întrebăţi-vă: este destul de bună lumina de pe culoare? Sînt montate din loc în loc pe pereţi mînere de prindere în baie şi pe coridoare? Patul are o înălţime potrivită pentru ei? Există o sonerie în camera lor la care să sune în timpul nopţii în caz că au nevoie de vreun ajutor?

Nu este sănătos pentru oamenii în vîrstă să stea inactivi cît este ziua de lungă. Există numeroase preocupări care i-ar putea absorbi: de la curăţarea cartofilor pînă la grija faţă de sugari (această din urmă preocupare în situaţia că sînt cît de cît în măsură să-i facă faţă). O femeie creştină a învăţat-o pe mama ei oarbă să tricoteze, fapt care i-a procurat bătrînei doamne multă bucurie. Dacă bătrînii mai sînt încă în stare să facă în mod acceptabil un lucru, atunci n-ar trebui „dădăciţi,” chiar dacă voi aţi putea face mult mai bine lucrul respectiv.

Pentru cei bătrîni n-ar putea exista un mai bun început al zilei decît în societatea copiilor iar cei mici se bucură imens aproape întotdeauna de o asemenea societate! Poate că nimeni altcineva nu dispune de atît de mult timp pentru cei mici decît bunicul sau bunica şi nimeni nu poate să le spună mai bine diferite istorioare sau experienţe din viaţă, decît ei.

Dacă un părinte bătrîn nu mai poate să umble, ar fi recomandabil să i se procure un cărucior cu rotile. Poate că la început să fie cam dificil de acceptat lucrul acesta pentru bunicul sau bunica. („Ce-o să-şi închipuie oamenii?”) Dar după ce îşi dau seama că acum le este posibil să străbată în felul acesta toată casa, în general obiecţiile dispar.

Ce se poate face însă pentru părinţi săraci în caz că ei doresc să trâiască singuri sau fie instalaţi într-un cămin-sanatoriu? În asemenea cazuri unii creştini s-au simţit determinaţi să fie mai aproape de părinţii lor infirmi sau singuri. In plus, li se poate îngădui nepoţilor să-şi petreacă noaptea în casa bunicilor. Iar dacă aceştia s-au instalat într-un cămin, li se pot face cu regularitate vizite. Dacă însă nu este posibilă o asemenea preocupare de a le fi aproape, le putem cere unor persoane din vecinătatea lor să aibă grijă cu regularitate de părinţii noştri.

Din timp în timp este potrivit să le facem părinţilor în vîrstă sau bunicilor cîte o scurtă vizită de „inspecţie.” Primesc ei tot ce le este necesar în ce priveşte hrana şi încălzirea? Există curăţenie? E nevoie de vreo reparaţie? Îi apasă singurătatea? Care este starea sănătăţii lor? Aduceţi-vă aminte că aveţi îndatorirea să urmăriţi dacă se bucură de o îngrijire corespunzătoare.

Mai presus de toate, părinţii voştri înaintaţi în vîrstă au nevoie de asigurarea că îi iubiţi foarte mult şi că ei nu constituie pentru voi o sursă de neplăceri. Cuprindeţi-i uneori cu braţul cu tandreţe şi îmbrăţişaţi-i. Un om în vîrstă simte o mare nevoie de căldură şi de atingere iubitoare. Ascultaţi-i cu atenţie atunci cînd părinţii voştri vă spun ceva, chiar dacă aţi mai auzit lucrul pe care vi-l spun. Este foarte dureros pentru cei în vîrstă să observe că oamenii nu mai acordă atenţie lucrurilor pe care le spun. Sentimentul că ei nu mai sînt doriţi poate avea drept rezultat tristeţea şi o moarte înainte de vreme.

ADUNAREA POATE FACE MULT

Dar persoanele înaintate în vîrstă care aparţin adunării creştine şi care nu au copii trebuie să fie lipsite de orice ajutor iubitor? Nu, şi este potrivit că adunarea creştină, „casa lui Dumnezeu,” are în vedere să le arate unor asemenea creştini fideli o iubitoare grijă atunci cînd au ajuns bătrîni şi infirmi pe calea adevărului lui Dumnezeu. — 1 Tim. 3:15; 5:16.

În legătură cu aceasta o soră creştină scria: „Deşi soţul meu nu este în adevăr, totuşi cu aprobarea lui am îngrijit o soră de credinţă foarte bătrînă [de 86 de ani] timp de peste şase ani de zile. Ceea ce m-a determinat a fost iubirea faţă de această soră; o priveam ca pe propria mea bunică. La început ea a fost o grea sarcină pentru că le poruncea tuturor celor din jur, inclusiv copiilor. Iehova ne-a dat însă ajutor. Copiii au învăţat şi ei să se înţeleagă cu oamenii în vîrstă.”

Privitor la o altă soră în vîrstă, un frate creştin scria: „Ea a fost botezată la vîrsta de 76 de ani, după ce dusese o viaţă grea în singurătate. Pentru că ea avea o afecţiune cardiacă şi pentru că umbla cu dificultate, era nevoie să-i acordăm o cu atît mai mare grijă. Ea avea 81 de ani iar noi eram încă tineri şi nu eram căsătoriţi decît de doi ani. Noi am reuşit totuşi să facem mai plăcuţi acei ani ai vieţii sale vizitînd-o zilnic chiar dacă uneori vizitele erau foarte scurte. Am condus şi am descurcat toate afacerile ei iar soţia mea îi spăla şi îi gătea. Cel mai mare dar pe care i-l puteam face a fost acela de a ne numi fiul numele ei. Ea a plîns şi a zis: ,Acum sînt cu adevărat bunică.’”

Şi alţi membri ai adunării creştine pot face mult în ce priveşte grija purtată celor în vîrstă din mijlocul lor, acordîndu-le atenţia pe care însuşi Iehova Dumnezeu doreşte să le fie arătată. Găseşti tu vreo ocazie de a le ajuta altora în felul acesta?

UN ARANJAMENT BINECUVÎNTAT DE DUMNEZEU

Este de prisos să spunem că nu e deloc un lucru mic ca cineva să-i primească pe părinţii săi în casa lui.

Examinaţi însă unele comentarii făcute de catre cei ce au procedat astfel:

„Deci exista un remarcabil martor ocular,” observa o persoană. „Prezenţa unei mame în vîrstă contribuie în mod categoric la unitatea familiei.” Un alt creştin scria: „Binecuvîntările de care ne bucurăm constau în faptul că am ajuns să ne preţium mai mult ca soţ soţie şi am învăţat să răbdăm.”

Şi încă cineva scria: „Cînd mama a venit să locuiască cu noi ea era infirmă. Dar treptat, treptat ea şi-a extins munca în familie şi în acelaş timp a dobîndit mai multă putere şi sănătate.”

Ce vei face tu acum dacă unul sau chiar amîndoi părinţii tăi sînt infirmi? De ce nu te-ai aşeza în linişte şi n-ai „derula” în minte tot şirul lucrurilor pe care le-au făcut părinţii tăi pentru tine pe întregul parcurs al vieţii tale? Intrebă-te: unde aş fi eu astăzi fără ei? Ce exemplu le pot da copiilor mei îngrijindu-mi cu iubire părinţii? Şi ce aşteaptă Dumnezeu de la mine în privinţa aceasta? Răspunsul lui este următorul: „Nu reţine binele de la cei cărora li se cuvine, atunci cînd se întîmplă să fie în puterea mîinii tale să-l faci.” — Prov. 3:27.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 3]

Isus a încredinţat-o pe mama sa în grija discipolului sau Ioan

[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]

Copiii sînt obligaţi să le întoarcă părînţilor lor ceea ce li se cuvine pentru grija pe care aceştia le-au arătat-o cînd erau mici.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

Mulţi oameni în vîrstă au nevoie de ajutor. Poţi tu să faci ceva pentru ei?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]

Părinţii în vîrstă se simt mîngîiaţi cînd li se dă asigurarea că sînt iubiţi de voi