Partea vizibilă a organizaţiei lui Dumnezeu

1, 2. a) Este oare o noutate faptul că despre Iehova se vorbeşte ca despre un soţ? b) Cum răspunde Isaia 54:1–5, 13 la această întrebare?

PENTRU oricine cunoaşte bine Biblia, faptul de a-l compara pe Dumnezeu cu un soţ nu constituie o noutate. Isus Cristos cita dintr-o profeţie care-l identifica pe Dumnezeu cu un soţ atunci cînd a spus că „Este scris în Profeţi: ’Şi ei vor fi învăţaţi de Iehova’” (Ioan 6:45). Această profeţie din Isaia 54:1–5, 13 spune printre altele:

² „Strigă de bucurie tu, femeie stearpă care nu naşti! . . . Căci Marele tău Făcător este proprietarul şi soţul tău, numele său fiind Iehova al oştirilor; şi Cel Sfînt al lui Israel este Răscumpărătorul tău . . . Şi toţi fiii tăi vor fi persoane învăţate de Iehova şi pacea fiilor tăi va fi abundentă”.

3. S-a referit Pavel într-un oarecare sens la o femeie literală de pe pămînt cînd a citat din aceeaşi profeţie a lui Isaia în Galateni 4:27?

³ Apostolul Pavel a citat din aceeaşi profeţie a lui Isaia, capitolul 54, cînd a zis: „Căci este scris: ’Bucură-te femeie stearpă care nu naşti; izbucneşte şi strigă tare, tu, femeie care nu ai durerile naşterii; căci copiii celei părăsite sînt mai numeroşi decît ai celei care are soţ’” (Gal. 4:27). Desigur apostolul Pavel nu vorbea acolo despre o femeie literală de pe pămînt, căci Iehova Dumnezeu nu era soţul unei femei de pe pămînt nici la propriu, nici la figurat. „Femeia” figurativă a lui Dumnezeu reprezenta ceva mult mai mare.

4. Ce anume este acel „ceva mult mai mare”?

⁴ Pe cine simboliza ea? Ea simboliza organizaţia lui Dumnezeu, pe care acesta a creat-o pentru sine şi care nu va putea fi niciodată făcută să creadă că Dumnezeu este un mincinos egoist! Asemenea unui soţ, el a făcut-o să fie fecundă astfel încît să dea naştere unei „seminţe” sau descendenţe prin care Dumnezeu îl va distruge pe Satan şi organizaţia pe care acesta şi-a fundat-o începînd cu Adam şi Eva.

5. Cînd a apărut principalul membru al „seminţei” din Geneza 3:15? In ce mod?

⁵ „Sămînţa” „femeii” sau „soţiei” lui Dumnezeu a început să-şi facă apariţia în persoana unicului Fiu ceresc născut al lui Dumnezeu. Cînd? În momentul cînd Dumnezeu a transferat viaţa cerească a fiului său din domeniile spirituale în pîntecele fecioarei evreice Maria, care, în urma acestui fapt, a rămas însărcinată în anul 2 î.e.n. Cu toate acestea, Maria nu era „femeia” din Geneza 3:15, după cum nu s-a dovedit a fi nici mama celor pe care Apocalipsa 12:17 îi numeşte „cei rămaşi din sămînţa ei”. — Observă Galateni 4:26–31.

6. a) Din ce organizaţie a făcut Isus parte ca om perfect pe pămînt? b) Cînd au început discipolii lui Isus să devină o parte a organizaţiei spirituale a lui Dumnezeu?

⁶ Aşa cum Adam, primul om de pe pămînt, era un fiu perfect al lui Dumnezeu şi totodată un membru al organizaţiei lui universale pe timpul cînd trăia în grădina Eden, tot la fel şi Isus Cristos, ca om perfect pe pămînt, era un element vizibil al organizaţiei fiilor lui Dumnezeu (Luca 3:21–38). Rugîndu-se lui Dumnezeu, Isus a spus despre sine şi despre discipolii săi: „Ei nu fac parte din lume, după cum nici eu nu fac parte din lume” (Ioan 17:14, 16). Mai tîrziu el i-a spus guvernatorului roman Pilat din Pont: „Regatul meu nu face parte din această lume” (Ioan 18:36). Acesta era adevărul, deoarece el făcea deja parte din „femeia”, adică din organizaţia spirituală a lui Dumnezeu, în calitate de membru principal al „seminţei” acesteia. De la Sărbătoarea Zilei a cincizecea a anului 33 e.n. încoace, cînd din cer glorificatul Isus a revărsat spiritul sfînt peste discipolii săi fideli de pe pămînt, aceştia au devenit o parte a „seminţei” „femeii” lui Dumnezeu. Ei au format partea vizibilă a organizaţiei spirituale a lui Dumnezeu. Deşi erau în lume, ei nu făceau parte din ea. — Fapte 2:1–47.

7. Ce fel de viitoare „mireasă” are Isus Cristos? Ce spune ea, conform cu Apocalipsa 22:17?

⁷ Despre Isus Cristos se vorbeşte totodată şi ca despre un Mire care va avea o „mireasă”. Ea, desigur, nu este o femeie literală, ci o „mireasă” compozită, alcătuită din mai multe elemente. Ea este deci o organizaţie care-l urmează, îl imită şi face voia viitorului ei Mire. Dacă doriţi o puteţi numi la alegere: fie biserică, fie adunare (Deut. 4:10; 9:10; 18:16, Versiunea greacă a Septuagintei; Fapte 7:38). Ultima carte a Bibliei Apocalipsa 22:17, face referire la viitoare parteneră cerească a glorificatului Cristos, zicînd: „Şi spiritul şi mireasa continuă să zică: ’Vino!’”

8. a) Cu ce compară Pavel adunarea creştină din timpul său în II Cor. 11:2? b) Avînd în vedere că Pavel citează din Psalmul 45 în legătură cu Isus, cine este deci femeia adusă la Domnul ei, la Regele Mesianic?

⁸ Apostolul Pavel îi scrie bisericii sau adunării din Corint, Grecia: „Eu personal v-am promis în căsătorie unui soţ ca să vă pot prezenta lui Cristos ca pe o fecioară castă” (II Cor. 11:2). In Evrei 1:8, 9, apostolul Pavel aplică Psalmul 45 la Isus Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Acest psalm profetic îl compară pe Fiul lui Dumnezeu cu un mire, căci în Psalm 45:13–15 citim: „Fiica regelui este cu desăvîrşire glorioasă în interiorul casei; îmbrăcămintea ei are monturi de aur. In veşminte ţesute ea va fi adusă la rege. Fecioare însoţitoare din suita ei sînt aduse la tine. Vor fi aduse cu jubilare şi bucurie; ele vor intra în palatul regelui”.

9. Cu ce a comparat Ioan Botezătorul pe Isus Cristos şi grupul discipolilor săi?

⁹ Chiar Ioan Botezătorul l-a asemănat pe Isus Cristos cu un mire, iar pe viitorii săi discipoli cu o mireasă. Avînd privilegiul să-i prezinte lui Isus cel botezat şi uns pe primii discipoli, Ioan a zis: „Am spus că nu sînt eu Cristosul, dar am fost trimis înaintea acestuia. Cel care are mireasă este mire. Insă prietenul mirelui, cînd stă şi-l aude, are parte de o mare bucurie datorită glasului mirelui. De aceea, această bucurie a mea a devenit deplină” (Ioan 3:28, 29). Ioan Botezătorul nu a nutrit speranţa de a fi o parte a „miresei” spirituale a lui Cristos. El a rămas pur şi simplu un „prieten al mirelui”. Cu toate acestea, asemenea acelor fecioare însoţitoare ale miresei din Psalmul 45:13–15 el s-a bucurat în mod neegoist.

10. a) De ce este corect să se spună că clasa „miresei” este partea vizibilă a organizaţiei spirituale a lui Dumnezeu? b) Cum este confirmat acest adevăr prin cele scrise de Pavel cu privire la Cristos, Capul adunării, în scrisorile adresate romanilor şi corintenilor?

¹⁰ Concluzia la care ajungem în urma celor de mai sus este că întrucît Mirele ceresc face parte din organizaţia spirituală a lui Dumnezeu, atunci şi clasa viitoarei „mirese” care este născută de spiritul lui Dumnezeu, în timp ce se află încă pe pămînt, constituie partea vizibilă a organizaţiei spirituale a lui Dumnezeu. Această realitate este confirmată de faptul că „mireasa” formează totodată şi corpul spiritual al lui Cristos, corp care dispune de un cap. Bisericii sau adunării din Roma Pavel i-a scris următoarele: „Astfel noi, deşi mulţi, sîntem un singur corp în unitate cu Cristos, dar în mod individual [sîntem] membre aparţinînd unele altora” (Rom. 12:5). Adunării din Corint Pavel i-a scris: „Căci într-adevăr noi toţi am fost botezaţi printr-un singur spirit într-un singur corp, . . . Acum voi sînteţi corpul lui Cristos şi fiecare în parte membre [ale acestuia]” (I Cor. 12:13, 27). Din moment ce Capul acestui corp spiritual, glorificatul Isus Cristos, face parte din organizaţia spirituală a lui Dumnezeu, atunci şi membrii acestui „corp” fac parte din aceiaşi organizaţie, constituind în prezent doar partea vizibilă a ei. Nu este greşit să se afirme că ei sînt organizaţia vizibilă a lui Dumnezeu de pe pămînt. „Dumnezeu a aranjat corpul”. — I Cor. 12:24, The Jerusalem Bible; „Dar Dumnezeu a organizat corpul”, The Riverside New Testament, de William G. Balantine.

POPORUL TERESTRU DE ASTĂZI, ORGANIZAT ŞI DEDICAT LUI DUMNEZEU

11. De ce după primul război mondial a fost nevoie de o reorganizare atît a naţiunilor lumeşti cît şi a „celor rămaşi din sămînţa [femeii]”?

¹¹ La încheierea primului război mondial, în 1918, în interiorul sistemului vizibil de lucruri al lui Satan a devenit necesară o reorganizare a naţiunilor sfîşiate de război. Un nou personaj a păşit pe scena problemelor internaţionale în persoana bolşevicilor sau a comuniştilor, care au pus în scenă o violentă revoluţie în Rusia şi au preluat controlul politic al unui întins imperiu care se întîndea în Europa şi Asia. Iată cu ce lume urmau să se confrunte „cei rămaşi din sămînţa [femeii]”! In lumina profeţiilor care se deschideau înţelegerii lor ca niciodată înainte, creştinii unşi trebuia să adopte un punct de vedere nou, ba chiar revoluţionar, faţă de viitor. Cronologia biblică şi profeţiile, precum şi desfăşurarea evenimentelor mondiale, le-au adus dovezi suficiente că timpurile păgînilor sau „timpul stabilit naţiunilor” a luat sfîrşit în octombrie 1914 (Luca 21:24). De atunci, lumea aceasta veche îşi trăieşte „timpul sfîrşitului” sau „zilele sale din urmă” (Dan. 12:4; II Tim. 3:1). Acesta era momentul cînd pe scena lumii trebuia să-şi facă apariţia o nouă grupare — nu cea comunistă, ci gruparea oamenilor temători de Dumnezeu. Identitatea acestei grupări avea să se descopere încetul cu încetul.

12. a) Cînd şi unde, înainte de încheierea primului război mondial, a început să fie anunţată speranţa pămîntească pentru oamenii temători de Dumnezeu care–şi făcuseră apariţia pe scena mondială? b) Despre cine este vorba la Ioan 10:16, conform explicaţiei date în publicaţia „Harfa lui Dumnezeu” publicată în 1921?

¹² Oamenii acestei grupări urmau să supravieţuiască distrugerea vechiului sistem de lucruri în Armaghedon şi să intre în noul sistem de lucruri sub regatul ceresc al lui Cristos. Acest fapt urma să le acorde ocazia de a nu muri niciodată ci de a rămîne etern pe pămîntul pe care Regele trebuie să-l transforme într-un paradis. Această speranţă, de care nu se mai auzise vreodată vorbindu-se, a fost proclamată public la Los Angeles, California, S.U.A., în februarie 1918, cu mai bine de 8 luni înainte de sfîrşitul primului război mondial. Insă cei ce nutreau această speranţă nu trebuia să se aştepte vreodată să meargă în cer ca să devină acolo o parte a organizaţiei lui Dumnezeu. După război a avut loc o înţelegere mai clară a cuvintelor profetice ale lui Isus consemnate în Ioan 10:16. Astfel în 1921 Societatea Turnul de Veghere a publicat cartea intitulată „Harfa lui Dumnezeu”, în care, la paragrafele 577 şi 578 de la pagina 345 se spunea:

„Faptul că cei ce urmează să fie salvaţi nu vor fi limitaţi la cei care merg în cer a fost dovedit de Isus cînd a zis: ’Am [şi] alte oi care nu sînt din acest staul: trebuie să le aduc şi pe ele, şi ele vor asculta glasul meu’ (Ioan 10:16). ’Acest staul’ se referă la biserică; şi după ce această clasă este aleasă, toţi trebuie să aibă ocazia să intre în staulul lui Cristos (Authorized Version despre Ioan 10:16) Şi acest lucru este adevărat pentru că el i-a cumpărat pe toţi cu preţiosul său sînge.

Dumnezeu l-a făcut pe profetul David să scrie: ’Toate naţiunile pe care le-ai făcut vor veni şi se vor închina înaintea ta o, Doamne; şi îţi vor glorifica numele’ (Ps. 86:9). Aceasta este o dovadă în plus că toţi trebuie să aibă o ocazie favorabilă pentru a putea primi viaţa.”

13. Ce legătură face expunerea cheie de la congresul din Los Angeles din anul 1923 între parabola despre oi şi capre şi Ioan 10:16?

¹³ In anul 1923 a avut loc la Los Angeles în California, un congres de nouă zile care a culminat prin cuvîntarea ţinută în ziua de duminică, 26 august. Acea cuvîntare care trata parabola lui Isus despre oi şi capre (Mat. 25:31–46) s-a depărtat de explicaţia tradiţională a creştinătăţii dată acestei parabole şi a identificat „oile” ca fiind unul şi acelaşi lucru cu „alte oi” despre care a vorbit Isus în Ioan 10:16. Turnul de veghere englez din 15 octombrie 1923 la pag. 310 paragraful 33 spune printre altele (reproducînd textul discursului):

„Noi credem că în pretinsele biserici există milioane de oameni care ţin la biserică şi din respect faţă de Domnul ei consideră că aşa numita biserică este folosită într-un fel sau altul de Domnul. Un mare număr dintre aceşti oameni nu pretind că sînt consacraţi Domnului şi nu au speranţe sau aspiraţii cereşti. Credem că aici se găseşte clasa oilor despre care Domnul nostru a vorbit în Ioan 10:16. De aceea, concluzia noastră este că atît oile cît şi caprele din parabolă pretind că sînt creştini, formînd creştinătatea şi ambele clase pretind că fac lucrări în numele Domnului”. — Mat. 7:21–23.

14. Ce a spus revista Turnul de veghere din 15 ianuarie 1924 (engl.) despre timpul de strîngere a „altor oi”?

¹⁴ In anul următor, ediţia din 15 ianuarie 1924 a Turnului de veghere a făcut comentarii suplimentare (pagina 26, paragraful 2 şi 3). Iată unul din ele:

„’Şi la el se vor aduna popoarele’. — Gen. 49:10.

Aceasta este o afirmaţie profetică referitoare la lucrarea lui Cristos. Timpul pentru această împlinire este aproape. Aceasta înseamnă că oameni din orice naţiune, din orice neam şi limbă, care doresc şi iubesc dreptatea, se vor aduna la Domnul. Isus a zis: ’Am [şi] alte oi, care nu sînt din acest staul: trebuie să le aduc şi pe ele şi ele vor aşculta glasul meu şi vor fi o turmă şi un păstor’ (Ioan 10:16). O oaie este un animal docil, păşnic şi ascultător; de aceea el este folosit pentru a simboliza oamenii care iubesc pacea şi care doresc lucruri mai bune”.

15. Cum a arătat ediţia din 15 august 1934 a Turnului de veghere că Dumnezeu în bunătatea sa, nu se mulţumeşte doar cu salvarea „turmei mici”?

¹⁵ Un deceniu mai tîrziu, ediţia Turnului de veghere din 15 august 1934 spune în introducere (pagina 243):

„Bunătatea iubitoare a lui Iehova s-a extins asupra tuturor celor care caută sîrguincios să-l cunoască şi să-i facă voia. El îşi extinde bunătatea asupra oamenilor care cred în Domnul Isus Cristos (Ioan 3:16). Isus Cristos este calea pregătită de Dumnezeu pentru obţinerea vieţii, dar nu toţi oamenii care obţin viaţă vor deveni creaturi spirituale. Există şi „alte oi” care nu sînt din „turma mică” (Ioan 10:16). Iată cum li se adresează Isus Cristos acestor ’alte oi’, după venirea sa la templu, pentru judecată: ’Veniţi, binecuvîntaţii Tatălui meu, şi moşteniţi regatul pregătit pentru voi de la fundarea lumii” (Mat. 25:34). (Vezi şi paragraful 28 de la pagina 248)

16. Cu ce clasă de „oi” a fost identificată „marea mulţime” la congresul ţinut la Washington, D.C., în 1935 şi cum au reacţionat a doua zi la această informaţie, sute de participanţi dintre cei special invitaţi?

¹⁶ Anul următor, 1935, s-a dovedit epocala. Un congres semnificativ a fost ţinut la Washington, D.C. la care au fost invitaţi în mod special cei ce doreau să facă parte dintre acele „alte oi” ale Păstorului Excelent. Acest lucru a demonstrat că s-a iniţiat o acţiune hotărîtă în vederea adunării acestor „alte oi”. Vineri, 31 mai, a fost ţinut un discurs care identifica „alte oi” (sau pe ionadabi) cu cei ce compun „marea mulţime” cu destinaţie pămîntească, după cum s-a prezis în Apocalipsa 7:9–17 (AV). Dorinţa a numeroşi participanţi la congres de a fi o parte a acelei „mari mulţimi” a fost dovedită prin faptul că, în ziua următoare, 840 dintre ei s-au prezentat să fie botezaţi în apă ca simbol al dedicării lor fără rezerve lui Iehova Dumnezeu prin păstorul Excelent, Isus Cristos.

UN „NUME NOU” PENTRU PARTEA PĂMÎNTEASCĂ

17. La ce eveniment proeminent s-a referit ediţia din 1 martie 1925 a Turnului de veghere, cînd a explicat naşterea copilului de parte bărbătească, naştere descrisă în Apocalipsa capitolul 12?

¹⁷ Să ne întoarcem însă spre semnificativul an 1925. Viziunea din Apocalips 12:1–17, care mult timp nu a fost înţeleasă, s-a clarificat. Ediţia din 1 martie 1925 a revistei Turnul de veghere a îndepărtat ideea că naşterea copilului de parte bărbătească de către „femeia” din cer ar reprezenta naşterea papalităţii dintr-un sistem religios apostat în secolul al patrulea. Mai degrabă aducerea în existenţă a copilului de parte bărbătească se referea la naşterea regatului mesianic al lui Dumnezeu prin „femeia” sau organizaţia sa cerească. Acest eveniment a avut loc în ceruri la sfîrşitul timpurilor păgînilor sau al „timpulurilor stabilite ale naţiunilor”, în toamna anului 1914 e.n. Această explicaţie a umplut de bucurie partea pămîntească a organizaţiei spirituale a lui Iehova.

18. a) Cum a fost scos în evidenţă în 1925 faptul că sosise timpul ca Dumnezeu să facă ce anume? b) In armonie cu aceasta, ce au făcut în 1931 cei din „staulul acesta” al Păstorului Excelent?

¹⁸ Dar în 1925 a avut loc ceva şi mai însemnat. A fost scos în evidenţă faptul demn de notat că sosise timpul ca Dumnezeu să-şi facă un nume pentru sine. Acest lucru a fost anunţat în vara acelui an la congresul regional ţinut la Indianapolis, Indiana, S.U.A. (II Sam. 7:23; Is. 64:1, 2). În conformitate cu scopul lui Dumnezeu de a scoate dintre naţiuni „un popor pentru numele său”, în iulie 1931 denumirea „Martorii lui Iehova” a răsunat brusc în lume cînd, în mod oficial şi printr-o rezoluţie, mii de membrii ai „staulului” Păstorului Excelent au adoptat acest nume pentru poporul dedicat şi botezat al lui Dumnezeu (Is. 43:10). Această rezoluţie pronunţată prima dată la întrunirea din Columbus (Ohio) s-a răspîndit printre toate oile din „staulul acesta” de pe întreg pămîntul.

19. Conform pasajului din Ioan 10:16 (al Versiunii Revizuite), „staulul acesta” include oare toate „oile” de astăzi ale Păstorului Excelent?

¹⁹ Isus Cristos a făcut o deosebire între discipolii săi asemenea oilor din „staulul acesta” şi „alte oi”. Potrivit cu English Revised Version din 1884, el zice: „Am şi alte oi care nu sînt din staulul acesta: trebuie să le aduc şi pe ele şi ele vor auzi glasul meu; şi vor deveni o turmă, un păstor”. — The Emphatic Diaglott din 1864; Rotherham din 1903

20. Pe care „oi” le-a reunit Păstorul Excelent în sînul aceleiaşi organizaţii în special din 1935?

²⁰ Cei din „staulul acesta” erau o parte a organizaţiei spirituale a lui Dumnezeu, ei fiind „cei rămaşi din sămînţa” spirituală a femeii lui Dumnezeu, amintiţi în Apocalipsa 12:17. Intrucît „alte oi” nu aparţin „acestui staul” ele nu fac parte din organizaţia spirituală a lui Dumnezeu. Ele nu sînt o parte a „turmei mici”, căreia Tatăl ceresc îi dă „regatul” (Luca 12:32). Dar în primăvara anului 1935, Păstorul Excelent a început în mod hotărît să aducă aceste „alte oi” cu destinaţie pămîntească într-o asociere recunoscută cu rămăşiţa născută de spirit, aflată în „staulul acesta”. De atunci ei au devenit „oile” profeţite în parabola lui Isus Cristos despre oi şi capre din Matei 25:31–46. Astfel Păstorul Excelent a unit „oile” din „staulul acestă” cu „alte oi” pentru ca ele să formeze „o turmă” avîndu-l pe el ca singur „păstor”. Astfel „turma” a devenit o singură organizaţie.

21. Pînă cînd vor activa împreună rămăşiţa asemenea oilor din „staulul acesta” şi „alte oi” ca o singură turmă organizată şi ce transformări vor fi făcute după aceea?

²¹ Acest lucru creează baza ca toţi cei asemănători oilor, indiferent de speranţa lor, să activeze împreună pe pămînt ca o singură organizaţie. Separarea care în cele din urmă trebuie să se facă între cele două clase, va avea loc din cauză că „oile” din „staulul acesta” îşi vor sfîrşi fidel drumul lor pămîntesc şi vor avea parte de „întîia înviere”, pentru a fi incluşi în organizaţia invizibilă cerească (Apoc. 20:4, 6). Cei din „turma mică” nemaifiind prezenţi, va fi nevoie de reorganizări printre „alte oi” rămase, astfel încît aceştia să poată servi toţi în armonie ca supuşi ai Celui mai mare ca David, Regele Mesianic Isus Cristos. — Apoc. 22:16.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 14]

Astăzi, „turma mică” şi „alte oi” formează „o singură turmă”, o organizaţie a martorilor loiali ai lui Iehova